u cât s-a prelungit durata războiului Israel-Gaza iar luptele continuau, cu atât mai mult am asistat la faptul că ecranele de  televiziune din întreaga lume continuau să prezinte scene și imagini dificile de distrugere a caselor  și a clădirilor din Gaza, ca un rezultat de bombe Israeliene, imagini cu morți și răniți, inclusiv copii, și o populație care fuge din zonele de luptă, fiind speriată și îngrozită

Într-adevăr, astfel de scene sunt grele  pentru a le viziona, și, bineînțeles, oricine cu o conștiință și cu sentimente normale devine foarte emoționat văzând scenele de sângerare și de morți și răniți în zonele de luptă, precum și suferințele mari provocate de acest război populației civile din Fâșia Gaza.

Din nefericire însă, ecranele de televiziune din întreaga lume s-au concentrat, în special, numai în descrierea greutăților și a suferinței populației din Fâșia  Gaza, dar, în același timp, este izbitor faptul că acele ecrane n-au găsit de cuviință să arate lumii întregi, de asemenea, suferința și greutățile cu care se confruntă poporul Israelian, în urma miilor de rachete și de bombe lansate, în mod neîncetat, din Fâșia Gaza de grupurile teroriste islamice radicale, Hamas și Jihadul Islamic, spre centrele cele mai mari de populație din Israel.

Pentru un motiv prejudecat și binecunoscut, aceste ecrane TV nu vor arăta telespectatorilor pe cei care au fost omorăți sau răniți în Israel, sau pe sutele de oameni din populația civilă din Israel care suferă de anxietate, și nici pagubele imense de proprietate cauzate acestei populații isrealiane ca urmare a lansărilor masive de rachete și de bombe, să nu mai vorbim de morții și de răniții în rândul soldaților israelieni, în decursul luptei lor împotriva acelor grupuri teroriste islamice radicale.

Selecția efectuată în mod deliberat la imaginile ecranate în cadrul acelor emisiuni TV, în ceea ce privește evenimentele care au avut loc în decursul războiului actual, și asimetria inadecvată care a fost exercitată  referitoare la agresori (teroriștii din Gaza) comparativ cu                                                                                                                                   victimele atacului lor (Israelienii) dovedesc din nou  ipocrizia lumii în care trăim,
care operează în funcție de interesele și de considerentele lor înguste și egoiste.  Ca atare,  chiar și în actualul război  acea lume ipocrită a dovedit  încă o dată , că ea nu are nici un interes în difuzarea adevărului în ceea ce privește conflictul Israelo- Palestinian, și cu atât mai mult – în evidențierea poziției juste a Israelului în acest conflict complicat.

                                                                                                                                          Oricine familiarizat cu poporul evreu știe bine, că acest popor a acordat întotdeauna prioritate la sfințenia vieții și a valorilor umane, cele mai înălțate și cele mai sublime, aceste valori superioare  fiind aspirate din Iudaism  și fiind exercitate în învățământul general evreiesc și , în special ,  în educația evreiască.   Prin aceeași ordine de idei , deasemenea , și superioritatea morală,  bine recunoscută în lume,  a Armatei Israeliene se bazează pe aceleași valori evreiești sublime, acest nivel moral al Armatei fiind cel mai înalt posibil, nu numai în comparație cu nivelul moral inferior al grupurilor teroriste, împotriva cărora Armata Israeliană se luptă în Gaza ( Ei, de fapt nu au nicio valoare de moralitate, să nu mai vorbim de viață umană) dar, chiar și în comparație cu nivelul moral al armatelor altor țări din lume.  Dincolo de orice îndoială,  ar trebui să ne fie clar tuturor, că nu există niciun evreu din lume care ar binevoi uciderea de oameni nevinovați și copii – nici măcar în timpul unui război.

Realitatea tristă a dovedit că mulți telespectatori din întreaga lume, care au fost expuși în timpul războiului actual la acele scene și imagini dificile prezentate la ecranele de televiziune, au fost șocați profund în sufletele lor, așa fiind firea omului.  Ca atare ,  acele scene și imagini dificile s-au gravat în mintea acelor telespectatori și i-au  afectat.  Având în vedere intensitatea evenimentelor și emoția profundă pe care le-au cuprins, văzând în fața lor numai durere și suferință ,  e foarte natural că acei telespectatori își pierd capacitatea, fizică și mentală, de a analiza faptele în mod logic și rațional și de a ajunge la rădăcina evenimentelor, pentru a pune întrebarea unică:  cum  s-au întâmplat lucrurile, și cine este de vină la cauzarea lor?

Telespectatorii, de asemenea, și-au pus  întrebarea: cum se face, că în războiul actual, ecranele TV arată puține victime și pagube din partea Israeliană, în timp ce din partea Palestiniană sunt prezentate multe victime și o distrugere mare de case?   In opinea acelor telespectatori, existența acestei disproporție  extremă, în ceea ce privește daunele provocate la ambele părți demonstrează, în mod clar, că partea Israeliană este cea vinovată deoarece ea a fost acea care, prin lipsa ei de proporționalitate referitoare la acțiunile militare executate de  ea în Fâșia Gaza, s-a cauzat o cantitate de victime și o masă de distrugeri mult mai mari la partea Palestiniană.   În acest sens, acei telespectatori au ajuns chiar la concluzii incorecte  numai pe baza acelor scene și imagini arătate pe ecranele de televiziune, neavând în plus nicio dată suplimentară reală,  pe baza căreia  se poate ajunge la concluziile potrivite.

