În Zürich sunt aproximativ 300 de bordeluri și 80 la sută dintre prostituate sunt românce care muncesc legal, plătesc taxe, asigurări medicale și sunt protejate de sistem. Elveția ocupă primul loc în Europa în privința calității ridicate a nivelului de trai, astfel că și preturile de la bordeluri sunt mai mari decât în alte țări. Am vizitat recent Club Freubad și cu permisiunea patronului și evident a fetelor, am reușit să obțin câteva informații care mi-au schimbat percepția asupra acestei meserii.

Club Freubad este situat în Solothurn și este atât de mare încât n-ai cum să-l ratezi când treci prin zona. Este o clădire impunătoare cu o parcare uriașă iar când îi treci pragul deja simți că ai pășit în altă lume. Ca să vă faceți o idee, clienții care vor sa intre în club, trebuie să plătească o taxă de 120 CHF (aprox. 500 lei). Clubul pare a fi un centru important de distracții care are în componență o saună, club de dans, cinema, piscina, terasa și restaurant iar în fiecare colțișor întâlnești fete îmbrăcate sumar care îți zâmbesc și îți dau impresia că ești preferatul lor.

Am rugat-o pe Ioana să discute cu mine, să mă ajute în redactarea unui material jurnalistic și mi-a spus că poate face asta, dar doar în saună, dezbrăcați, pentru a se asigura că nu am niciun mijloc de înregistrare sau fotografiere asupra mea. Cred că a fost mai dificil pentru mine să iau un interviu complet dezbracat decât pentru ea.

Prima întrebare care mi-a venit în minte, pe care i-am adresat-o cu un nod în gât a fost (fermecat fiind de formele ei, recunosc): Cum ai ajuns să faci asta? Mi-a răspuns relaxată că a auzit de la o prietenă că se câștigă bani buni, a căutat pe net, le-a spus părinților că s-a angajat la un restaurant și așa a început totul. Foarte curios am întrebat ce înseamnă „bani buni” și mi-a spus că poate câștiga și 1.000 de CHF într-o seară. „Cât?1.000 într-o seară?”. Mi-a răspuns zâmbind și mi-a adus câteva argumente în sprijinul afirmației. Mi-a explicat cum decurge o zi din viața ei și încerc să reproduc atât cât am reușit să rețin, fără a avea vreun mijloc de a nota cele spuse.

Se trezește în fiecare zi pe la 11-12, se pregătește și coboară în club. Plătește o taxă de 110 CHF pe zi, taxă ce îi permite să lucreze în club și în care este inclusă mâncarea din restaurant, cazarea și curățenia. Este plătită cu 250 CHF pentru o ora de sex, din care trebuie să mai plătească 40 CHF taxă pentru camera pe care o ocupă. Mi-a făcut un calcul simplu din care reiese că la doar patru clienți pe zi a încasat un profit total de 840 CHF. Muncește cam 20-25 de zile pe lună, de aproximativ trei ani și spune că vrea să se pensioneze la sfârșitul anului. A reusit să-și cumpere două apartamente în București și vrea să se întoarcă în țară să-și deschidă o afacere. Spune despre ea că este un caz norocos pentru că a fost muncitoare și a știut ce vrea. Mi-a dat exemple și de fete care nu reușesc în meseria asta pentru că nu o tratează cu seriozitate.

„Sunt fete care vin aici doar să se distreze, ignoră clienții, beau mult și la sfârșit nu rămân cu nimic. Nu-mi pasă de ce zic alții. Nu regret că am făcut asta, în România nu aveam nicio șansă să câștig banii ăștia. Trebuie să plec. Am un client care mi-a făcut programare”. Mi-a urat o zi bună și a dispărut. Se exprima frumos și corect, zâmbea și mi-a lăsat impresia că merită apreciată chiar dacă este prostituată. De fapt cine sunt eu să le judec?

Sursa: blastingnews.com.