La 23 martie 1857, în cadrul magazinului universal Haughwout&Co din New York, SUA, intra în funcțiune primul ascensor dedicat în exclusivitate transportului persoanelor, se arată pe www.guinnessworldrecords.com. Ascensorul funcționa pe baza unui motor cu aburi și avea o viteză de 0,2 m/s, acest nou pas în cadrul revoluției industriale fiind realizat de către inventatorul Elisha Graves Otis, mai târziu, fondatorul companiei Otis Elevator.
O nouă formă de energie, energia aburului a apărut în momentul, în care, în 1800, James Watt a inventat motorul cu abur, care și-a găsit utilitatea și la punerea în mișcare a ascensoarelor. Un astfel de ascensor acționat de un motor cu abur, pentru transportul materialelor, era utilizat încă din 1835, într-o fabrică din Anglia.
În 1853, Elisha Graves Otis a expus la Crystal Palace din New York un ascensor destinat transportului persoanelor și dotat cu un sistem special de siguranță în cazul ruperii cablului de tracțiune, se arată pe www.agir.ro. Acesta era acționat de forța aburului. Istoria spune că pentru a testa dispozitivul de siguranță, Elisha Otis a fixat cabina la zece metri de sol, a urcat în ascensor și a ordonat să fie tăiată frânghia care susținea cabina. Aceasta a început să coboare, iar după câteva secunde s-a oprit. Dispozitivul inventat de el a funcționat impecabil. Brevetul de invenție pentru acest dispozitiv l-a obținut la 15 ianuarie 1861.
Invenția sa a permis dezvoltarea zgârie-norilor, ocupanții clădirilor având la dispoziție o facilitate modernă de a ajunge la etajele superioare.
La Expoziția Universală de la Paris din 1867 a fost prezentat ascensorul hidraulic inventat de inginerul francez León-Francois Édoux. În 1880, inginerul german Ernest von Siemens a inventat ascensorul electric, care a început să fie utilizat din ce în ce mai mult, în special, în zgârie-norii americani. Numele de ascensor vine din limba latină, de la verbul ”ascendere”, care înseamnă ”a urca”.
