Aproximativ 1.000 de romi din Baia Mare se confruntă cu trista alegere de a locui într-un cartier mărginaş al oraşului sau în incinta unui fost combinat chimic, comentează AFP, într-un reportaj realizat în zona Craica.
„Ce? Vor să îmi demoleze casa? Niciodată!”, afirmă Aurica Ciucur, o mamă care se revoltă faţă de proiectul primăriri de a reloca 1.000 de romi de la perferia oraşului Baia Mare în incinta unui fost combinat chimic.
Ca şi ea, numeroase familii de romi locuiesc în adăposturi improvizate sau în case din chirpici şi susţin că nu vor părăsi zona Craica, unde s-au instalat în anii ’90, când închiderea mai multor uzine a atras căutătorii de fier în acest oraş minier.
Proiectul primăriei, lansat la 1 iunie, a fost denunţat drept „discriminatoriu” de către organizaţiile nonguvernamentale şi de Autoritatea guvernamentală pentru romi.
FOTO: Tiganii se simt ca in stațiune în noua locație.
„Această relocare nu este o soluţie bună, nu face decât să perpetueze dependenţa romilor de autorităţi şi nu rezolvă problema accesului la educaţie şi locuri de muncă”, a declarat preşedinta asociaţiei „Împreună pentru Ei”, Gabriela Pop.
Reales cu 86 % din voturi la 10 iunie, primarul oraşului Baia Mare, Cătălin Cherecheş (USL) dă asigurări că relocarea în incinta fostului combinat Cuprom este o soluţie provizorie.
„Până în primăvara viitoare, cei 1.600 de romi care trăiesc la limita sărăciei în cartiere mărginaşe se vor muta în locuinţe sociale, dacă Guvernul este de acord cu finanţarea acestora”, a declarat el pentru AFP, precizând că din septembrie copiii vor merge la şcoală, în timp ce un adult din fiecare familie va avea un loc de muncă stabil.
Pentru unii dintre romi, aceasta este o şansă de a „scăpa de sărăcie”.
În timp ce excavatorul se întoarce pentru a nivela terenul pe care sunt amplasate câteva locuinţe, mai mulţi romi se adună în jurul consilierului primăriei, Ioan Dumitru, care a venit să supravegheze operaţiunile.
„Puteţi să adăugaţi numărul 52 pe listă? Vreau să plec întrucât copiii mei sunt de râsul tuturor la şcoală pentru că locuiesc aici”, declară un tânăr.
La numărul 245, la celălalt capăt al cartierului, unde se află o cale ferată dezafectată, Geta Boroş adună câteva piese de mobilier şi haine, chiar înainte ca excavatorul să îi demoleze casa construită din materiale reciclate.
„Mi-e teamă că viaţa în uzina Cuprom va fi ca la închisoare, dar ce să fac aici dacă vecinii mei au plecat?”, comentează femeia în vârstă de 28 de ani.
După ce excavatorul se îndepărtează, bărbaţii adună scândurile din urma lui „ca să ne încălzim la iarnă”, explică unul dintre ei.
„Încet-încet vor pleca cu toţii”, declară Dumitru cu un aer complice. „Şi după cum vedeţi nu obligăm pe nimeni să plece”, adaugă el.
Dar cei care vor să rămână acuză primăria că le-a tăiat branşamentele – ilegale – la reţeaua de electricitate şi intenţionează să sisteze şi aprovizionarea cu apă pentru a-i convinge pe cei mai reticenţi.
Împreună cu soţia şi cei patru copii, Constantin Boldijar s-a instalat deja în „blocul numărul 3” al fostului combinat Cuprom. „Este de o sută de ori mai bine aici decât la Craica”, declară acesta, deşi lucrările de „igienizare” a apartamentelor, dintre care unele nu au fereste, nu s-au terminat încă.
„Gata cu microbii, gândacii şi şobolanii”, intervine un alt tânăr, tatăl a doi copii care se joacă în curte printre dărâmături.
Circa 100 de familii s-au instalat până în prezent în cele trei imobile în care au fost birourile şi laboratoarele companiei Cuprom. Încălzirea, apa şi electricitatea vor fi plătite de primărie.
Inconvenientul este că nu există decât o toaletă pe etaj şi nicio bucătărie.
Primăria afirmă că a creat în apropiere, cu circa 3,5 milioane de euro provenind din fonduri europene, un centru pentru familiile de romi, cu săli de baie, mese gratuite pentru 70 de persoane pe zi şi o grădiniţă.
Dacă ea personal regretă traiul de la Craica, Geta Boroş se gândeşte mai întâi la copiii ei: „e mai bine pentru ei aici”.
