Probabil pentru că ne aflăm în Săptămâna Mare, mulți dintre cei care au comentat cel mai fierbinte eveniment petrecut în Baia Mare s-au grăbit să facă o legătură între Iuda, ucenicul care l-a vândut pe Iisus, și Cristian Șpan, denunțătorul primarului Cătălin Cherecheș.

Sigur că trebuie să păstrăm proporțiile și să admitem diferențele dintre cei doi. Iuda l-a vândut pe Mântuitor, cel mai probabil din motive politice. Fiind un fanatic luptător pentru independența Israelului, el a intrat de mai multe ori în conflict cu Iisus, care acționa doar pentru mântuirea omului, lăsându-l rece izbăvirea ținutului său de sub asuprirea romanilor.

Părintele Arsenie Boca îi face un remarcabil portret vizionar vânzătorului: Iuda va avea ucenicii lui până la sfârşitul lumii, care aceeaşi treabă o vor face, vânzând ţara, religia, neamul, reclamând stăpânirilor, trădând, dând la moarte: părinţi, copii, fraţi, surori, bărbaţi, preoţi, sfinţi, popoare … Iuda, multiplicat, mereu îl vinde pe Iisus. Fii diavolului îi cumpără lui Iuda ucenici. Şi cu preţuri derizorii, fiindcă se îmbie mulţi.

Spusele viitorului sfânt al românilor s-au împlinit în cazul nostru, procurorii DNA cumpărându-l pe Șpan, cel mai probabil cu un preț de nimic. Nu cred că le-a fost prea greu, ucenicul aflându-se în perioada de probă după ce a fost condamnat definitiv la opt luni de închisoare cu suspendare. Să menționăm că pentru una din infracțiunile comise mai primise șase luni, dar în spate i s-a pus doar pedeapsa cea mai mare. Așa că actualul infractor nu avea niciun motiv personal de sorginte politică să-l toarne pe primar. Aici e vorba de trecutul său aventuros, populat cu suficiente pete negre, care-l recomandă pentru practicarea meseriei de turnător.

Putem spune, raportându-ne la recompensa pe care s-ar putea să o primească turnătorul, că, pe măsură ce trece timpul, ucenicii lui Iuda sunt tot mai prost plătiți, dar nu renunță la practica milenară. O dovadă concludentă a faptului că genele cele mai penetrante în rasa umană sunt cele ale lui Iuda.

Zilele acestea s-a spus de foarte multe ori că primarul nu a știut să se înconjoare de oameni valoroși, preferând un anturaj populat de indivizi de condiție cel mult mediocră. Dar nu trebuie să judecăm oamenii după cei cu care se adună (cunoașteți proverbul), pentru că, așa cum remarca marele Hemingway, să nu uităm că Iuda a avut tovarăși deosebiți, ireproșabili chiar. Și la ce i-a folosit? Că tot un ticălos a rămas în memoria umanității.

Iuda al nostru este un personaj de poveste. Stau și mă întreb cum au putut procurorii să apeleze la serviciile sale. Înainte de a falimenta trustul de presă EMaramureș (aducându-și modesta contribuție totală de 6,87 milioane de lei la pierderile cauzate bugetului public), pe vremea când făcea pe marele director, colegii mei au protestat pentru că plata salariilor nu se făcea la timp. Farsorul i-a adunat și le-a pus pe un laptop o secvență dintr-un celebru film cu Al Pacino, fără să ofere explicații la problema care-i frământa. Când am văzut ce face, m-am retras în biroul meu și mi-am spus că omul nu-i normal la cap. După doi ani de la întâmplarea respectivă n-am nici un motiv să gândesc altfel.

Cunoscătorii susțin că vânzătorul de azi ar fi contribuit din plin la falimentul SC Inserv SA, din postura de director executiv la una dintre multele firme pe care le tot înființa și desființa Mihai Lung. Asta până ce a rămas fără nimic. Și nu-i de mirare, cu asemenea directori… Se spune că oamenii i-ar fi atras atenția patronului asupra unor grave nereguli din activitatea lui Șpan, dar nu i-a luat în seamă. Când s-a trezit la realitate era deja prea târziu, nu s-a mai putut face nimic.

Înainte de a deveni director de presă, a fost șef de crâșmă în buricul târgului. L-a prostit pe Ovidiu Bârle, fost consilier municipal PDL, să-i închirieze localul de pe strada Culturii din blocul OJT. I l-a pus la dispoziție, dar a uitat, sistematic, să-i achite chiria. Când restanțele au ajuns la peste 70.000 de lei, proprietarul l-a scos în stradă și l-a acționat în instanță. Judecătorii au rezolvat rapid cazul și prin sentința civilă definitivă din 20 septembrie 2013 l-a obligat să plătească integral suma restantă. Fostul mare director executiv de la Inserv n-a fost capabil să țină în viață o crâșmă de doi bani…

Pe această Iudă s-au bazat procurorii în acțiunea dirijată împotriva primarului. Realizarea flagrantului naște multe semne de întrebare. Turnătorul nici măcar nu a știut ce sumă de bani e în teancul folosit. Primarul vorbește despre un împrumut restituit, Șpan zice că ar fi mita solicitată.

Avocații consideră acțiunea o provocare, având în vedere că banii au fost înseriați cu o zi înainte. Fără nicio dovadă, Șpan susține că i-ar mai fi dat sume de bani în ultimii doi ani. O să vedeți că îi va fi greu să demonstreze asta, ba s-ar putea să aibă mari surprize.

De regulă, denunțătorii din toate timpurile au fost ei însuși infractori și, pentru a-și micșora sau chiar a scăpa de pedeapsă, și-au turnat apropiații, nu pentru că le-ar fi sunat clopoțelul conștiinței deșteptarea, ci pentru că au fost descoperiți. Ei devin martori, jură să spună adevărul, fără să le tremure vocea sau mâna de pe Biblie. Iar pe baza spuselor lor, de-a lungul vremii, un număr impresionant de oameni nevinovați au fost omorâți, duși în lagăre sau au făcut ani de închisoare.

Din cauza asta, atunci și acum, turnătorii (mă scuzați, dar denunțători, cum îi numesc cei care i-au angajat, nu le pot spune) sunt odioși de-a binelea.

Grigore Ciascai