Nici în Postulatul lui Euclid situaţia nu e aşa de paralelă pe cît a fost preşedintele ţării cu situaţia din ţară. Discursul lui a ţintit o galaxie îndepărtată. Nimic din ceea ce se afla în apropiere nu i-a stîrnit atenţia. Nici strigătele Pieţei, nici criza politică, nici furtuna de pe internet, nici cele şaizeci de oraşe care îşi adună zilnic pancartele în stradă şi nici bîlbîielile groteşti ale guvernului care îi poartă numele. Nu. Traian Băsescu s-a adresat sieşi cu voce tare în timp ce, în mintea sa, într-un discurs invers, pun pariu că făcea lista neagră cu opozanţii.

Cînd l-am văzut coşcovit, dezumflat, înnecîndu-se cu cuvintele sau scuturîndu-şi capul cu nervozitatea unui cal înţepat de tăuni, am crezut că, sub povara atîtor adevăruri şi insulte aruncate în obraz, omul s-a prăbuşit în sine. N-a fost aşa. Traian Băsescu era doar prăjit. Încremenit în monologul său maniacal, el şi-a văzut de treabă ca un om senil care nu mai observă detaliile şi continuă să toarne apă în pahar multă vreme după ce paharul s-a umplut.

Putea foarte bine să lase un lacheu să-i recite raportul anost şi redundant despre modernzarea statului şi planurile lui de cinste naţională – de pildă pe Turcan. Dar el a preferat să-şi pronunţe singur discursul de înmormîntare politică. Am aflat, la final, şi cîteva noutăţi. Anume că Băsescu nu e dictator, nu face dosare, nu conduce PDL, nu conduce guvernul, nu stabileşte hotărîrile Curţii Constituţionale. A uitat să ne lămurească dacă Băsescu minte sau nu, dar eu înclin să cred că nu, fiindcă altfel ne-ar fi spus.

Poate că preşedintele Băsescu îşi va duce mandatul la capăt. Dar în clipa asta mulţimea din Piaţă l-a înhăţat, l-a încolăcit şi îl ţine strîns, ca un Boa constrictor, pînă o să-l sufoce. Noi o să ne uităm la el, o să-l vedem în geam la Cotroceni, dar el va sta acolo, înţepenit în propria-i manie, doar ca să ştie poșta;ul unde să-i aducă salariul. Astăzi, politicianul Traian Băsescu a murit.

Dumnezeu să-l ierte pe Emil Hossu!

Doru Bușcu (catavencii.ro)