Din 2000, de cînd a luat partidul, și pînă sîmbătă seară, cînd l-a lăsat, Traian Băsescu a fost mulțumit de colecția lui de viermi democrat-liberali. În cutia în care i-a ținut se mai aflau și cîteva musculițe – un Roman, un Duvăz, un Sassu –, dar ele și-au luat zborul înainte ca peste nevertebratele rămase să fie înșurubat capacul. Povestea creșterii Partidului Democrat amintește de grija pe care vînzătorii de momeli din Obor o arată găleților cu rîme.
Nu poți pescui în ape tulburi – fie ele în portul Anvers, în portul Constanța sau în portul civil al colaboratorilor Securității – fără nadă. Traian Băsescu a fost adeptul momelilor vii, cele care se zbat în cîrlig înainte să pună alegătorii botul pe ele. Din pasiunea lui pentru pescuitul autoritar s-au născut un partid-paiață și năravul de a bracona la democrație.
În cei treisprezece ani de liderșip despotic, Băsescu a modelat partidul după chipul și asemănarea unui parazit inelat, capabil să se  hrănească din bani publici, dar incapabil să ridice capul din căcat. De la Emil Bobu la Manea Mănescu, de la Florin Condurățeanu la calul lui Harap Alb, istoria slugărniciei n-a dat exemplare mai strălucite decît politicienii-preș făuriți de Traian Băsescu.
Umili și bogați, ca Videanu, umili cu fălcile încleștate, ca Blaga, umili din obrăznicie, ca Boureanu, umili la ordin, ca Stolojan, umili din pasiune, ca Boagiu, sau umili din vocație, ca Boc, pedeliștii și-au consumat vehemența în exterior, lătrînd numai în direcția indicată de stăpîn. A dorit Băsescu să-i iasă marionetele din Guvernul Tăriceanu? Au ieșit – cu toate că mai aveau de recuperat din sumele investite ca să ajungă acolo.
I-a poftit inimioara să rupă o halcă din PNL? S-au găsit douăzeci de profiluri de slugă care să fuzioneze, mișelește, cu PD. I s-a năzărit să aducă PSD-ul la putere, în 2008, îndesîndu-l pe gît unui electorat care votase împotrivă? N-a trebuit decît să bată din picior. A simțit nevoia să măture pe jos cu toate cele patru guverne Boc? A măturat. I-a venit chef să asmută poporul pe ele? L-a asmuțit, și nu oricum, ci gata înfometat.
Dacă e să înșirăm toate tratamentele la care Băsescu a supus PDL-ul, nimic din ceea ce arată filmele porno nu poate fi sărit. Se pot adăuga documentarele de pe Discovery, alea în care vezi oameni înghițind gîndaci de bucătărie și oameni afundîndu-se în canal.
Cu excepția unor curajoase îndepărtări de scame de pe costum, nimeni, niciodată, n-a îndrăznit să-i sufle tiranului în pahar. Viermușii PDL au stat liniștiți în cutie, respirînd supunere, inspirînd cash și sculptînd portretul demnității în bălegar.
Sîmbătă seară, cîțiva dintre ei s-au  revoltat la adăpostul votului secret și, după ce Băsescu și-a deșertat peste ei berile consumate mai devreme, au gustat pentru prima dată libertatea. Acum se zbenguie prin iluzie, cu dreapta încleștată pe semafor, ca orbii care traversează pe roșu. Așteptînd, parcă, să audă vocea care le dă sens: „Pauza s-a terminat. Scufundarea!“.
Doru Bușcu