În anul 1204, în cruciada a patra, cavalerii cruciați au cucerit Constantinopolul. Istoricul Robert de Clari relatează în acest context despre un francez, Otto de la Roche, căruia i-a căzut în mână, ca pradă, o pânză de in. Această pânză lată de 1,10 metri și lungă de 4,36 metri, are o poveste aparte, deoarece avea urme de sânge și de transpirație.
După un studiu mai atent, s-au recunoscut pe ea contururile unui trup uman, care trebuia să fi avut o înălțime de 1,80 metri. Otto de la Roche a luat-o cu el în Franța.
După 150 de ani pânza apare în Besancon, unde este venerată ca giulgiu al lui Christos. În timpul unui incendiu, nu cade pradă flăcărilor, însă rămâne cu niște urme ale focului.
Se pare că pânza a rămas până în secolul al VI-lea la Ierusalim. În baza acestor relatări nu se poate aduce o dovadă de autenticitate istorică. La aceasta se adaugă și faptul că, în afară de pânza de la Torino, există alte două pânze despre care se susține că ar fi giulgiul lui Christos.
Cea mai renumită este sudariumul sfintei Veronica. Legenda spune că sfânta i l-ar fi întins în drum spre locul răstignirii și l-ar fi primit înapoi cu amprenta chipului lui Christos.
Și despre imaginea aflată în posesia regelui Abgar al V-lea al Edessei Antiohia, s-a spus că ar fi autentică.
Teologul și istoricul Chavalier a găsit în arhivele papale, într-un document din anul 1389, că un artist ar fi pictat pânza.
În anul 1889, pânza intră din nou în centrul atenției. Evoluția tehnică făcuse posibil prima fotografiere a Giulgiului din Torino. Atunci a rezultat un fapt cât se poate de curios. Negativul de pe placa fotografică inversează valorile de alb și negru ale imaginii imprimate pe pânză. Pe fondul întunecat apare limpede imaginea misterioasă a unui chip.
Specialiștii din întreaga lume au studiat fotografia. Imaginea negativă era naturală, fidelă din punct de vedere al anatomiei. Trăsăturile feței sunt, ca la orice om, diferite pe stânga și pe dreapta.
Experimentele făcute cu pictori au arătat că nici un artist nu era în stare să regândească un chip uman în negativ și să-l picteze.
După această descoperire tulburătoare au început și oamenii de știință să se intereseze de pânză.
Primul care a făcut experimente legate de amprenta unui corp pe pânză a fost profesorul Vignon. A pus în contact cu un cadavru o pânză pudrată cu aloe. Experiența a fost nesatisfăcătoare pentru că erau distorsiuni ale corpului.
Specialiștii italieni au respectat textul Bibliei care spune că a venit Nicodim și a adus un amestec de smirnă și aloe. A luat trupul lui Christos și l-a înfășurat în pânza cu miresme, precum este obiceiul la iudei.
Șiruri lungi de experimente au arătat că trupul mort al omului trebuie să fie pudrat, iar pânza umezită cu ulei aromatic. Amprente nedistorsionate se obțin mai ales dacă părul împiedică pânza să se lipească prea strâns de părțile laterale ale corpului.
Amprenta de pe pânza din Torino indică existența unor umflături ale feței. Acestea pot fi urmarea unor lovituri. Textul biblic spune, și au scuipat în obrazul Lui, bătându-L cu pumnii, iar unii Îi dădeau palme.
Se disting pete de sânge pe frunte și pe ceafă și pe restul corpului mici umflături. Acestea provin de la cuiele din mâini și picioare și o lovitură în torace.
Efemeride.ro
