PERICOL. Afecţiunea poate apărea la femeile de toate vârstele şi etniile, indiferent de educaţie, tipul de piele, preferinţe sexuale sau starea relaţiei.
Circa 16% dintre femei au dureri vulvare care durează mai mult de trei luni, ceea ce înseamnă că pot suferi de o afecţiune numită Vulvodinită sau Vulvodynia.
Durerea poate fi puternică şi este frecvent descrisă ca o senzaţie de înjunghiere, ardere sau fierbinţeală. Durerea poate fi provocată de atingerea hainelor sau poate fi constantă. Vulvodinia poate avea un impact grav asura sănătăţii feminine.
Vulvodinia
Vulva se referă la organele genitale externe ale femeilor: clitorisul, labiile, deschiderea vaginală şi glandele Bartholin, care asigură lubrifiantul natural pentru vagin. Vulva are o bogată acoperire nervoasă şi oferă plăcere atunci când este stimulată în mod corespunzător. Vulva nu se extinde la nivelul vaginului, care se află în interior.
Sufixul „dynia” sau ”dinită” se referă la durere. Aşa că vulvodinia sau vulvodinita înseamnă literalmente „vulva dureroasă”. Dacă aveţi dureri la nivelul vulvei, oriunde, de la clitoris la anus şi la nivelul labiilor şi nu există nici un semn clar de infecţie în curs de dezvoltare, atunci aveţi vulvodinită.
Trei din 20 de femei vor dezvolta vulvodinită la un moment dat. De multe ori durerea este provocată de lenjeria de corp, poziţia de şezut sau folosirea tampoanelor interne.
Femeile cu vulvodinită suferă adesea în timpul actului sexual. Unii pun capăt relaţiilor lor atunci când durerea devine prea greu de suportat. Aceste femei se simt jenate cu privire la starea în care se află şi nu-i spun partenerului decât că vor să renunţe la relaţie ca să nu fie învinuite de infidelitate.
Iar când vine vorba de costurile economice, reieşind dintr-un studiu, vulvodinita costă Australia mai mult de 2 miliarde de dolari pe an.
Femeile cu vulvodinită au mai multe părţi ale corpului sensibile, nu doar vulva. De obicei, ele suferă de alte afecţiuni dureroase, cum ar fi sindromul intestinului iritabil.
Femeile cu vulvodinită au, de asemenea, niveluri mai ridicate ale indicatorilor inflamatorii din sânge. Ele sunt mai susceptibile de a raporta infecţii repetate şi care au avut o boală cu transmitere sexuală. Acest lucru face ca unii cercetători să creadă că există o posibilă asociere între infecţiile anterioare şi inflamaţie.
Inflamaţia poate induce o creştere a nervilor în regiunea vulvei, ceea ce ar putea explica de ce vulva devine hipersensibilă în cazul vulvodinitei.
Disfuncţia sexuală asociată vulvodinitei poate favoriza dezvoltarea depresiei, ceea ce poate duce la disfuncţii sexuale în continuare. Cu toate acestea, unele femei raportează simptome de vulvodinită pentru prima dată ca urmare a unei traume psihice, cum ar fi moartea unui părinte, partener sau al unui prieten.
Multe dintre femei dezvoltă vulvodinia în timpul menopauzei, ceea ce indică că şi hormonii pot juca un rol important. Poate exista, de asemenea, şi o componentă genetică care face femeile mai susceptibile de a dezvolta o boală.
Dacă bănuiţi că aveţi vulvodinia, primul pas ar trebui să programaţi la un ginecolog. Specialistul vă va ajuta să decideţi cu privire la un tratament potrivite pentru tine.
De multe ori, un plan de tratament va include medicamente, consiliere cu privire la strategiile de management şi sesizarea altor profesionişti din domeniul sănătăţii, cum ar fi fizioterapeutul sau psihologul. Tratamentele pot include şi masajul muschilor pelvieni.
Unele femei preferă să se spele în zona genitală fără săpun, dar cu multă apă. Asiguraţi-vă că zona genitală este bine lubrifiată în timpul actului sexual, însă unii lubrifianţi comerciali ar putea agrava simptomele. Alternativele naturale sunt uleiul de migdale şi de nucă de cocos.
sursa