PORŢIA DE ISTORIE Schema de tip piramidal Caritas a funcţionat în România timp de doi ani, între aprilie 1992 şi august 1994.
PORŢIA DE ISTORIE A atras milioane de deponenţi din toată ţara, care au investit sume uriaşe, peste 1.000 de miliarde de lei vechi (aproape un miliard de dolari).
Considerată prima şi cea mai mare ţeapă naţională, bula Caritas s-a spart odată cu intrarea în faliment a SRL-ului, la 14 august 1994. La acel moment, datoriile Caritas se ridicau la 450 de milioane de dolari.
Compania Caritas a fost înfiinţată de contabilul braşovean Ioan Stoica, în vârstă de 52 de ani, în aprilie 1992, ca SRL (societate cu răspundere limitată). A avut un capital de numai 100.000 de lei vechi (500 de dolari).
La doar două luni de la înfiinţare, Caritas se mută la Cluj-Napoca.
Iniţial, valoarea depozitelor era una mică (2.000-10.000 de lei). Mai târziu maximul a urcat la 20.000 de lei, în timp ce valoarea maximă era de 160.000 de lei.
La început, doar clujenilor li s-a permis să participe la schemă, iar din vara lui 1993, toţi cetăţenii români au putut participa la Caritas.
Caritas avea ca scop declarat ajutarea românilor săraci să parcurgă mai uşor spre capitalism.
Li s-au promis sume de opt ori mai mari decât cele investite în doar trei luni de la depunere.
Schema a prosperat în bună măsură şi datorită sprijinului venit din partea PUNR şi din partea lui Gheorghe Funar, primarul Clujului. În anii 1992-1993, Funar a acordat sprijin logistic şi l-a girat moral pe Ioan Stoica.
Caritas a avut iniţial sediul chiar în sediul Prefecturii Cluj-Napoca. O vreme Funar l-a susţinut deschis pe Ioan Stoica, creatorul Caritas.
Dar când au apărut primele semne că jocul piramidal se va sfârşi dezastruos, primarul s-a disociat rapid de Stoica.
Ziarul local „Mesagerul transilvan“ a jucat un rol decisiv în ascensiunea Caritas. În paginile sale erau publicate comunicatele lui Stoica, listele cu câştigători. Nu au lipsit articolele elogioase menite să risipească îndoiala oamenilor şi să atragă depunători.
La apariţia Caritas, „Mesagerul“ încă era cotidianul Prefecturii, titulatură pe care o avea şi pe frontispiciu. Primul sediu al Caritas a fost chiar în redacţia ziarului.
„Înscrierile vor avea loc în la redacţia «Mesagerului transilvan» din cadrul Prefecturii”, anunţa un comunicat al Caritas din iunie 1992.
Mai mult, Funar a plătit spaţiu publicitar în „Mesagerul transilvan“ pentru a fi publicată lista „câştigătorilor“, care ajunsese la 44 de pagini pe zi cu o lună înainte de prăbuşirea schemei.
În toamna anului 1993, lista „câştigătorilor“ a inclus 22.000 de nume.
continiarea aici
