Deşi se luptă în fiecare zi să facă lucruri care unei persoane aflate în deplinătatea abilităţilor fizice i se par banale, nu se plâng. Este vorba despre persoanele cu dizabilităţi asistate de asociaţia Esperando care joi, 3 decembrie, au făcut parte dintr-un experiment inedit. Timp de câteva ore, cu ocazia Zilei Internaţioanle a Persoanelor cu Dizabilităţi, au fost manechine vii, în vitrina unui magazin din mall-ul băimărean.
“Astăzi am sărbătorit, de fapt se sărbătoreşte pe tot mapamondul Ziua Internaţională a Persoanelor cu Dizabilităţi, poate pentru unii tristă, poate pentru alţii fericită, dar noi astfel tragem un semnal de alarmă pentru că iată, există şi astfel de persoane lângă noi nu doar cei care ne plângem de probleme insignifiante, iată că sunt alţii care au probleme reale. Astfel, astăzi îm preună cu acest magazin am hotărât să primim azi printre noi asistaţii Asociaţiei Esperando care vor fi manechine vii pentru o zi”, a declarat designerul Lorand Coza, cel care a contribuit la reuşita evenimentului.
Deşi recunosc că au emoţii, participanţii s-au simţit excelent şi au intrat rapid în pielea vedetelor.
„Eu mă simt excelent în primul rând pentru că astăzi este Ziua Internaţională a Persoanelor cu Dizabilităţi şi în al doilea rând îmi place foarte mult moda. De aceea m-am hotărât să particip la acest eveniment organizat de Asociaţia Esperando împreună cu Lorand Coza. Am puţine emoţii, ca orice vedetă”, a spus Judit Suman, una dintre manechine.
Viaţa persoanelor cu dizabilităţi este o continuă luptă atât cu prejudecăţile, cât şi cu depăşirea condiţiei. Deşi de multe ori inspiră milă sau chiar dezgust, ar trebui socotiţi drept eroi pentru că fac eforturi de neimaginat pentru fiecare gest. Cel mai greu este însă atunci când trebuie să învingă reticenţa celor din jur, să fie socotiţi şi ei „normali”.
„Viaţa de zi cu zi este foarte grea. Pentru noi orice schimbare, orice eveniment înseamnă o bucurie pentru că de fapt viaţa de zi cu zi pentru colegii mei şi pentru mine înseamnă greutăţi, luptă de zi cu zi cu tine însuţi ca să te accepte societatea în primul rând şi în al doilea rând lupta de a te perfecţiona în mai multe domenii. De foarte multe ori îmi pun întrebarea şi răspunsul că «Oai ce bine le e la ceilalţi care ştiu şi pot să meargă, care nu depind de un scaun cu rotile, nu depind de un mijloc de transport pot să meargă oriunde». În schimb noi trebuie să alegem foarte bine locaţia în primul rând pentru că accesibilitatea nici până acum nu este total rezolvată iar în al doilea rând să ne luptăm şi să fim apreciaţi de societate”, a mai spus Judith Suman.
Ana Pop
