Ionel s-a născut într-un oraş nod de cale ferată în 1983, într-o familie numeroasă. A avut o copilărie frumoasă printre trenurile din gară. Cunoştea orarul fiecărui tren şi traseul pe care îl avea de parcurs. Oraşul era plin de familii cu mulţi copii. Acum au rămas bătrînii şi nepoţii, iar gara arată deplorabil.

Când a împlinit 18 ani s-a îndrăgostit şi s-a căsătorit, devenind imediat tatăl unei fetiţe. Iubirea n-a durat prea mult.

Lucra pe unde putea şi făcea sport. A ales karate. A devenit tot mai bun. În trei ani ajunsese cel mai bun de la clubul lui. Era mulţumit că era apreciat de colegi şi antrenor.
Când au început să plece vecinii în Italia şi Spania s-a decis că merită să încerce. A ajuns la Torino cu autocarul. A fost impresionat de oraş şi de câţi români întâlnea. A găsit de muncă la negru pe un şantier, zilier.

Condiţia fizică era bună şi după muncă mai încerca să se antreneze. Până când un coleg italian l-a luat într-o seară să vadă luptele de cartier.

„Au şi italienii băieţii lor de cartier, şmecherii lor. Erau adunaţi într-o hală abandonată a unei vechi făbricuţe, câţiva adunau banii pe pariuri pentru două meciuri, fără reguli, sau mai clar cu minime reguli: exista un arbitru care te număra când erai la pământ, care te oprea dacă nu erai în stare să duci lupta; se înscriau în lupta italieni, arabi, sud-americani.
Am început să mă interesez cum aş putea să intru, care sunt cerinţele, cu câţi bani se aleg cei care se bat. M-am dus şi săptămâna următoare, în alt loc tot cu acel prieten italian şi am văzut maşini periculoase, femei frumoase în public, bani pariaţi.

Mi-am zis că trebuie să încerc, fiindcă adrenalina se scurgea prin vene. După o lună de şantier şi de antrenamente, mi-am adunat nişte bani pentru înscrierea în circuitul ilegal şi m-am rugat de o proteză dentară la un dentist.

Medicul stomatolog mi-a spus că mi-o poate face dacă îi aduc un certificat de la clubul sportiv în care activez îmi recomandă, iar costul acesteia ar fi de circa 3.000 de euro. Eu aveam 1.000 de euro în buzunar, dormeam în maşina unui amic şi nu puteam obţine de nici un club asemenea certificat. M-am dus aşa.

Prima luptă a fost cu un egiptean, trei reprize de trei minute. Era mai mare ca mine cu vreo 20 de kg, dar am reuşit cu greu să-l pun la podea. Eram fericit şi mi-au dat din pariuri 1.500 de euro. Eram niţel şifonat dar mi-am spus că e bine aşa.

Aveam meciuri o dată pe lună, apoi de două ori. Mă anunţa organizatorul unde se ţine, la Torino, la Milano sau la Bologna şi mă duceam. Mă cazam la hotel şi mă odihneam înainte cu o zi. Începusem să fiu atras de femeile frumoase sud-americance. Eramtopit după una din Santo Domingo.

Ajunsesem să câştig 6.000 de euro pe lună, din care trimiteam fostei soţii, lună de lună, 900 de euro pentru ea şi copil; mă simţeam vinovat să am şi să nu le trimit.

După doi ani de lupte mi-am luat forţat o lună de liber fiindcă mă făcuse praf un nigerian, mă sfărâmase. Nu mai aveam şase dinţi din acea luptă. Am plecat o lună în vacanţă în Santo Domingo cu iubita care vroia să mă prezinte. În avion mi-a spus că are 11 fraţi şi surori. I-am zis scurt: altădată!

Ne-am plimbat prin Puerto Rico, Republica Dominicană, Panama şi Costa Rica.Eram privit ca un nabab cu 5000 de euro în buzunar. Mi-a plăcut tare mult. Dacă voi mai câştiga vreodată mulţi bani m-aş mai duce.

M-am întors la Milano şi am mai participat la câteva meciuri, dar italienilor le era frică să nu fie descoperiţi, câţiva fuseseră arestaţi pentru alte măgării, rămăsesem cam fără bani şi nu găseam de muncă, aşa că m-am dus la prieten în Sicilia care lucra la un hotel.
M-au luat la început grădinar, om bun la toate şi deja au trecut trei ani; nu le-am spus ce-am făcut înainte, doar că lucram pe şantier.

Acum sunt ajutor de bucătar, cea mai minunată meserie. Să faci mâncare bună ca la restaurant, cu prezentare ca în filme este noua mea pasiune. Poate la anul mă şi însor cu o italiancă de pe aici care mă apreciază că ştiu să mă comport ca un domn.

Da, mie îmi place să fiu domn cu femeile şi i-aş bate de le-ar suna apa în cap pe cei care bat femeile, fetele sau pe cei mai slabi ca ei. Dacă eşti bărbat, bate-te cu un bărbat. Nu-mi place să jignească cineva pe o femeie. Nu-ţi mai place, te duci şi îţi vezi de treabă. Nu suport nici gunoaiele care violează femeile.

Acum mă uit la lupte rar, la televizor sau pe internet. Deja am banuţi de-o parte să-mi refac dantura, preventivul dentistului italian este de 12 mii de euro. Poate să-mi facă proteză mobilă. O să întreb şi în România că mulţi italieni merg să îşi facă implanturi dentare. Nu-mi pare rău, asta a fost!”

Sursa: gazetaromaneasca.com