L-am cunoscut personal în 1990, pe la începutul lunii februarie. Am făcut parte din delegația pe care cei care conduceau destinele mineritului maramureșean a trimis-o în Capitală în semn de solidaritate cu noile structuri de putere instalate după evenimentele din decembrie 1989. Ion Iliescu nu ne-a putut primi la ora stabilită, așa că noi am fost lăsați pe mâna lui Dan Iosif, ”Ioska”, cum s-a prezentat în fața noastră. Apoi, acesta ne-a pasat lui Laszlo Tokes, cu care o parte dintre noi s-a întreținut mai bine de o oră. Mă uitam la el ca la un extraterestru, nu-mi venea să cred că am ajuns să stau de vorbă cu omul care, așa cum eram ferm convins la ora respectivă, declanșase Revoluția Română la Timișoara. Îl aveam în față pe cel despre care cei de la Europa Liberă nu conteneau (în timpul evenimenentelor)să ne spună că este eroul incontestabil al României. Eram la curent cu evenimentele trecute și recente, astfel că am dialogat cu pastorul-erou minute bune. Ba la un moment dat mai că ne-am descoperit cunoștințe comune în orașul Dej, acolo unde eu am terminat liceul, iar el  a activat ca preot. După câteva zile am rememorat discuțiile pe care le-am avut cu el. Odată risipite fascinația și uimirea cauzate de neașteptata întâlnire, gândind la rece, am ajuns la concluzia că omul nu mi-a plăcut, că nu a fost sincer, ci mai degrabă fals, prefăcut. După câțiva ani, nenumăratele sale acțiuni pe deplin antiromânești, l-au alungat definitiv din sufletul meu. De o vreme sunt din ce în ce mai convins că i-a luat Dumnezeu mințile, altfel nu se pot explica vizibilele derapaje de comportament. Nu trece o săptămână să nu vină cu o nouă trăsnaie, toate fiind ofense grave, unele de-a dreptul incredibile, la adresa poporului român. De pe vremea lui Horthy Miklos, amiralul fără flotă, nimeni nu și-a permis să-i denigreze pe români așa cum o face acest inconștient, fără îndoială bolnav psihic. Dacă ar fi un caz singular, izolat, am putea să nu-l băgăm în seamă (eventual în altă parte), dar ideile lui rodesc, alte minți bolnave le preiau și, după cum deja se vede, încep să dea rod. Nu trece zi lăsată de Dumnezeu să nu auzim că un descreierat l-a spânzurat pe Avram Iancu în piața publică, alții l-au bătut pe colegul lor din naționala de hochei doar pentru faptul că era singurul român din echipă, ministrul culturii dă slobozenie ca liceele din secuime să aibă la intrare stema Ungariei, nebunul din fruntea Federației Române de Hochei zice că la meciurile naționalei se va intona imnul secuiesc, limba română a fost înlocuită cu cea ungurească în unele administrații locale și județene. Pe scurt, acceptarea acestor mârlănii ordinare, ”justificate” de menținerea cu orice preț la putere cu ajutorul parlamenmtarilor UDMR a actualui regim politic ce a devenit odios, coarda sensibilă a poprului român a fost întinsă periculos de mult. De aici înainte se poate întâmpla orice, inclusiv fapte care să ne readucă la vremurile de acum 65-70 de ani. O primă soluție pentru ca așa ceva să nu se întâmple, este expulzarea imediată a cetățeanului maghiar Laszlo Tokes și interzicerea accesului acestuia pe teritoriul României. Vor fi ceva probleme la început, dar după extirparea pungii cu venin, milioanele de români și unguri se vor simți mult mai bine. Expulzați-l, că-i mișel de talie internațională!

Grigore Ciascai