Cu ani în urmă, discutam cu un om de afaceri despre condiţiile în care întreprinzătorii îşi desfăşoară activitatea. Pe vremea aceea avea un ziar pe care îl patrona şi mi s-a plâns că va renunţa la el deoarece „nu este profitabil”. Eram contrariată. Se ştie, doar, că un ziar poate cel puţin să se autofinanţeze, sau în cel mai ideal caz, să îşi  acopere cheltuielile din publicitatea şi din abonamentele pe care le angajează. Ziarul poate fi un important factor de informare, educare şi progres prin promovarea ideilor cele mai bune în acest sens.  

Este foarte adevărat că principiul de bază în afaceri este convergenţa de interese. Dar nu trebuie scăpate din vedere sistemul de valori şi mai ales priorităţile. Informaţia, educaţia şi sănătatea constituie nişte priorităţi capitale pentru a putea înregistra creşteri ale nivelului de trai. Spre regretul nostru, dorinţa de profit şi-a pus amprenta peste mintea noastră şi nimeni nu mai vrea să gândeasca dezinteresat. „Orice idee care nu devine un ideal ucide în suflet o putere. Orice idee care devine ideal crează în om noi puteri de viaţă… N-are niciun rost să aduci adevăruri înaintea unor oameni care nu sunt învăţaţi să gândească dezinteresat” (Richard Wurmbrand). Se zice că jurnaliştii sunt apărătorii democraţiei şi a libertăţii, dar „numai cine este liber, poate conduce pe alţii la libertate” (Richard Wurmbrand). Cunosc oameni care lucrează de ani de zile ca voluntari şi promovează valorile româneşti atât în ţară cât şi în străinătate … doar de dragul sufletelor care trebuie să îşi mărească puterea de viaţă şi gândire din cuvinte „pline de duh şi viaţă”. Acestor oameni,  eu cred că ar trebui să le fie recunoscătoare generaţii de-a rândul.

Mass-media este o putere în stat. Cine e interesat să o anihileze? Atacă acolo unde toată lumea poate fi mai mult sa mau puţin vulnerabilă. La bani. Odată, cineva, foarte sarcastic, întreba un grup de jurnalişti: „Mai trăieşte ziarul? Are cu ce să vă plătească?”.  Democraţia înseamnă să ai jurnalişti puternici care sunt reprezentanţi adevăraţi ai poporului, care pot aduce schimbarea.. Doar profitabiliate! Dar de unde, dacă… nu ne informăm şi nu ne instruim  ca atare?   Cei care lucrează în mass media, ştiu că munca este istovitoare şi foarte stresantă… În alte ţări munca jurnalistului este respectată şi plătită.. La noi, dacă nu s-ar face mult voluntariat… nu ştiu dacă am avea cu ce ne mândri. După revoluţie a fost mult entuziasm, s-au înfiinţat ziare. Un jurnalist american ne spunea că noi avem multe de făcut şi că sunt atâtea lucruri de pus la punct că nu trebuie să căutăm informaţii „bombă” să atragem cititorii. Să încercăm să avem relaţii bune cu toate instituţiile şi să nu fim neapărat negativişti sau în opoziţie de dragul acesteia. Noi, apărăm nişte valori, o ţară care şi-a câştigat libertatea cu sânge şi sacrificii multe. Nu e adevărat că nu trebuie să fim patrioţi… Avem valori pentru care merită să mori… Vorbe goale?! Nu. Nicidecum.

Profitabiliate! Bani şi iar bani! Desfiinţăm totul dacă nu ne vin bani cheş imediat! Dăm afară oamenii fără să existe un proiect de management. Descosiderăm forţa de muncă şi chiar şi anii de şcoală a cuiva… Şi facem doar o poltică lipsită de sens şi de substanţă. Unde sunt jurnaliştii care trebuie formaţi pentru viitor? În vreun partid politic?  Nu ne trebuie mass media? Cine spune asta? Inculţii? Cei care vor să facă ce vor şi nu ceea ce trebuie cu banii publici? Cei care te hărţuie prin toate mijloacele să te desfiinţeze pentru că eşti incomod? Şi deşi are mai mult decât  ar avea nevoie, râvneşte la patrimoniul ţării şi al altor concetăţeni? Întrebări grele, nu-i aşa? Şi totuşi au un răspuns. Dar trebuie să ne deşteptăm înainte să fie prea târziu.  De cine ne este frică? „Planta adevărului nu poate prospera sub climatul fricii…. O boală a structurii noastre sufleteşti, care trebuie vindecată prin pocăinţă este spiritul de partidă… Ca să fie mai bine, trebuie să fii mai bun” (Richard Wurmbrand).

Am observat că plac disputele şi discordiile falşilor intelectuali care ne duc pe toţi la porţile iadului. Profitabilitate în bani pentru unii şi câtă sărăcie, pierdere spirituală şi de timp pentru toţi!  Distragerile sunt duşmanii  muncii devoţionale  în orice domeniu.

Trebuie să ţinem aprinsă torţa adevărului pentru generaţile viitoare. „Fiecare dintre noi trebuie să contemplăm veşnicia cu toată seriozitatea şi apoi să ne întrebăm ce oferim acestei generaţii?” (Ray Confort). Sper să pun pe gânduri măcar câteva minţi luminate care ar putea să gândească pentru popor. „Când tratezi un subiect, nu e nevoie să îl desăvârşeşti; e destul să faci să se cugete” (Montesquieu).

Mariana Glodici