Ca în fiecare an, sărbătoarea zilei de Înviere a Domnului Isus, aduce cu ea emoţii, sentimente în care tristeţea morţii este învinsă de bucuria învierii, a triumfului Vieţii. Domnul Isus a Înviat cu moartea-I „pe moarte călcând”. Zdrobind capul „şarpelui celui vechi”, învingându-l pentru veşnicie, răscumpărând rasa umană de sub osânda păcatului şi a morţii. Domnul Isus este „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu Tare, Părintele Veşniciilor şi Domn al Păcii” (Isaia 9:6-7). El a adus speranţa celor care sufereau şi mântuirea celor care cred în jertfa Lui de pe Calvar.
Moartea Sa pe cruce a pricinuit o mare mâhnire atât în cer cât şi pe pământ. Tatăl ceresc, şi-a văzut Unicul Lui Fiul, parte din Fiinţa Sa divină, Duh din Duhul Lui, batjocorit, scuipat şi condamnat la moarte de creaţia Sa. În marea Lui sensibilitate a lăsat atunci cutremur de pământ, luna s-a îmbrăcat în sânge, iar în lume s-a făcut întuneric, pentru că nici soarele nu putea privi atrocitatea. Însă, Domnul Isus a dus până la capăt lucrarea de mântuire şi S-a dat pe Sine Însuşi la moarte, pentru ca noi pământenii să ne întoarcem la Tatăl din ceruri, la Creatorul nostru şi să fim priviţi ca şi neprihăniţi şi drepţi în Ochii Lui prin plata pe care a săvârşit-o prin moartea Lui.
„Yehova Dumnezeu Tatăl” L-a înviat a treia zi după Scripturi şi a arătat lumii întregi că El este Unicul Dumnezeu şi că El şi Fiul Său sunt Una în Duh şi lucrare şi sunt o singură fiinţă, adică Elohim „Yehova”, în a cărui nume sunt botezaţi toţi cei ce cred: „În Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt”. Nu e greu de înţeles acest lucru. Dar necesită multă rugăciune deoarece numai revelaţia proprie prin Duhul Sfânt poate aduce convingerea şi încrederea în Dumnezeu.
Ucenicii şi rudele Domnului Isus au trecut prin momente foarte grele după moartea Lui. Au simţit singurătate, pierdere, lipsă de speranţe şi o mare presiune socială. Tot aşa simţim şi noi până nu Îl întâlnim pe Hristos Cel Înviat. Dar când ştim că în ceruri Domnul nostru Isus Hristos e Viu în Vecii Vecilor şi va reveni să ne ia la Sine, viaţa noastră capătă un scop şi o perspectivă binecuvantată. Niciun lider religios sau vreun proroc până atunci şi nici după El nu a mai înviat din morţi. Domnul Isus a dovedit că Este Fiul Dumnezeului Celui Viu care a creat cerurile şi pământul, deci pe toţi oamenii de pă pământ, indiferent de rasă, limbă sau alt considerent şi toţi pot fi mântuiţi prin credinţa în jertfa Lui. Numai dacă vor să creadă, nu e obligatoriu. Dumnezeu nu obligă pe nimeni, ne-a lăsat dreptul de alegere. De aceea va exista şi o judecată a tuturor popoarelor în Valea lui Iosafat, şi se va desfăşura în faţa scaunului de domnie al Lui Dumnezeu Elohim, şi va fi condusă de Domnul Isus Hristos.
Ne bucurăm în fiecare an de sărbători. Şi bine facem! Dar bine ar fi să nu uităm esenţa şi să nu ne îndepărtăm de credinţă şi de convingerile noastre, înlocuindu-le cu nişte ritualuri vechi, tradiţionale care trec pe lângă noi fără să aducă lumină, încredere şi bunăînvoire printre noi, aşa cum ar vrea Domnul Isus. Trebuie să ştim că prin jertfa Lui noi putem să-i spunem Lui Dumnezeu „Tată” şi avem dreptul de a ne ruga direct în Numele Domnului Isus fără să trebuiască să mai înfăptuim alte ritualuri străvechi, jertfind vreun animal sau alte lucruri. Suntem eliberaţi de trecut şi putem trăi cu bucuria unor fii de Dumnezeu. Important e cui ne ne predăm vieţile şi cui ne închinăm. În faţa deşertăciunilor acestei lumi care va trece şi va fi pedepsită sau în faţa Domnului Isus Hristos Înviat care are „toată puterea în ceruri şi pe pământ”?
Îngenuncheat
Îngenuncheat trăiesc mereu izbânda
Ce-am câştigat odat` prin moartea Ta.
Şi inima-i ferice-n Învierea,
Ce numai Tu, Isuse, o poţi da.
Trăiesc ades durerea Ta din Ghetsimani…
Trădarea sub sărutul prefăcut.
Dar mai colind şi case din Betanii
Ce mă primesc cu-n cuget mai plăcut.
Trăiesc şi clipa Învierii Tale,
În fiecare zi din viaţa mea,
Iubirea mă ajută-n calea urii
Şi harul Tău mă ţine-n Casa Ta.
Îngenuncheat, refugiat în Tine,
Isuse mă ascund în Trupul Tău.
Şi viaţa mi-e ascunsă tot in Tine!
Cu Tine sunt ascuns în Dumnezeu!
Îngenuncheat trăiesc mereu izbânda
Ce-am câştigat odat` prin moartea Ta.
Şi inima-i ferice-n Învierea
Ce numai Tu, Isuse, o poţi da.
(Marina Angela Glodici, din volumul „Lacrimi stelare” 2003)
Haideţi să ne închinăm Lui cu toată fiinţa noastră! El va turna în noi din Duhul său Cel sfânt şi vom trăi mereu fiorul bucuriei Învierii Sale în fiecare zi din viaţă! „El e chipul Dumnezeului Celui nevăzut, cel dintâi născut din toată zidirea. Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El. El este mai înainte de toate lucrurile şi toate se ţin prin EL.” (Coloseni 1:15-17). Iată ce Dumnezeu tare avem! Fiţi bucuroşi căci pentru vecii vecilor ISUS HRISTOS E VIU!
Marina Glodici, Cluj Napoca, 8 aprilie 2015