Se pare, în același timp, că acei telespectatori nu doresc de fapt să afle adevărul cu privire la contextul și la motivele reale, care stau la baza izbucnirii războiului actual între Israel și grupurile teroriste islamice radicale din Fâșia Gaza (Hamas și Jihadul Islamic), astfel încât, în prealabil, ei preferă, mai degrabă, să pună vina,  pentru cauzarea acelor scene și imagini dificile, pe partea cea mai puternică în ecuație, adică pe Israelieni, fără a avea în posesia lor  cunoștințe întemeiate  sau o bază solidă, care ar fi în stare de a justifica impunerea vinovăției din partea lor pe umerii Israelienilor.

Cel mai rău dintre toate este însă  faptul  că mai există încă persoane pe pământul nostru care ar echivala activitățile militare executate de Armata Israeliană în Fâșia Gaza cu acțiunile întreprinse de către Hitler în timpul Holocaustului, fără a înțelege de fapt deloc sensul grav și implicațile serioase ale acestor lucruri.

Ca atare, în urma lucrurilor descrise mai sus și luând în considerare atmosfera ostilă care s-a creat în lume în zilele de astăzi, în mod nedreptățit, contra acțiunilor militare executate de Israel în Fâșia Gaza, am considerat că este foarte necesar de a compune acest articol, în care voi încerca să pun lucrurile la punct și să dovedesc, atât cititorilor acestui articol cât și acelor telespectatori menționați mai sus, bazându-mă pe argumente întemeiate și pe date reale care sunt susținute de probe, un adevăr Israelian necunoscut, pe care nu-l veți putea auzi sau viziona pe ecranele Tv.

La data de 11 septembrie 2005, Israel a realizat – ca urmare a unei decizii unilaterale a ei  și ulterior faptului în care, în august 2005, și-a retras toate așezările evreiești care existau până în acel moment pe teritoriul Fâșiei Gaza – o retragere completă din tot teritoriul Fâșiei Gaza, pe care-l capturase din Egipt în 1967 în timpul „Războiului de Șase Zile”.  Zonele evacuate au fost preluate de palestinieni, aceștia fiind , din acel moment, preocupați de a manifesta în fața lumii un eroism extraordinar din partea lor și o mare victorie, toate acestea fiind însoțite de o mare celebrare care a avut loc pe ruinele așezărilor evreiești evacuate din Fâșia Gaza.

După ce „praful” acelei mari celebrări s-a dispersat în aer,  la scurt timp după aceea, și anume de-a lungul anilor 2006 și 2007, au izbucnit ciocniri violente între mișcările Palestiniene Hamas și Fatah în Fâșia Gaza.   Aceste confruntări s-au încheiat cu victoria mișcării Hamas care, între 12 și 14 iunie 2007 , a preluat puterea pe întreaga Fâșie Gaza, ca urmare a faptului că Brigăzile de Hamas ( Izz al- din al-Qassam,) care sunt forța operațională a Hamasului, au utilizat arme de foc și au ucis pe activiștii Fatah cu scopul de a reuși să ocupe toate instituțiile guvernamentale și toate zonele din Fâșia Gaza.  Ca răspuns, la 14 iunie 2007, Autoritatea Palestiniană, în frunte cu președintele Mahmoud Abbas, au demis guvernul de unitate îființat între Fatah și Hamas, în timp ce forțele de securitate Palestiniene aflate sub comanda lui Fatah au început să aresteze membri ai Hamasului, preluând astfel în mâinile lor  toate  instituțiile Autorității Palestiniene în Iudeea și Samaria.

În scopul de a înțelege mai bine lucrurile  pe care le voi descrie mai jos, ar trebui să trecem acum la un alt aspect important, care de fapt a fost tratat de mine într-un alt articol publicat recent.

În ultimii ani, lumea a fost conștientă de existența și de întărirea grupurilor teroriste islamice, extremiste și fanatice, care au evoluat în țările Arabe musulmane, și care au fost capabile de a trimite arme lungi în alte țări din lume, ființând prin aceasta un impact global semnificativ.  Proeminente și bine cunoscute printre aceștia sunt :   „Al Qaeda”, „Daaș” „,” Salafi „, „Frăția Musulmană” „,” Hezbollah „, etc.   În afară de aceștia, mai există și alte multe grupuri islamiste radicale .  Acele grupuri islamiste radicale de mai sus aparțin la două clase islamiste principale – „Sunna ” și” șia „,  care sunt deja implicate între ele intr-un război religios prelungit, care poate fi caracterizat ca brutal, sângeros și fără restricții, în câteva  țări arabe musulmane (cum ar fi de exemplu, Siria, Iraq, Libia, etc), lăsând zeci de mii de victime situați în sângele lor pe străzile din orașe și in regiunile de luptă. Ca de exemplu , în Războiul din Siria, în decursul căruia  se desfășoară de mult timp lupte înverșunate între grupurile islamiste: șia, Alaweii și sunnii, nicio parte nu cruță adversarul, utilizând orice mijloace posibile pentru al învinge.  De altfel, știm cu toții că în timpul acestui război Siria a folosit arme chimice sau biologice, iar aviația sa a lansat din  cer barili de combustibil spre acele grupuri rebele islamice extremiste care luptă împotriva președintelui Siriei, Assad.   Chiar în Iraq, cum ar fi în Siria, am asistat în ultimul timp la apariția unor grupuri teroriste islamice radicale „Daaș”, care s-au dovedit foarte puternice și foarte fanatice și care în urma  luptelor înverșunate exercitate de ele  au reușit să ocupe zone intregi ale acelei țări destrămată, Iraq.

