Să ne mirăm de acest rezultat? Ba mai bine să ne mirăm cum de noi creştinii secolului 21 care avem în mâna noastră atâtea experienţe mari, clare, dar nu folosim forţa formidabilă a rugăciunii şi a postului pentru salvarea altora. Toate ordinele, dispoziţiile de exterminare erau demult expediate la toate capitalele celor 127 de provincii din uriaşul imperiu Medo-persan. Se aştepta doar ziua când sângele iudeilor să curgă gârlă pe străzile celor 127 de capitale. Dar lucrurile se inversează: Haman, primul ministru al lui Ahaşveroș, protejatul de până atunci al împăratului, decade complet din graţia acestuia şi ajunge să fie spânzurat tocmai de spânzurătoarea pregătită de el pentru Mardoheu. În schimb, Mardoheu îi ia locul în funcţia de prim ministru. Rugăciunea înfocată unită cu multe zile de post a sute şi mii de suflete a dus la salvarea unui popor întreg.

Atât de valoroasă este aceasta izbânda încât şi azi,după mii de ani, Evreii serbează sărbătoarea Purim în amintirea acestei neuitate izbăviri. Pe câţi n-ar salva şi azi de la moarte veşnică (de la iadul pregătit pentru Diavol şi îngerii lui) rugăciunea sfinţilor, aleşilor luiDumnezeu? Dar noi am uitat (se pare) aproape de tot marea precizare a Mântuitorului:
”Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleșilor Lui care strigă zi şi noapte către El?”( Luca 18:7 ). Prin cei de atunci care au strigat zi şi noapte şi au postit, Dumnezeu a salvat un popor de la moarte fizică. Azi prin noi, Dumnezeu vrea să salveze o familie,un cartier, o țară, o lume de la moarte veşnică. Unde sunt creştinii care să audă, să înţeleagă cuvintele Domnului Isus?Doamne, adu ziua când fraţii noștri români să aibă pe inimă atât de mult cauza salvării ţării şi a lumii de la moarte spirituală, încât sa fie mii, milioane de mijlocitori ca Estera și Mardoheu!

Nu putem încheia capitolul rugăciunea și postul fără să pomenim despre Hristos Mântuitorul care a postit 40 de zile. Prin post Domnul Iisus s-a întărit spiritual, s-a pregătit pentru marea Lui lucrare care-i stătea în faţă. La sfârşitul celor 40 de zile de post a fost obosit trupeşte dar a fost foarte întărit sufleteşte. Omeneşte nu mai putea face nimic. Poate tocmai de aceea L-a ispitit Diavolul atunci atât de puternic. Da, Iisus slăbit trupeşte, dar întărit sufleteşte. Partea a doua Diavolul n-o mai ştia că poate nu l-ar fi ispitit chiar atunci. Tocmai această slăbiciune fizică a Domnului Isus după post explică exprimarea apost.Pavel: „Când sunt slab, atunci sunt tare „.(II Cor.12:10).Isus când ales pe cei 12 ucenici, de asemenea a postit, şi s-a rugat o noapte întreagă. ( Luca 6:12-13 ).Toţi credincioşii buni, adevăraţi urmaşi ai Domnului Iisus, din trecut au adus de multe ori în viaţa lor astfel de jertfe duhovnicești.Şi azi credincioşii duhovniceşti aduc astfel de jertfe.
Un caz de rugăciune şi post
O mamă credincioasă avea trei fete pentru care de mult timp se ruga încontinuu. Fetele care aveau în jur de20 de ani nu dădeau însă semne de întoarcere la Dumnezeu. Într-o zi mama le-a zis: „să ştiţi că mă încui în camera mea. Nu-mi trebuie nici mâncare, nici apă,voi striga atâta către Dumnezeu, până vă veţi hotărî pentru El.” Fetele au luat-o în derâdere şi i-au zis deschis: „mamă poţi să te rogi dimineața cât vei vrea şi să posteşti cât ți-o plăcea că noi tot n-avem de gând să ne pocăim.” Cuvintele fetelor au făcut pe mama lor şi mai hotărâtă să-și urmeze planul. Ea s-a dus în camera ei şi o zi întreagă a strigat cu mare credință şi stăruinţă către Dumnezeu pentru fetele ei. Spre seara primei zile, una
din fete bătu sfioasă la uşa şi-i zise: „mamă, eu sunt fiica ta Maria, vreau să-ţi spun ceva urgent”. Mama deschise uşa şi fiica ei se înlănțui de gâtul mamei şi-i spusese printre lacrimi că vrea să se pocăiască. Mama a îngenunchiat numai decât şi a mulţumit Domnului că una dintre fetele ei a răspuns chemării lui Hristos. A doua zi seara, a doua fiică a spus mamei sale că deşi n-avuse de gând să se pocăiască, ceva n-o lăsa în pace. O chemare puternică, irezistibilă, o îndemna să-şi predea viaţa Mântuitorului care a murit pentru ea. Din nou mama a îngenunchiat și a mulţumit Domnului şi pentru aceasta fiică.Cea de a treia fiică, însă, rezista, ba chiar îşi bătea joc de mama sa şi de cele doua surori ale ei care s-au predat Domnului Hristos. „Ce crede mama că cu mine-i merge ca şi cu celelalte două? Sunt tânăra, vreau să-mi trăiesc viaţa, să mă distrez.” Cam aşa vorbea sfidător cea de a treia fiică. A trecut şi cea de a treia zi şi mama continua să se roage pentru fiica ei. Striga cu putere „Doamne, Tu ai murit pentru ea, pentru păcatele ei şi ai promis că orice vom cere în Numele Tău vei face; Doamne fă minunea, ca fiica mea să se hotărască, să te urmeze azi, acum.”
Într-o seară pe când ea tocmai repeta aceste cuvinte, cineva a bătut la uşă foarte sfios, dar şi foarte hotărât.
-Cine este? s-a auzit slab vocea mamei.
-Eu, … Fiica ta cea răzvrătită. Deschide mamă, depun armele, nu mă mai împotrivesc voinţei Tatălui care m-a creat si dorinţei Fiului care a murit pentru mine. Deschide mamă, vreau să mă rog împreună cu tine Domnului şi să-i cer iertare că l-am refuzat aşa de mult timp şi să-ţi cer iertare şi ţie.
Mama bucuroasă a deschis uşa şi clipa ce-a urmat a fost foarte asemănătoare cu întâlnirea dintre fiul risipitor şi tatăl său. Îngenunchiate, ele s-au rugat Domnului cu lacrimi de fericire. Şi ultima fiică a devenit a Domnului.
Iată ce face rugăciunea şi postul. Aceasta este munca spirituală, cea mai importantă muncă în biserică.
Din păcate, însă, pentru mulţi creştini, postul este complet necunoscut. Să ne rugăm intens ca Dumnezeu să vorbească intens tuturor creştinilor, făcându-i să înţeleagă că cea mai mare forţă spirituală şi cea mai intensă muncă a sufletului este rugăciunea unită cu postul.