Pomii au intrat în repaus la sfârşitul lunii octombrie sau la începutul lunii noiembrie, în funcţie de specie, soi, temperatură, umiditate şi de zona de cultură. În această perioadă, ca urmare a unor scăderi de temperatură sub limita de rezistenţă a speciilor, apar efecte negative precum pierderi de muguri de rod, care diminuează producţia de fructe.

Pe timpul iernii, la pomii fructiferi procesele fiziologice au loc în mică măsură, acumulându-se amidon, zaharuri, uleiuri, taninuri. Perioada de repaus este precedată de o migraţie a rezervelor de azot, fosfor şi a compuşilor hidrocarbonaţi din frunze şi din celelalte organe.
O bună amplasare a plantaţiilor pomicole, în funcţie de zonă, dar şi de regimul termic al acesteia, precum şi alegerea cu grijă a soiurilor mai rezistente la ger şi la iernare, pot diminua din efectul pagubelor cauzate de ger.

Pomicultorii trebuie să consulte cercetările efectuate de specialiştii în pomicultură şi să ţină cont de explicarea anumitor aspecte întâlnite la pomii afectaţi de gerurile peste limita de rezistenţă a soiului, în scopul evitării greşelilor în zonarea culturilor sau amplasarea plantaţiilor pomicole şi, mai ales, a pierderilor de recoltă.

Gerul târziu de primăvară – un pericol
Cea mai mare sensibilitate o au organele florale în faza înfloritului deplin şi în cea de creştere a fructelor tinere, abia formate, când de altfel se produc şi pagube însemnate la cea mai mică scădere de temperatură sub limitele de rezistenţă ale speciei.
Este momentul în care cea mai mare parte a producţiei poate fi pierdută dacă nu se iau măsuri agrotehnice specifice.