În ciuda diferitelor diferențe care există între grupurile islamice radicale, diferențe care se referă,  în principiu, la modul de punere în aplicare a Islamului în societate și multe alte subiecte, care nu sunt preocuparea acestui articol, toate aceste grupuri islamice radicale au un comun, prin care toate  intenționează să stabilească în toată lumea o unică guvernare globală, care se va baza pe valorile și pe practicile religiei islamice („șaria”), astfel încât oricine care nu este de religie a Islamului (inclusiv creștinii și evreii) – și ca atare sunt considerați „necredincioși” – împotriva lor ar trebui să se înceapă un război religios sfânt ” Jihad”, pentru exterminarea de „necredincioși”, cu condiția ca aceștia ar fi de acord să se convertească la religia islamică.

Extremismul și fanatismul acelor grupuri teroriste islamice sunt copleșitoare și fără compromisuri, astfel încât realizarea obiectivului lor de guvernământ global de genul „Califat islamic” este considerată ca scopul lor final și universal, indiferent de frontiere și de țările existente.  Chiar în zilele de astăzi suntem deja martori la existența acelui război „jihad” care are loc în Iraq, din partea grupuriilor  teroriste  islamice radicale „Daaș” împotriva creștinilor din acea țară. Aceeași ostilitate profundă împotriva creștinilor este reflectată și în alte țări arabe, în care extremismul islamic și fanatismul au avut o prindere fermă.

Să  ne întoarcem acum la subiectul nostru.   Mișcarea Hamas , care stă  la putere în Gaza , aparține de clasa islamică „sunna” și este o parte integrantă a grupului islamic radical „Frăția Musulmană”.  Ca atare, Hamas este o mișcare teroristă islamică radicală, exact ca fanatica sa mamă „Frăția Musulmană”. În  convenția sa,  Hamas promite distrugerea Israelului și a evreilor care trăiesc și care locuiesc în ea. Pentru a atinge acest obiectiv, Hamas s-a înarmat de la cap până în picioare, armele și muniția toată fiind obținute de la țările arabe ostile Israelului  și introduse prin multele tuneluri subterane săpate între Gaza și peninsula Egipteană Sinai..

Pe lângă acești , timp de mulți ani, țările arabe bogate în petrol (Iran, Siria,Qatar) au injectat sume imense de fonduri pentru Hamas, atât pentru armamentul Hamasului cât și pentru a ajuta populația din Fâșia Gaza, care este aproximativ de 1,8 milioane de persoane.  Dar , în loc ca aceste fonduri trimise în Fâșia Gaza  să fie utilizate astfel cum se prevede, în scopul de reconstrucție, dezvoltare economică și reabilitarea taberelor ale multor refugiați care locuiesc în Fâșia Gaza încă din timpul în care Fâșia Gaza era sub controlul Egiptului, și chiar cu mult înainte, Hamas a preferat să sacrifice toate nevoile populației din Fâșia Gaza , în favoarea satisfacerii nevoilor sale militare de înarmare împotriva Israelului.  Astfel, Hamas a preluat toate fondurile si imensele sume de bani, atât acele injectate de țările arabe, cât și acele primite ca ajutor umanitar din alte țări, subordonându-le  în beneficiul nevoilor sale militare de rachete, mortiere, bombe, arme, muniții și echipament militar de orice tip, precum și pentru pregătirea unei rețele elaborate și ramificate de nenumărate tuneluri subterane,  care au fost, printre altele, construite cu cimentul și cu betonul care au fost trimise la Gaza din Israel, pentru a asigura cerințele de construcție ale  populației din Fâșia Gaza.

Unele dintre aceste tuneluri au fost săpate cu o intenție inițială de a fi folosite ca tuneluri „tactice ” cu scopul de a proteja conexiunea dintre celulele teroriste în sine și conducerea lor militară, și – în caz de atac asupra lor de către Armata Israeliană – pentru o evadare secretă și protejată a teroriștilor înspre  labirintul interior, care a fost costruit  în așa fel încât să permită o ieșire secretă și bruscă a teroriștilor, prin diverse arbori de ieșire, pe teritoriul Fâșiei Gaza, pentru a ataca prin surpridere și în condiții de siguranță pe inamicul Israelian.

Alte tuneluri au fost săpate cu o intenție inițială de a fi folosite ca tuneluri de
„ofensivă „, și au fost destinate pentru a surprinde inamicul Israelian.  Aceste tuneluri au fost săpate la o mare adâncime (aproximativ 25 – 30 de metri în pământ), din teritoriul Fâșiei Gaza înspre teritoriul Israelian apropiat de  frontiera cu Fâșia Gaza, în apropierea așezărilor evreiești civile existente.  Ieșirea dintr-un arbore de tunel de „ofensivă” nu a fost excavată  încă, așa că Israelienii n-ar fi putut ști localizarea tunelului.  Săparea tunelului în sine a fost realizată până la o distanță scurtă de la ieșirea din ea pe teritoriul Israelian. În acest fel, o celulă teroristă care ar fi dorit să iasă din tunel pentru a ataca teritoriul Israelian, ar mai fi trebuit să dea deoparte încă o cantitate mică de sol rămasă la capătul tunelului pentru a crea un arbore de ieșire, și astfel ar fi putut  pătrunde pe teritoriul Israelian . Toate tunelurile, tât cele „tactice” cât și cele  „ofensive”, au fost construite și susținute de ziduri groase de beton și de arcuri din tavan solid betonate.

Ar trebui remarcat, că soldații Israelieni au găsit în tunelurile de mai sus o mulțime de echipamente, arme, muniție, și chiar uniforme militare ale Armatei Israeliene, destinate pentru atacuri teroriste în interiorul Israelului, în timp ce teroriștii vor fi mascați ca soldați ai Armatei Israeliene. Mai mult decât atât , soldații Israelieni au găsit  recent, într- un tunel de „ofensivă” în Rafiah, motociclete, care sunt concepute pentru a facilita evadarea rapidă a teroriștilor  înapoi în tuneluri, în urma  răpirii de soldați sau civili din Israel.

