Intreaga noastră viaţă fizică este marcată de cea a sufletului nostru ( teologic intitulat „omul dinlăuntru”)  care este format din: intelect, voinţă şi sentiment.

Nimic nu este mai important în acest context al vieţii interioare decât gândurile de la care pornesc toate cuvintele şi acţiunile intreprinse de fiecare individ. Lumea gândurilor este esenţială deoarece fiecare cum gândeşte aşa şi trăieşte, spuneau bătrânii noştri. În acest sens se înţelege, aşadar, că gândurile omului formează logica după care judecă şi ia decizii în viaţă. Acestea sunt influenţate de o sumedenie de factori externi şi interni. Vorbeam în  materialele anterioare despre înnoirea minţii (naşterea din nou din punct de vedere spiritual), adică a gândurilor care schimbă logica, modul de a privi lucrurile redând omului o mentalitate,  total diferită de aceea de dinainte.

Potrivit lui A.W.Tozer, gândirea poartă în sine un imperativ moral. Pentru a fi un gânditor eficace  trebuie să fii înzestrat cu anumite calităţi indispensabile. Un proverb chinezesc spune că: „învăţătura fără gândire este o capcană; gândirea fără învăţătură este un pericol”. Ca să gândeşti corect trebuie să fii absolut de onest şi transparent de sincer, să ai curajul descoperirii de sine şi să deţii o măsură de cunoştinţe, asemeni afirmaţiei lui Kant, respectiv, „cerurile înstelate deasupra şi legea morală dinlăuntru”, şi bineînţeles să ai un bun simţ istoric şi creativ.

Lumea gândurilor noastre poate fi influenţată de sistemul de valori şi de duhul care guvernează mintea noastră.  „Omul este un închinător şi numai în duhul închinării poate găsi slobozirea tuturor puterilor intelectului său uimitor” ( A.W.Tozer). Specialiştii spun că oamenii pot face aceleaşi fapte, însă cu motivaţii diferite. Trebuie doar să medităm, acum, la priorităţile noastre şi atunci vom vedea cui ne închinăm în fiecare zi prin gândurile, vorbele şi acţiunile noastre.  Nu putem detaşa fiinţa noastră, nici fizică şi nici psihică de Dumnezeu. Şi asta, datorită faptului că am fost creaţi de El şi în El avem viaţa şi de la El vin soluţiile pentru toate problemelor noastre de pe pământ. El este sursa noastră de putere în lupta împotriva răului care stă în primul rând în „locurile cereşti ” din om, adică în sufletul lui şi implicit în gânduri, care se transformă în vorbe şi acţiune.

Dacă am face o incursiune în ceea ce priveşte civilizaţia, am observa că, omul a devenit mai parşiv, una gândeşte, alta vorbeşte şi cu totul altceva întreprinde. Este vorba despre insul modern care trebuie să „supravieţuiască” şi se pretează la o viaţă duplicitară, omorându-şi sufletul în fiecare zi, călcându-şi pe conştiinţă până ajunge să  ignore tot ce este sfânt şi corect. Acest fel de logică de a trăi este unul care seamănă cu expresia de a fi „morţi în păcate”. Totul se rezumă la o luptă spirituală dintre bine şi rău la care Dumnezeu a obţinut victoria prin Fiul Său, Domnul Isus Hristos, care prin jertfa Sa a adus mântuirea tuturor oamenilor care cred în ea, de sub influenţa răului şi eliberarea de sub puterea păcatului.

Cum putem avea, oare, o conştiinţă curată ce e generată de gâdurile curate şi eliberate de tot ceea ce este rău? Cum putem cunoaşte, oare, adevărata libertate de sub puterea nefastă a răului care îmbracă diferite forme pentru a lega oamenii de materialism şi carnalitate şi dezlega de cer?

Există doar o singură cale: naşterea din nou din apă şi Duh, de care vorbea Mântuitorul nostru, Domnul Isus Hristos. Ea se poate realiza prin acceptarea jertfei Domnului Isus prin care suntem absolviţi de pedepsa păcatelor comise şi umplerea noastră cu Duhul Sfânt.

Trebuie să ştim că Duhul Sfânt este o persoană vie, a treia persoană a divinităţii. Cu ajutorul Lui avem o viaţă prin care căutăm doar onorarea Domnului Isus, lăsându-ne absorbiţi cu totul de El, ducând o viaţă de neprihăire, în cumpătare, dreptate şi evlavie.  „Fă din gândurile tale un sanctuar curat. Înaintea lui Dumnezeu gândurile noastre sunt lucruri. Gândurile noastre sunt decoraţiunile dinlăuntru sanctuarului în care locuim. Gândurile tale decid în mare măsură dispoziţia, vremea, climatul dinlăuntrul inimii tale, iar Dumnezeu consideră gândurile tale făcând parte din tine. Gândurile de pace, gâdurile de compasiune, gândurile de milă, gândurile de bunătate, gândurile de dragoste, gândurile lui Dumnezeu, gândurile Fiului lui Dumnezeu, acestea sunt lucruri bune şi lucruri înalte. Prin urmare, dacă vrei să cultivi cunoaşterea Duhului Sfânt trebuie să nu permiţi minţii tale să fie o pustie care să colinde orice fiară necurată şi orice fel de pasăre. Trebuie să ai o inimă curată!”. (A.W.Tozer). Să căutăm încontinu să medităm Biblia şi arta recunoaşterii prezenţei Duhului Sfânt pretutindeni. Să fim curajoşi, deoarece „laşul poate fi viclean şi isteţ, dar niciodată nu poate fi un gânditor înţelept, fiindcă înţelepciunea este în mod fundamental un lucru moral şi nu va avea nicio legătură cu răul”.

Prin ascultarea şi întoarcerea noastră la Dumnezeu vom obţine astfel o unitate a sinelui nostru în care intelectul şi sentimentul ori partea noastră emoţioală  şi voinţa vor fi mereu în echilibru perfect sub conducerea şi cotrolul Duhului Sfânt. Vom avea astfel o inimă eliberată de amărăciune prin detronarea eului şi plină de o dragoste smerită şi o voinţă înnoită, acceptând în ea doar gândurile de seriozitate. „Gândurile solemne necesită o atitudine solemnă faţă de viaţă, faţă de omenire şi faţă de Dumnezeu”(A.W.Tozer).

În concluzie, dragii mei cititori nu eliminaţi din gândurile dumneavoastră dorinţa de relegare la sursa noastră de viaţă, adică Dumnezeu. Fără El nu vom putea învinge răul care urmăreşte să ne ia şansa de la mîntuirea ce ne este dată în dar. Hrăniţi-vă sufletele cu lucrurile sfinte şi veţi avea o minte instruită şi o inimă liberă şi plină de bucuria de a trăi. „Instruirea mintii este la fel de necesară ca hrana pentru corp” (Marcus Tullius Cicero).

Marina Glodici, Cluj Napoca, 15 iulie 2013