POVEȘTI DIN TRECUT   Vasile Tănase, inginerul român care a coordonat lucrările de restaurare ale Castelului Peleş din perioada 1978 -1987, vorbeşte în premieră despre improvizaţiile uluitoare pe care le-a făcut la presiunile regimului comunist pentru a salva monumentul arhitectonic, scrie Adevărul.

Fosta reşedinţă de vară a familiei regale, afectată de ciuperca merulius lacrymans, a fost închisă publicului începând cu anul 1975 şi până în 1989. În tot acest timp, la Sinaia a fost o adevărată desfăşurare de forţe, fiind implicaţi meşteri populari aduşi din Maramureş, Timişoara şi Comarnic, măicuţe de la mănăstirea Dărmăneşti, puşcăriaşi din Piteşti, muncitori de la Fabrica de Mobilă din Bucureşti, dar şi ingineri specialişti din cadrul Trustului de Construcţii Montaj Carpaţi Bucureşti.

Deşi la început considerată doar o legendă, menită să înlăture familia Ceauşescu care avusese intenţia să se instaleze pe timpul verii pe domeniul regal de la Sinaia, apariţia ciupercii merulius lacrymans în componentele de lemn ale castelului avea să se dovedească reală. Considerată cancerul lemnului, ciuperca a apărut mai întâi în Salonul Francez şi de aici s-a extins în absolut toate colţurile clădirii, atacând inclusiv mobila, parchetul şi decoraţiunile exterioare. Situaţia era extrem de gravă, iar Ceauşescu s-a temut de un scandal extern, în condiţiile în care clădirea era celebră peste hotare, aşa că a aprobat demararea proiectului de restaurare

N-a venit niciodată pe şantier şi nu s-a implicat deloc în luarea deciziilor. Era cunoscut ca un om ipohondru, iar cei din anturajul său avuseseră grijă să-l sperie. Ciuperca era periculoasă chiar şi pentru om şi ataca mai ales plămânii.

Citește continuarea articolului, pe Adevărul.