Este foarte important ca lumea intreagă să cunoască cu exactitate natura adevărată a acestor grupuri de teroriști  islamici, extremiști și fanatici, cum ar fi Hamas, care domină in Fâșia Gaza, și Jihadul Islamic.

Spre deosebire de poporul evreu, care se referă la viață și la „sfințenia vieții ” ca o valoare sublimă, așa cum am explicat deja mai sus, acele grupuri teroriste islamice radicale nu recunosc deloc valoarea de viață sau sanctitatea vieții umane, ci dimpotrivă:  ei ridică „moartea” la summit-ul credinței lor religioase văzând în ea o valoare supremă. În opinea acestor grupuri teroriste, cei care se sinucid prin explozie sau prin alt exploziv fatal cu scopul de a provoca moartea altora , mai bine zis ai „necredincioșiilor”  (în cazul nostru: evreii, dar pot fi, de asemenea, chiar si creștinii, deoarece și ei sunt considerați „necredincioși” în ochii lor) este un „șahid”, termen care este rezervat pentru sfinți în Islam.

Această credință fanatică este inadecvată de minte, iar creierul nostru uman este incapabil de a o suporta, fiind contrară naturii umane, mai ales atunci când mama acelui terorist care s-a sinucis, rezultând moartea altora în același timp, își manifestă mândria ei în urma  actului de sinucidere  al fiului, și chiar își exprimă marea ei satisfacție de pe urma faptului, că mai are și alți copii, care și ei, la rândul lor, vor muri tot așa ca „șahid” pe altarul credinței lor fanatice.

Oare , cineva dintre noi poate înțelege un astfel de comportament fanatic?!   Cum sunt capabile aceste mame, care au suferit, ca orice mamă, de dureri mari la nașterea copiilor  lor, și care în mod genetic dețin în trupul lor sentimente materne naturale de dragoste, de îngrijire, precum și de protejare a vieților copiilor lor, să devină inumane și indiferente – și chiar mândre – în urma morții fiilor lor iubiți, mai ales când în același timp aceștia au cauzat  moartea altora?!

Ridicând conceptul „morții” la vârful credinței lor religioase, văzând în ea o valoare supremă, așa cum am menționat mai sus, și pentru a atinge obiectivele lor teroriste de exterminare a Israelului și a evreilor, poate fi ușor de înțeles faptul că în opinea Hamasului și a Jihadului Islamic, protejarea instrumentelor lor de război, și anume întreținerea rachetelor lor prețioase și a tunelurilor lor subterane – acestea fiind considerate de ei ca o armă strategică contra Israelului – sunt obiective importante și de preferință mult mai mare decât conservarea și protejarea populației din Fâșia Gaza, mai ales atunci când acele instrumente de război le permit, deasemenea , menținerea hegemoniei lor guvernale  în Fâșia Gaza.

In urma  luptelor anterioare pe care le-au purtat împotriva Armatei Israeliene în ultimii ani, precum și ca urmare a combatării Armatei Israeliene desfășurată împotriva Hezbollah în Liban, Hamas și Jihadul Islamic au învățat o lecție importantă referitoare la superioritatea morală, mentionată mai sus,  a Armatei Israeliene și au constatat bine că această armată  nu are tendința de a bombarda populația civilă, sau de a trage spre zonele populate, sau spre locuri aglomerate (cum ar fi spitale, școli, moschei, etc).  Tocmai din acest motiv, manifestând o indiferență totală referitoare la soarta populației civile care trăiește în Fâșia Gaza și nepăsându-le de conservarea și protejarea acestei populații, Hamas și Jihadul Islamic au plasat, în mod intenționat, arsenalul lor de rachete în case și în clădiri populate, moschei, școli, spitale, și chiar în locuri care aparțin de UNRWA, acea organizație a ONU care operează în beneficiul locuitorilor în Fâșia Gaza.

Hamas și Jihadul Islamic ar fi putut amplasa cu ușurință toate rachetele și bombele lor împotriva Israelului în zone deschise, în afară și departe de centrele de populație civilă din Fâșia Gaza, dar nu au făcut acest lucru din cauza lipsei lor de preocupare în ceea ce privește soarta locuitorilor și a copiilor lor, fiind indiferenți de a onora sacralitatea vieții acestei populații, așa cum am relatat mai sus, periclitând astfel această populație la un risc grav de moarte, în timp ce toți liderii Hamasului și ai Jihadului Islamic, atât conducerea politică cât și conducerea lor militară, s-au ascuns adânc în tunelurile și în buncăre subterane, care au fost pregătite de ei în prealabil, pentru protecția acestora.  De asemenea, amplasarea  acelor rachete și bombe în centrele de populație a fost realizată de către aceste grupuri teroriste datorită cunoștințelor pe care le-au posesat, referitor la faptul menționat anterior, după care Armata Israeliană ezită să lovească ținte populate din care sunt lansate rachete și bombe spre Israel, iar în cazul contrar,  în care Israel va bombarda acele ținte populate cauzând multe victime și daune,  aceasta va fi utilizată ca un instrument eficient de propagandă,  care va ajuta grupurile teroriste, în sensul că va  trezi opinia publică împotriva Israelului (fapt care într-adevăr a avut loc, și, prin urmare, am scris acest articol) această opinie publică fiind expusă la imagini grele, în care se vor vedea mult sânge, corpuri de copii, orori și distrugeri, și ca urmare Hamas și Jihadul Islamic vor putea apela la instanțele internaționale,  în fața cărora vor aduce pretențiile lor  față de Israel, pentru executarea unor crime de război din partea Israelului.

