În pauzele meciului Ponta-Băsescu, românii s-au încleștat cu urșii. Doi dintre ei au pierit, unul în legitimă apărare a prunelor pentru țuică, celălalt pe cînd căuta cu lumînarea și cu un laț de braconaj blana ursului din pădure.
Aceste evenimente, curente în paleolitic, au tulburat conștiințele statului modernizat, iar neanderthalienii zilei au pus imediat mîna pe ghioagele gîndirii lor de lemn. După cum se raportează la urși, Rovana Plumb pare fiica Epocii de Bronz. „Ucideți fiarele!”, așa se traduc spusele ei de ministră a Mediului, care dă „mai multe derogări” ca să poată fi lichidată o sumă liniștitoare de urși.
În România există în jur de 6.000 de urși, cam 47% din totalul urșilor europeni, fără a pune la socoteală efectivele Rusiei. Trăim în țara cu cei mai mulți urși din UE, iar ăsta e un capitol la care îi zdrobim pur și simplu pe nemți, pe olandezi, pe francezi, pe danezi și pe toți puternicii Europei, luați pe rînd și laolaltă. E meciul România-restul lumii, în care batem la scor, la fel ca în cazul sifilisului, sărăciei și corupției.
Recordul de urși e rezultatul eforturilor CC al PCR de a rezerva vînătoarea doar lui Nicolae Ceaușescu. Începînd cu anii ’70, cînd întîiul vînător al țării s-a pus pe colectat trofee, moartea urșilor a rămas doar în sarcina masacrelor de partid – mari, dar puține. De la 560 de exemplare în 1950, ursul românesc a atins cifre sovietice: 8.000 de exemplare, în 1989.
Cînd a venit la putere democrația, s-a scăpat din vedere un amănunt: ursul trăiește în pădure. Ca să trăiască, deci, și să-și vadă liniștit de ale lui, e bine să nu i se tragă pădurea de sub tălpi. Numai că, în cei 22 de ani în care cheresteaua a îmbogățit mai multe generații de unguri, securiști, miniștri, parlamentari, popi și lucrători la Romsilva, din pădurile României a rămas ceva care seamănă cu pletele lui Răzvan Theodorescu. Greenpeace spune că România taie 3 hectare de pădure pe oră și e destul să o apuci pe un drum forestier la întîmplare, ca să vezi convoaie de camioane cărînd copaci prin defileele chelite ca după meteoritul Tunguska. 50% din pădurile rase între 2000 și 2011 sînt zone protejate, adică locuri unde fauna ar trebui să latre și să ciripescă în voie, paradisuri unde urșii ar mormăi de mulțumire și s-ar omorî cel mult între ei.
Dacă nu mai au păduri, urșii se mută la Brașov, în Predeal sau în cătunele din Dîmbovița, refăcînd traseul hominizilor de acum 100.000 de ani. Mersul evolutiv spre vatra satului s-a mutat la familia Plantigrade. Dar homo sapiens înaintează azi în sens invers. Vilele hoților din ministere, castelașele din economia neagră, hotelurile parlamentarilor neprinși și pensiunilor criminalilor din economie, toate mușcă din cadastrul natural al urșilor. Ca să fie decorul cît mai sălbatic, omul modern colonizează inima codrului cu toporul, dar mai ales cu hîrtia eliberată de idioții corupți ai primăriei.
Așa că ursul care mănîncă săteni o face la el în casă. E în legitimă apărare. E ca și cum l-ai găsi pe unul umblîndu-ți la gogoșari pe balcon sau pe altul punîndu-ți capcane în baie. Lupta lui directă cu o specie care a dat-o pe Rovana Plumb și care a pus-o apoi la Ministerul Mediului e zadarnică. Probabil că, după ce toți urșii vor fi uciși, guvernul va avea grijă să șteargă din această poveste toate urmele de labă.
Doru Bușcu
