Plecarea lui Victor Ponta din CSAT este un gest politic. A trântit uşa unui adversar, înfruntându-l bărbăteşte. În acelaşi timp, i-a carotat şi planurile cu avioanele. Gestul ne arată că starea de război între cei doi continuă. Junele premier a tratat şedinţa CSAT ca pe o scenetă şi a prestat polemic faţă de bătrânul lup de mare, dar şi faţă de cei care l-au îngenuncheat. Adică faţă de americani. Să fie gestul său unul puştesc sau unul calculat? Până nu negociază şi cu el, F-16 nu zboară deasupra României şi împrejur! Greu de aflat ce-a fost acolo şi cu ce gânduri a plecat Victor Ponta din vârful dealului. Asta şi din cauza improvizaţiilor inadmisibile ale junelui PSD-ist. Mai ieri-alaltăieri zicea că nu ştie dacă merge la şedinţa CSAT.
– Joci fotbal, Victore?
– Nu ştiu! Mă mai gândesc!
Cam aşa şi cu răspunsul legat de participarea la şedinţa CSAT. De o bună bucată de vreme, Victor Ponta răspunde cum îi vine, ca într-un talk show nesfârşit. Zice ce-l taie capul. Răspunde oricui. Şi crede că toată politica este un soi de trăncăneală. Una-două fuge la televiziuni, glumeşte la întrebările reporteriţelor, face poante în şedinţele de Guvern şi râde forţat ca un actor care îşi imaginează că şi fără un rol bine învăţat se scoate cu surâsul şi cu poantele.
Aşadar, premierul a aflat joi la CSAT (indiferent ce şi în ce context şi pe ce ton!) că mult invocata coabitare nu merge pentru căţei. Coabitează bivolul bătrân dacă vrea, nu iepuraşul. Ca să pretindă egalitate, adică o amărâtă de coabitare, Victor Ponta are nevoie de victorii. Care victorie? A pierdut aproape toate meciurile cu Traian Băsescu. Şi mici, şi mari. N-a câştigat decât atunci când l-a înfruntat cu disperare şi când a avut curaj aproape sinucigaş. Toată perioada de opoziţie a premierului a fost una de succese politice. I-a tras bătrânului lup de mare directe la vedere şi croşeuri la partea gânditoare că Traian Băsescu a început să încurce cărările. Mergea prin politică exact ca prin întunericul porturilor. Când pe ici, când pe colea!
Or, din chiar momentul în care în Parlament s-a declanşat suspendarea lui Traian Băsescu, adică din chiar primele zile ale lui iulie, Victor Ponta a făcut numai paşi înapoi. De când a început blitzkrieg-ul din comisii, premierul s-a refugiat la Palatul Victoria. El e neutru, el guvernează, el lasă lupta politică să se desfăşoare în Parlament! Paşi înapoi (uriaşi, perdanţi, de om fricos) a făcut Victor Ponta în tot turneul său la Bruxelles. Şi la întâlnirea cu Barroso, şi cu toţi ceilalţi. Acolo a aflat ce furtună s-a stârnit,ce forţe are împotrivă, ce poate păţi Romania dacă… Şi aşa mai departe! Atunci Victor Ponta s-a speriat de moarte şi a început să meargă ca racul. Căţelandrul cel rău al politicii româneşti a înmuiat vocea şi a dat în friguri când a simţit laba ursului european.
Vă daţi seama cât de tare s-a speriat Victor Ponta dacă a tot făcut atâţia paşi înapoi? La toate întâmplările şi evenimentele care au urmat, premierul (şi preşedinte al PSD) a jucat numai cu coada între picioare. Şi în Parlament la propunerea lui Ioan Ghişe, şi la privatizarea Oltchim şi la ce a mai fost de atunci. De fapt, Victor Ponta şi-a redus miza la supravieţuirea politică. Să rămână premier şi nimic mai mult! Victor Ponta cel Viteaz n-a avut curajul să-l mai clănţăne nici măcar pe idolul mahalalei, zis Dan Diaconescu, pentru tupeul său golănesc arătat în privatizarea Oltchim, necum să demită tandemul bâlbâiţilor aflat la cârma acestei operaţiuni. Ca unul lovit cu măciuca în moalele capului, Victor Ponta s-a făcut că nu-l mai vede pe Remus Vulpescu (fost director în guvernul Emil Boc!?) şi nu mai are foarfece să-l tundă pe ciufulitul de Chiţoiu, pupilul lui Crin Antonescu. După ce-l ameninţase cu pierderea scaunului pe chiţăitul de Chiţoiu, premierul a alunecat într-o promisiune dulceagă de reluare a privatizării! Situaţia e de o nemărginită tristeţe. Cel care l-a pus la respect şi chiar l-a dovedit în luna mai pe Traian Băsescu a ajuns ciuca bătăilor pentru Dan Diaconescu şi pentru mincinosul de Adriean Videanu.
Toate acestea sunt lucruri observate de mai toată lumea. Dar circulă deja zvonuri şi bârfe despre o posibilă înţelegere cu Traian Băsescu. Cică Victor Ponta ar fi dispus să accepte proiectele numite Roşia Montană, Cuprumin şi gazele de şist (unii zic că această comandă americană ar fi fost bătută în cuie!). Pentru a fi nominalizat şi după alegerile parlamentare, Victor Ponta ar fi gata să renunţe şi la miniştrii cei mai agresivi cu Traian Băsescu. De asemenea, premierul ar putea amâna la nesfârşit prezentarea auditului făcut asupra cheltuileilor din timpul guvernării PDL-UDMR.
Conform unor informaţii, inventarul furturilor din ministere ar fi terminat şi el s-ar afla în sertarele premierului. Ministerele devalizate în timpul guvernării Băsescu-Boc ar scăpa astfel de un decont public necruţător. Ce concesii ar mai putea face Victor Ponta pentru a rămâne premier? Pesediştii de viţă veche înşiră câte şi mai câte. Ba unii fac pariu că, oricât ar ceda şi promite Victor Ponta, după alegeri nu se va mai alege cu nimic. Unul câte unul, consacraţii trădători din UNPR vor face drumul înapoi la stăpânul dosarelor de la Parchete. Şi astfel toate amăgirile lui Victor Ponta, toate speranţele şi toate nehotărârile sale se vor prăbuşi.
Trântitul uşii la şedinţa de joi de la CSAT ne stârneşte una din ultimele îndoieli. Prim-ministrul României a mai scăpat un gest puştesc sau a hotărât să se întoarcă la lupta fără cruţare? A cedat sau a hotărât să moară de gât cu adversarul său politic?
Cornel Nistorescu