Trebuie remarcat faptul că nu numai lansatoarele de rachete și mortierele cu bombe au fost amplasate în casele și în clădirile populate în Fâșia Gaza – de acolo au fost lansate înspre Israel – dar chiar și tunelurile au fost excavate în casele și în clădirile populate, la spitale și în moschei, pentru aceleași motive menționate mai sus.

În urma invaziei Armatei Israeliene în Fâșia Gaza, s-a dovedit că Hamas și Jihadul Islamic au pregătit un plan ofensiv de acțiune, după care, în decursul sărbătorilor de anul nou evreiesc, ar fi  realizat o invazie masivă în Israel, pe parcursul căreia o masă foarte mare de teroriști ar fi pătruns în Israel, brusc și surprinzător, prin toate tunelurile menționate mai sus, într-un mod în care  toți teroriștii ar fi ieșit din acele tuneluri  în același timp, penetrând toți odată în zonele așezărilor civile Israeliene.   Oare cineva ar putea să-și imagineze ce s-ar fi întâmplat în cazul în care acest plan al acelor grupuri teroriste ar fi intrat în vigoare?!   Oare cineva ar putea să-și imagineze câți civili – copii, femei și bărbați, toți neînarmați – ar fi fost uciși de acei teroriști, sau ar fi  fost răpiți în Fâșia Gaza prin acele tuneluri?!

Oare cineva ar putea să-și imagineze amploarea dezastrului care ar fi putut să aibe loc în Israel ca urmare a unui eveniment groaznic de acest gen ?!

Merită de subliniat că, în ciuda dificilelor scene și imagini la care au fost expuși telespectatorii de pretutindeni la ecranele de televiziune, este important ca lumea să știe că, datorită nivelului superior al Armatei Israeliene, cu privire la respectarea normelor morale adecvate și a legilor internaționale ale războiului de către această armată,  atacurile Forțelor Aeriene Israeliene în Fâșia Gaza au fost efectuate în mod „chirurgical ” , fiind direcționate exact la țintele teroriste și de importanță militară, au fost exercitate cu precizie maximă, și niciodată nu au fost orientate spre populația civilă.  Potrivit rapoartelor de la piloții Israelieni, uneori aceștia n-au efectuat deloc atacuri înspre acele ținte teroriste și de importanță militară, în momentul în care  au observat, în mod evident, că în acele locuri  sunt civili sau copii, pentru a evita rănirea acelora.  Mai mult decât atât, chiar și atunci când sursele identificate s-au dovedit ca ținte teroriste în clădiri și în locuri populate, Forțele Aeriene Israeliene au avut grijă de a informa rezidenții aflați în acele regiuni să se retragă din ele,  și abia apoi acele zone au fost bombardate.

După cum se știe,  Armata Israeliană este una dintre cele mai puternice armate din lume și este echipată cu o tehnologie și cu un hi-tech  din cele mai avansate pe lume. Această armată a învins, timp de șase zile, în iunie 1967 în „războiul de șase zile”, trei armate ale țărilor: Egipt, Siria și Iordania, și, totodată , a cucerit de la aceste țări, ca urmarea acelui război, pe următoarele:  Peninsula Sinai și Fâșia Gaza, Golan Heights , Iudeea și Samaria, și a eliberat Ierusalimul de Est.  Chiar ulterior, atunci când Israelul a fost surprins în octombrie 1973 de către invazia surprinzătoare și bruscă, la Peninsula Sinai și la Golan Heights, a armatelor Egiptului și a Siriei, Armata Israeliană a reușit, timp de două săptămâni numai, să alunge pe cele două armate din teritorile care au fost invadate de către ele și să pătrundă, totodată, în teritoriul Sirian până la o distanță de aproximativ 80 km de capitala Damasc, și pe teritoriul Egiptului-după traversarea canalului Suez – până la o distanță de aproximativ 120 km de capitala Cairo.

De aceea, o astfel de armată puternică ar fi putut ocupa întreaga Fâșia Gaza într-un timp scurt și ar fi putut să distrugă, în același timp, toată infrastructura militară a grupurilor teroriste, inclusiv toate tunelurile tactice și ofensive menționate mai sus, precum și toate celelalte tuneluri săpate de Hamas și Jihadul Islamic, în care s-a ascuns toată conduceria militară și politică a acestora.

Pentru a executa acest lucru, Armata Israeliană ar fi fost nevoită să folosească o forță majoră  semnificativă, ceea ce ar fi provocat, în mod inevitabil, pierderi grave în rândul populației civile din Fâșia Gaza.  Faptul că Armata Israeliană n-a operat în acest fel și n-a folosit acea forță majoră, cu toate că din punct de vedere militar si tactic acea forță era mai preferabilă pentru maximarea realizărilor martiale, dovedește în modul cel mai evident că, datorită nivelului moral ridicat al Armatei Israeliene, în parcursul războiului actual ea a făcut o utilizare atentă și selectivă a puterii sale militare și chiar a apelat în prealabil la populația locală de a se retrage din zonele de tragere, în scopul de a nu provoca pierderi mari în rândul populației civile din Fâșia Gaza, cu toate că din cauza asta, mulți soldați Israelieni și-au pierdut viața sau au fost răniți în luptele purtate împotriva teroriștilor înarmați, care au apărut brusc din tunelurile menționate mai sus, activând cu arme diferite, printre ele rachete anti-tanc, grenade, etc, sau sinucigându-se în apropierea soldațiilor Israelieni, folosind centuri explozive sau alți explozibili transportați pe corpurile lor.

