Cu toţii am învăţat la şcoală că nu există societate fără contradicţii şi că ele sunt antagoniste şi neantagoniste. Este de preferabil ca toate să fie neantagoniste, adică, să se poată rezolva pe cale paşnică, respectiv,  printr-un anumit consens.

În ultimii ani, însă, am observat că sunt unii care practică opoziţia de dragul opoziţiei, fie că e corect sau nu, ori chiar dacă ideea lansată de cineva este bună şi aduce unele schimbări în bine societăţii, se şi apucă să o critice.

Dreptul la liberă exprimare îl are toată lumea, fără doar şi poate, dar oare dacă am analiza puţin situaţia, nu ne-am înţelege puţin mai bine? Ok. Avem pluripartidism, însă cred şi sper că au o singură ţintă comună de a conduce poporul în pace, armonie şi progres economic, respectiv la un nivel de trai adecvat mileniului trei. Se observă o luptă pentru putere acerbă, însă numai pentru acest lucru, oare, se înscriu în partide? Nu din convingere? Îmi aduc aminte de „perestroika” ruşilor. Fostul preşedinte Gorbaciov a susţinut ideea de a promova la conducere doar oameni cu viaţă morală impecabilă, care pot fi exemple de urmat şi nu numai pe cei care sunt în partidul comunist, deoarece nu toţi cei care fac politică o fac din convingere, ci mai degrabă pentru poziţie socială şi câştig.

Am mai scris în materialele anterioare, avem nevoie de o reformă şi pe plan politic. Avem oameni de calitate în toate partidele.  Trebuie doar să ne lepădăm de ambiţii deşarte şi să recunoaştem valorile noastre şi să le lăsăm să gândească şi să hotărască pentru noi cu responsabilitate şi patriotism. Cei care nu pot fi siguri pe ei şi fac anumite lucruri de faţadă pentru a câştiga simpatia electoratului, ori de a face pe plac unora pentru a fi realeşi, ar trebui să renunţe la politică.  Atacurile la persoană, antipatiile şi invidiile, ura, ar trebui lepădate din vieţile noastre ale  tuturor şi mai ales din relaţiile de serviciu ori profesionale. Avem nevoie de oameni integri la guvernare! Nu ne trebuie scandale peste scandale şi discuţii fără nicio importanţă socială care nu fac decât să distragă poporul de la ţinta pentru care politicienii au fost aleşi. Ştiu. Când scrii despre politică trebuie să ai grijă că unii se jignesc şi fără să-i menţionezi nicăieri. E bine, dar ar trebui să-şi schimbe mentalitatea. Vor spune că nu trebuie să judec. Nu judec, dar trebuie să spui răului că este rău şi să te împotriveşti tare în credinţă cu seninătatea şi hotărârea unui om care are conştiinţa curată şi care promovează interesele întregii societăţi. Ce ar fi dacă, pentru un moment, măcar, politicienii ar uita că sunt în „opoziţie” la guvernare şi ar discuta cu adevărat despre interesele ţării? Credeţi că ar pierde careva partid  din „putere”? Nu cred. Şi nici dumneavoastră, dragii mei, cititori nu credeţi, nu-i aşa?

Doar adevărata controversă poate aduce foloase, susţin teologii. Binele şi răul sunt într-adevăr în opoziţie eternă. Cei care au ca tată pe diavolul folosesc metodele lui de a trăi şi de a se exprima. Printr-o metodă veche, de altfel, unii politicieni prin pledoarii mierose în favoarea dreptului de exprimare, ei caută să distrugă orice libertate de exprimare şi vorbind pios despre guvernare vor să împingă ţara spre dictatură în care o clică de oameni vrea să-şi  atingă interesele personale. E tăios? Da. Dar acesta este adevărul! Nu avem nevoie de o „elită” snoabă care să-şi facă de cap în faţa unui popor creştin,  cu identitate milenară şi istorie scrisă cu sânge, care suferă,  are nevoi şi dureri şi care în unitate a reuşit întotdeauna să se păstreze independent în faţa întregii lumi.

Cei care sunt copii ai lui Dumnezeu seamănă cu Dumnezeu. Nu pot fi mândri, egoişti, aroganţi, invidioşi. Vor căuta să fie întotdeauna în slujba poporului şi a celor din jur, a semenilor lor, vor fi gata de sacrificiu, plătind mereu preţul împotrivirii lor răului care vor să îi corupă şi atacurilor diavolului prin adepţii lui.

„Biblia este o carte a controversei. Profeţii Vechiului Testament erau oameni ai controversei. Când era pe pământ Domnul nostru Isus a fost într-un conflict de moarte cu diavolul. Apostolii, Părinţii Bisericii şi Reformatorii au fost oameni ai controversei. Ei au luptat cu diavolul până la moarte şi au ţinut torţa adevărului aprinsă pentru toate generaţiile viitoare. Va fi contribuţia noastră la istorie o contribuţie ruşinoasă care va lăsa torţa să se stingă?”, ne întreabă peste ani regretatul A.W.Tozer, în cartea sa „Ridicarea pânzerlor”.

Poporul este o putere care nu trebuie să îşi slăbească rezistenţa, în pofida unor anumite elemente care cu foarte multă dibăcie caută să distrugă orice mijloc de apărare şi de veghere a lui privind calea dreaptă a moralităţii, a credinţei, a speranţei într-o lume mai bună,  a dragostei de semeni şi de ţară şi a democraţiei adevărate.

Aşadar, dragii mei, ne trebuie  oameni oneşti şi credincioşi la coducerea ţării. Numai cu ajutorul divin putem ieşi din toate crizele în care ne aruncă diavolul pentru a ne întrista şi a ne lua demnitatea şi şansa de a fi mântuiţi şi apăraţi de Dumnezeu. Îmi pare rău, dacă unii care nu cred în Dumnezeu vor spune că ei pot singuri să ne scoată din blocajele economice. Deocamdată, şi unii şi alţii şi-au spus doar opinii… însă doar cu opinii nu putem trăi! Ne trebuie practicieni care îşi asumă răspunderea şi acţionează ca atare! Dumnezeu ne va binecuvânta atunci când începând cu omul simplu din popor şi până la parlamentari şi guvernanţi, în smerenie şi modestie, înainte de a lua decizii,  îi vom cere cu toţii ajutorul Lui în tot ce întreprindem. Să ne ajute Dumnezeu, ca acest consens, să rămână veşnic printre noi: „Nihil Sine Deo”!

Marina Glodici, Cluj Napoca 24 septembrie 2013