Am observat, de-alungul anilor (şi cred că nu sunt singura în acest sens), că oamenii sunt dispuşi să abordeze orice subiect fără nicio reţinere. Însă, când deschizi discuţia despre Dumnezeu încep să fie reticenţi, suspicioşi, chiar sarcastici unii dintre ei, abandonând imediat şi detaşat ideea existenţei lui Dumnezeu. Unii spun: „Da, există Dumnezeu, cred în El”, dar delimitându-şi viaţa de El, considerând lucrurile religioase un domeniu separat.
Pe vremea regimului trecut dacă vorbeai despre credinţă şi despre Biblie, erai tras la răspundere pentru „misticism, propagandă religioasă” şi erai disciplinat în multe feluri. Îmi amintesc de un coleg care auzise că sunt credincioasă şi m-a întrebat: „Nu vă e ruşine să mergeţi la biserică? Vedeţi că ăştia nu prea suportă oamenii principiali!” I-am răspuns foarte sincer şi calm : ”De ce să îmi fie ruşine? Sunt fericită şi împlinită pentru că eu am găsit un Lider pe care să-l urmez, adică pe Isus Hristos care a trasat Calea, a arătat Adevărul şi a dăruit Viaţa tuturor prin dragoste şi compasiune. El e cel mai mare Domn şi va rămâne mereu Regele regilor şi Domn al Domnilor”. N-am să uit niciodată faţa acelui tânăr cu două facultăţi şi înzestrat de Dumnezeu, cum s-a luminat şi mi-a spus că a fost o adevărată plăcere să vorbim despre Dumnezeu. Era derutat şi dezamăgit de „omul nou” pe care oamenii vor să-l creeze fără Dumnezeu şi puterea Lui. Chiar şi astăzi, când cel puţin spunem că avem libertatea de conştiinţă, unii se simt jenaţi, dacă spui: ”Dumnezeu să te binecuvânteze!” De ce oare? Este greu să îţi dai seama că suntem creaţi de El şi nu putem ignora existenţa Lui? Sunt mulţi supăraţi din cauza nedreptăţilor şi a celor care spun că sunt creştini şi nu sunt? Credeţi că Dumnezeu este vinovat pentru că oamenii aleg să se detaşeze şi să Îl părăsească? Dacă excluzi din viaţă însăşi Viaţa, cum să mai trăieşti cu adevărat? Da. Unii ne greşesc, dar asta nu înseamnă că Dumnezeu a voit asta, ci a îngăduit pentru a-ţi testa atât tu, cât şi El, credinţa şi hotărârea. Unii sunt atât de poticniţi încât se îndoiesc de existenţa lui Dumnezeu şi refuză să mai meargă la vreo biserică, se însingurează sau caută mijloace de distracţie pentru a uita că Dumnezeu poate da adevărata odihnă, liniştea şi desfătarea sufletească şi spirituală. El ne-a dat Mângâitorul – Duhul Adevărului, adică Duhul Sfânt aici pe pământ să ne călăuzească pe cale până la sfârşitul veacurilor.
Să vorbim despre Dumnezeu. V-aţi plictisit cumva dragii mei cititori? Mi-ar părea rău să vă fi plictisit. Şi ştiţi de ce? Este subiectul cel mai constructiv pentru toţi şi aducător de speranţă şi împlinire. Ne place să spunem că avem un singur Dumnezeu – Creator, dar nu toţi Îl urmează. Specialiştii susţin, că depinde cu ce îţi hrăneşti mintea pentru că aceea eşti. Spun cu regret că de fiecare dată când aud discuţii deşarte despre viaţa personală a altora (consider josnicie), sau sex (deşi intimităţile nu se discută decât într-o manieră educativă şi adecvată societăţii umane şi la momentul oportun) simt o risipă a timpului nostru pământean şi o undă a decăderii morale de care suntem vinovaţi cu toţii pentru că o tolerăm. Când ne întâlnim, ar fi bine să vorbim despre lucruri care să ne edifice sufleteşte, care să ne întărească credinţa, nădejdea şi dragostea noastră faţă de oameni şi faţă de Tatăl nostru ceresc. Nu suntem uitaţi şi singuri.. Ochii Părintelui nostru Sfânt sunt întotdeauna îndreptaţi spre noi şi fiecare este iubit în mod unic, personal şi chemat pe nume, invitat în Casa Lui, îndiferent la ce confesiune suntem. Fericirea este apropierea de Dumnezeu, spune psalmistul în Biblie. Dumnezeu nu e ultima alternativă ci este unica soluţie şi răspunsul tuturor întrebărilor de pe pământ. Problema este că, trebuie să avem o întâlnire personală după ce îl căutăm din toată inima. Doar aşa putem rămâne statornici în credinţă, fără să cădem de oboseala poticnirilor şi dezamăgirilor. Fără Dumnezeu nu putem face nimic care să dureze şi să aibă binecuvântarea. Haideţi să ne placă să vorbim despre Dumnezeu şi cu El, atât când suntem doi sau mai mulţi. Câtă pace, binecuvântare şi linişte sufletească veţi dobândi! Şi ce dacă unii râd şi sunt neomenoşi? Să ne fie milă de ei… pentru că sfârşitul lor va fi tragic… Bine ar fi să se trezească până nu e prea târziu. Şi ce dacă sunt intelectuali şi ştiu multe? Înţelepciunea Lui Dumnezeu este curată, uşor de înduplecat, plină de compasiune şi iertătoare. De la El primim toate. Şi de aceea să venim cu toţii la El şi să ne adăpostim sub aripile Sale ocrotitoare ca nişte copii adevăraţi ai Săi.
Să vorbeşti despre Dumnezeu este o mare responsabilitate! El este cea mai mare Autoritate dar si Absolută din Univers. Slava şi cinstea i se cuvin numai Lui! De aceea, să fim pioşi şi să Îl recunoaştem pe El. În ce credeţi? Citiţi Biblia şi veţi avea subiecte de discuţie atât de frumoase! „Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi crezând, să aveţi viaţa veşnică în Numele Lui” (Evanghelia după Ioan, capitolul 20, versetul 31) .
Aşadar, haideţi să nu ne ruşinăm de Evanghelia Lui Dumnezeu, şi să avem răbdare cu cei care duc o viaţă duplicită sau au o atitudine frivolă. Să nu ne supărăm pe Dumnezeu sau să nu îl ignorăm. Doarece El ne va da fericirea vieţii veşnice, a libertăţii, a echilibrului şi a unei vieţi trăite cu folos şi pentru binele şi mântuirea altora.
Marina GLODICI