După cum se știe bine, pierderi în rândul populației civile în timp de război este un lucru regretabil, dar binecunoscut,  și are loc în orice război din lume. Așa s-a întâmplat întotdeauna, și cu atât mai mult în războiul actual, în decursul căruia  grupurile teroriste au lansat intenționat rachete și obuze de artilerie din densitatea lor centrală populată, și din școli, spitale și moschei, și-au ascuns chiar arme, rachete și bombe în școli și structuri ale UNRWA, fapt la care această organizație a Națiunilor Unite a recunoscut-o în mass-media, nu o dată .  Este clar, prin urmare, că într-o situație specială ca aceasta, sunt posibile pierderi în rândul populației civile, mai ales când aceștia s-au aflat lângă sau în apropierea surselor de foc, și nu s-au retras din acele zone de tragere în pofida avertismentelor  Armatei Israeliene de a le evacua .
Având în vedere că acei copii constituie un procent mare din populația totală din Fâșia Gaza, din cauză că în orice  familie se nasc mulți copii, este evident că procentul de victime în rândul copiilor este mai mare.  Lumea întreagă trebuie să fie convinsă că soldații Israelieni nu trag în civili și copii.  În acest sens, este de remarcat faptul că populația din Gaza a fost afectuată, de mai multe ori, de rachetele grupurilor teroriste însăși, care au fost lansate spre Israel, dar acestea au căzut în Fâșia Gaza din motive de eșec ale teroriștilor, și au provocat numeroase victime locale, inclusiv a copiilor, fapt care a fost publicat în mass-media.

Este interesant de aflat, cum ar fi reacționat cititorii acestui articol  sau telespectatorii lambrisați în fotoliile lor confortabile în casele  lor liniștite, în cazul în care, ferească Dzeu, dănșii înșiși ar fi fost puși în situații similare cu acele în care populația din Israel se află în ultimele săptămâni, în parcursul cărora  au fost lansate spre Israel mii de rachete și de bombe de mortiere, iar spre comunitățile din sudul Israelului – mii de bombe de mortiere în decursul ultimilor 14 ani ?!!!

Cum ar fi reacționat dănșii înșiși, și la ce s-ar fi așteptat de la guvernul țării lor să reacționeze, în cazul în care într-o bună zi, fără notificare prealabilă, cititorii și acei telespectatori ar fi asistat la „căderea” bruscă din cer a unor rachete și bombe fatale   deasupra lor și a copiilor lor, sau la cei dragi ai lor, sau pe casele lor, oferindu-le un pericol imediat de moarte ?!!    De asemenea, cum ar fi reacționat dănșii înșiși, în cazul în care nu implicau rachete individuale, ci un baraj de moarte de mii de rachete și de bombe de mortiere, așa cum aceștia au fost  lansate zilnic în Israel!?

Mai mult decât atât, cum ar fi reacționat dănșii înșiși, și la ce s-ar fi așteptat de la guvernul țării lor să reacționeze, în cazul în care dănșii ar fi aflat că acele mii de rachete și de bombe sunt lansate, în mod continuu și în cantități mari zilnice, de către grupuri de teroriști fanatici, care nu au nici o conștiință sau restricții, și care le lansează din centrele de populație aglomerată, din case și clădiri populate, sau din spitale, școli și moschei ?!!   Oare dănșii ar fi așteptat ca guvernul țării lor să stea „cuminte „, să aibe răbdare până va inceta focul de la sine,  și până atunci să evite returnarea unui foc puternic înspre acele surse de foc – pentru a le opri să mai tragă și pentru a preveni continuarea uciderii celor dragi – doar din motivul că dănșii știu, că în locurile surselor  de foc, sau în apropierea lor, a fost lăsată de acei teroriști, în mod intenționat, o populație civilă, care ar putea fi afectată, ca urmare a returnării acelui foc puternic? !

Deasemenea, cum ar fi reacționat dănșii înșiși, și la ce s-ar fi așteptat de la guvernul țării lor să reacționeze, în cazul în care ar fi aflat că acele grupuri de teroriști fanatici
au săpat tuneluri subterane care ajung exact sub sau lângă casele sau curțile lor, sau ale copiilor lor, astfel încât într-o bună zi s-ar fi trezit să zărească, ferească Dzeu, o masă majoră de teroriști care au pătruns acolo, în mod surprinzător și înfricoșător, cu intenția de a le ucide, pe dănșii și pe copii lor, sau să-i răpească in Fâșia Gaza ?!!.

E foarte clar, că situațile descrise mai sus, sunt intr-adevăr apocaliptice, groaznice și înfricoșătoare, așadar – să ne ferească bunul Dzeu pe toți de ele !!  Dar, pentru noi, Israelienii au devenit o realitate zilnică, de ani de zile, și nu numai la ora actuală, deoarece Palestinienii nu s-au împăcat niciodată cu gândul că noi trăim aici, în mica noastră țară, și că vom rămâne în ea pe veci.

Nu există o țară modernă în lumea aceasta, care ar fi permis ca populația ei să fie abandonată și expusă la o „ploaie” de mii de rachete și de bombe de mortiere lansate spre ea, așa cum s-a intâmplat în Israel, fără a fi exercitată o reacție severă, acută și adecvată din partea acelei țări față de agresor. Nicio țară nu ar fi evitat  să reîntoarcă foc puternic înspre acele surse de foc, pentru a le imobiliza, chiar dacă ar fi știut dinainte, că acele surse de foc au fost plasate în locuri populate, deoarece așa o evitare ar fi dat posibilitatea agresorului să continue ucideria  sau rănirea populației acelei țări. De asemenea, nicio țară din lume nu ar fi fost de acord ca grupurile teroriste islamice radicale, care sunt dincolo de granița ei, să sape tuneluri sub teritoriul acelei țări, cu scopuri de penetrare pentru uciderea sau  răpirea de cetățeni sau de soldați în masă.

