După lupte seculare, fanii democraţiei şi modernizării ţării, pe scurt, adepţii convinşi ai dreptei oficiale româneşti vor fi din nou fericiţi: Traian Băsescu se întoarce la Cotroceni. E perfect deghizat în învingător şi călăreşte, iată, o superbă mîrţoagă albă, pe care ies în evidenţă, contrastînd plăcut, basoreliefuri costelive şi rîuri de sudoare tricoloră. Mîndra cabalină şchioapătă de picioarele din spate, dar cei care au pariat pe ea o consideră încă zburdalnică, precum o inimă de patriot autentic. E surdă la vaietele pensionarilor înfometaţi, poartă o superbă pereche de ochelari de cal cu rame în formă de România şi, specific cailor, e atentă să nu calce pe cadavrele profesorilor căzuţi în mizerie, ale ţăranilor năpăstuiţi de secetă şi ale altor personaje de genul ăsta, ştiţi voi, genul de marxişti deghizaţi în neocomunişti de-ai lui Iliescu bolşevicul, autorul moral al acestei nelegiuiri de referendum.
Cît despre măreţul erou al zilelor noastre, cu care noi, ziariştii vînduţi pe cîţiva arginţi şi nişte senvişuri cu orice de pe la caşcarabetele din Casa Presei, am avut norocul să fim contemporani, el e mai puternic, mai înţelept şi mai încrezător ca oricînd în justeţea idealurilor sale. Decizia Curţii Constituţionale, a onoratei Curţi, n-a făcut decît să-i confirme încă o dată, deşi nu mai era nevoie, că în politică nu contează cine e patronul tău spiritual, Weber sau Marx, nu contează ce spui, nici ce taci, nici cîte case ai, nici dacă ai băut cu Becali sau cu Mititelu, ci cîte divizii de judecători ai.
Acum, sleit de intensitatea luptei de idei, epuizat de încleştarea argumentelor, cu uniforma-i de general al democraţiei sfîşiată de gloanţele trase mişeleşte de adversarii săi, Traian Băsescu se întoarce la Cotroceni. E mîndru şi neînfricat ca un şoim, sigur pe sine şi puternic ca un leu creştin aşezat confortabil peste trupul sîngerînd al gladitaorului păgîn şi laş, privind către viitorul neamului cu fruntea sus, senin, calm. Cît despre ce va urma… nu va fi răzbunare. Fireşte că duşmanii justiţei independente, ai democraţiei autentice şi ai statului de drept vor urla ca din gură de şarpe că procurorii care-i tîrăsc în dube la primele ore ale dimineţii acţionează la comanda lui. Dar astea nu vor fi decît supoziţii nefondate, acuzaţii mincinoase, dezinformări şi calomnii.
Realitatea va fi alta: stîrpirea duşmanilor democraţiei, ai justiţiei independente, ai statului de drept trebuie să înceapă de undeva. Tocmai de aceea, în perioada imediat următoare, românii vor trebui să afle ce vorbesc la telefon cei care-l urăsc pe preşedintele lor, pe garantul democraţiei. Păi, ce mama dracu’, că chiar m-am enervat, pînă cînd să lăsăm ţara asta pe mîna marxiştilor deghizaţi în social-democraţi europeni, a găozarilor de stînga, a neo-bolşevicilor şi a ţigăncilor împuţite angajate de securişti ahtiaţi după averi? Mai avem şi noi, democraţii români autentici, o demnitate, un crez şi nişte milioane de făcut!
Alin Ionescu