E foarte clar, că orice altă țară din lume, care ar fi  fost amenințată de grupuri teroriste islamice radicale, ca și în acest caz, ar fi reacționat la fel ca Statul Israel, și, probabil, chiar mult mai agresiv decât cel exercitat de guvernul Israelian în timpul actualului război, în decursul căruia Israel a fost de acord cu cele 6 propuneri de armistiții, cu scopul de a acorda populației din Fâșia Gaza un ajutor umanitar, dar aceștia au fost incălcate toate, în mod unilateral, flagrant și violent, de către Hamas, care a continuat să tragă spre populația Israelului.

Oare , cititorii acestui articol și acei telespectatori distinși, mai cunosc o altă țară în această lume, care chiar și în timp de război împotriva unui inamic terorist, vicios și ucigaș, ca Hamas și  Jihadul Islamic, acea țară continuă a furniza populației din Fâșia Gaza  apă, alimente, electricitate, combustibil, medicamente, etc, așa cum a făcut Israel în timpul războiului actual?!
Oare, știe cineva că, chiar și în timpul războiului actual, Israel a stabilit un spital de campanie, cu scopul de a oferi tratamente pentru victime în rândul populației din Fâșia Gaza?!   Oare,  cineva e conștient de faptul că spitalele din Israel au primit, de asemenea, chiar și în timpul războiului actual, pacienți din Fâșia Gaza pentru spitalizare și tratament la acele spitale?!
Prin urmare, lumea ar trebui să fie convinsă că nu există încă o  țară, care exercită
norme de umanitate și de moralitate la nivel atât de înalt ca statul Israel.

Celor care se întreabă:  cum se face, că în războiul actual, ecranele TV arată puține victime și pagube din partea Israeliană, în timp ce din partea Palestiniană sunt prezentate multe victime și o distrugere mare de case, le voi propune  explicațiile următoare.

Timp de patru săptămâni consecutive, grupurile teroriste din Fâșia Gaza au lansat mii de rachete și de bombe de mortiere spre Israel.  Rachetele au fost lansate la centrele cele mai populate din marile orașe din Israel, dintr-un obiectiv clar: pentru a maximiza numărul de morți și răniți, și a provoca pagube materiale cât mai mari  posibile.   Ca urmare,  în această perioadă s-au limitat la adăposturi aproximativ 5-6 milioane de Israelieni, adică cea mai mare parte a populației.

Este cineva capabil de a calcula și de a imagina, care ar fi putut fi în realitate numărul de decese și de victime, ca urmare a acelor mii de rachete și de bombe lansate spre Israel, în cazul în care aceștia ar fi aterizat  direct în interiorul centrelor de populație aglomerate din Israel, pentru că la urma urmei, aceasta a fost intenția adevărată  a acestor grupuri teroriste din Fâșia Gaza!?   Fiecare din noi este capabil să-și imagineze cu ușurință, că în acest caz, cantitatea de victime Israeliene ar fi putut  ajunge la  multe mii, dacă nu mai mult, ca să nu mai vorbim de pagubelele imense care ar fi fost  cauzate la case, clădiri și alte bunuri. In această situație, dacă am echivala daunele estimate produse la ambele părți, concluzia ar putea fi că pagubele din Israel și cantitatea victimelor Israeliene ar fi fost mult mai mari decât acelea pe care au avut loc în Fâșia Gaza, deoarece grupurile teroriste, care au lansat  în mod deliberat rachetele și bombele  în inima populației Israeliene n-au avut nici o restricție  în timp ce Armata Israeliană a făcut totul în puterea sa pentru a evita victime ale populației din Fâșia Gaza, utilizând  forța militară în mod  prudent și cu scopul să nu existe nici o disproporție în favoarea Israelului, ci din contra.   Ca atare, concluzia ar trebui să fie, că forța militară exercitată  de Armata Israeliană  în Fâșia Gaza a fost proporțională cu cantitatea victimelor care ar fi putut exista  în Israel, având în vedere miile de rachete și de bombe lansate .

Dacă acele nenumărate victime și imensele pagube nu s-au întămplat în realitate, acest lucru e numai datorită apărării aeriene excelente de care s-a bucurat Israelul.

În cazul acesta  în care numărul real de victime în Israel a fost mult mai mic- în ciuda acestor lansări masive de rachete – creditul trebuie dat sistemului unic din lume

numit  „Iron Dome” ( pe ebraică : „chipat barzel”) care a fost inventat și dezvoltat de ingenioși oficiali Israelieni.  Aces sistem unic „Iron Dome” poate fi considerat ca „starul”  războiului actual,deoarece a reușit să intercepteze în cer în timpul războiului aproximativ 90% din rachetele lansate spre orașele  Israelului și spre locurile populate.   Acest sistem unic, care a fost  construit  pentru utilizarea  exclusivă a Israelului și care nu este în posesia unei alte țări din lume, a salvat, fără nici o umbră de îndoială, viețile miilor Israelieni, și ca atare, întreaga populație a statului Israel trebuie să se încline profund în fața celor care au inventat și au dezvoltat acest sistem sofisticat, care pune Israelul la summit-ul tehnologiilor dintre cele mai avansate din lume.

Comparația pe care o fac unii din lume, inclusiv prim-ministrul Turciei, Arduan, cu tot respectul cuvenit, după care acțiunile militare ale Israelului în războiul actual sunt similare cu acțiunile întreprinse de către Hitler și acoliții săi împotriva evreilor în timpul Holocaustului, nu numai că este scandaloasă în sine, dar mai degrabă dă o indicație clară de  ignorare a istoriei moderne , deoarece acele persoane dovedesc clar că nu cunosc deloc capitolul groaznic al Holocaustului.

Holocaustul nu poate fi comparat cu nimic din ce s-a întâmplat vreodată în istoria omenirii, pentru că niciodată nu s-a întâmplat că 6 milioane de oameni să fie uciși, arși în cuptoare și omorăți în camerele de gazare, printr- o planificare sistematică și demonă atentată de către  naziști , membrii lor și colaboratorii locali ai lor , numai pentru singurul păcat pe care l-au avut acei 6 milioane de oameni: că au fost evrei.

Istoria ne învață că poporul evreu, de-a lungul sutelor de ani, n-a dăunat niciodată  societății în care trăia sau guvernului din acea țară, ci dimpotrivă. Deși evreii s-au concentrat la viața lor culturală evreiască  și la  studiul Torei Ebraice  (și, prin urmare, sunt denumiți „Oamenii Cărții”), ei au făcut tot posibilul  pentru a se asimila în societățile în care au trăit, și au adus o contribuție extraordinară, timp de secole, nu numai în favoarea acelor societăți, dar, de asemenea, în favoarea prosperității mondiale în domenile de cultură, știință și de economie. De asemenea, evreii s-au mobilizat în armatele acelor state  în care au trăit, aducându-le astfel o contribuție semnificativă  acelora.  În acest sens, merită ca lumea să știe că în Primul Război Mondial au căzut pe front  aproximativ 140.000 de soldați evrei care au servit în acele armate.  Această cantitate este mare, proporțional la numărul evreilor  care au trăit atunci în lume.

De asemenea, este important de a reaminti lumii, că printre toti Destinatari ai Premiului Nobel, o treime ( 1/3 ) din ei sunt evrei.  Având în vedere că, în lumea toată sunt în prezent aproximativ 7,5 miliarde de oameni, și ținând cont de faptul că numărul evreilor din lume este aproximativ 12 de milioane de oameni, e ușor de înțeles contribuția extraordinară a evreilor acestei lumi, în toate domeniile.

Spre deosebire de comportamentul pacifist al evreilor – și exprimarea clară a acestui lucru poate fi găsită în binecuvântarea evreiască „șalom” (pace) – populația din Fâșia Gaza a ales, în alegerile lor generale care au avut loc acolo, pe Hamas ca s-o conducă, știind foarte bine că Hamas este un grup terorist islamic, extremist și fanatic, care tinde la distrugerea  statului Israel și a evreiilor care locuiesc acolo. Nu e de mirare, prin urmare, că, datorită identificării complete a populației din Fâșia Gaza cu obiectivele și cu intențiile  Hamasului  și Jihadului Islamic de a distruge statul Israelian și pe evrei, telespectatorii din lume nu vor putea să audă sau să vadă pe ecranele TV o furie din partea populației împotriva Hamasului  referitoare la situația gravă la care a fost adusă Fâșia Gaza din vina Hamasului, ci din contra – furia populației este direcționată spre Israel.

Trebuie de ințeles  faptul că în Fâșia Gaza Hamasul și-a organizat activiștii în cadrul de brigade, batalioane,etc, și, astfel, grupuri mici de teroriști din trecut s-au transformat într-o armată de terorism,  iar  Fâșia Gaza – într- un stat terorist. Această armată de terorism a fost antrenată în Iran, Siria, Liban și în alte centre de terorism, și chiar a primit  un antrenament de comando și de parașutism, pentru a aplica toate metodele studiate împotriva Israelului la revenirea lor în Fâșia Gaza.

Rezultă că acțiunile Israelului în războiul actual contra armatei de terorism trebuie să fie socotite ca acțiuni de apărare contra atacurilor lor de mii de rachete și de bombe și contra  încercărilor acestei armate de terorism să pătrundă prin tuneluri subterane, pe teritoriul statului Israelian, pentru  ucidere în masă și răpire de soldați și civili.

Prin urmare, nu se poate face nici o comparație între activitățile defensive ale Israelului împotriva armatei de terorism cu acțiunile regimului nazist, condus de Hitler, care au fost proiectate pentru a șterge rasa evreiască de pe pământ.
Toate cele menționate mai sus în acest articol creează adevărul ascuns în spatele scenelor și a imaginilor dificile vizionate pe ecranele TV.  Acest adevăr nu va fi dezvăluit , din păcate, pe acele ecrane.
Antisemitismul grav pe care-l asistăm astăzi în lume, mai ales în Europa, care este un teren fertil pentru creșterea și dezvoltarea de grupuri islamiste radicale, mai ales referitor la  tânăra generație născută și crescută în Europa, ne dovedește că acest adevăr nu interesează  lumea, ci din contra – este ignorat.   Iată că , în nenumărate țări arabe din Orientul Mijlociu se omor unii pe alții în mase, executând acolo crime majore supuse legilor internaționale,  dar pe acele ecrane TV nu prea vedem imagini de acolo, în timp ce Israelul care–și  apară dreptul său legitim de existență, este controlat și criticat de fiecare dată, fără ca comentatorii să descrie tot adevărul referitor la evenimentele respective .
Cu toate acestea, acest adevăr este bine cunoscut de poporul evreu și de cetățenii din Israel, și din cauza asta, soldații Israelieni sunt motivați în totalitate atât de mare încât chiar și atunci când cad răniți pe câmpul de luptă, ei caută să se întoarcă la unitățile lor de îndată, pentru a continua lupta, știind scopul măreț și faptul că ei apără țara lor, pentru care sunt dispuși să-și sacrifice viața lor, pentru a asigura existența veșnică a poporului evreu în Israel – țara strămoșilor a acestui popor .
______________________________________________________________
* – Autorul a fost Judecător al Tribunalului Militar Israelian;
– Avocat & Consilier juridic al Asociației Stomatologilor din Israel;
– Conferențiar la Drept și Etică la Institutul pentru Studii de Perfecționare în
Medicină Dentară din Haifa –Israel;