Un lucru deosebit de interesant care mi-a atras atenţia, pe parcursul anilor, este nedumerirea unora care se întreabă cum de unii dintre oameni pot face greşeli foarte mari sau pot decădea de la valorile umane pe care le-au avut incă din fragedă coplărie din familiile lor. Cum să nu se răstoarne sistemul de valori (fenomen de care toată lumea se plânge şi îl observă, dar nu face nimic în acest sens), când ne lăsăm seduşi de nişte oameni care nu au dumnezeu şi nici legi şi care cu de-a sila vor să dicteze în jurul lor sistemul decadent al simţirilor şi al lipsei de principii prin diferite moduri mai mult sau mai puţin vizibile. Şi asta ştiţi de ce? Pentru că nu veghem! Pentru că noi, cei mulţi, nu suntem atenţi şi destul de vii să fim interesaţi ce se petrece în jurul nostru şi nu vedem că unii caută să distrugă umanitatea din noi pentru a fi mai uşor de manipulat şi expus la cheremul unui grup cu interese meschine. Dispreţul faţă de oamenii cinstiţi consideraţi retrograzi şi inadaptabili, obrăznicia cu care insistă să facă portretele unora în societate pentru a le strica imaginea şi a le lua respectul este o modalitate de parvenire a unor indivizi care nu pot fi exemplu de urmat în societate. Şi culmea! Aceştia au fani care îi adulează şi le urmează tactica de „supravieţuire”. Şi de ne-nţeles că nimeni nu ia nicio atitudine! Această categorie se simte şi cea mai corectă şi onestă, promovând cu neruşinare şi viclenie valorile umane chiar şi prin metode religioase. Ordinar!

Vegherea noastră cea de toate zilele! Asta ar fi unul dintre aspectele care ne afectează viaţa noastră spirituală şi materială. Ştim că a fi cinstiţi este unul dintre condiţiile primordinale de a avea o conştiinţă curată, mereu în veghere, de a păstra cu sfinţenie valorile impuse de Dumnezeu unei societăţi umane care se bazează pe armonia în relaţiile interumane.

Ţara noastră se află acum în faţa unei mari decizii şi asistăm la un adevărat circ politic, în care se aruncă cu noroi, se scot zvonuri, se jignesc, se fac „necuvantători” şi alte multe invective nedemne de poziţia şi rolul pe care îl au, nefiind un exemplu pentru tinerele generaţii.

Oare cum se poate aşa ceva? Cum am ajuns din nou în situaţia de a ne simţi dezamăgiţi şi frustaţi de drepturile noastre de a locui fericiţi şi în armonie în propria noastră ţară?  Din cauza nevegherii noastre. Şi am să fac o incursiune în istoria celor două decenii şi jumătate care au trecut de la revoluţie. La început, s-a lucrat mult la departajarea puterilor în stat, apoi la depolitizarea instituţiilor în aşa fel încât competenţa să fie evoluată drept şi după anumite criterii standard şi pe deplin obiective. Mass media a avut un moment bun până când politicienii nu au început să  hărţuie jurnaliştii şi patronii din domeniu ca să-i „coloreze” politic, iar în final, nu mai exista nicio problemă de a da socoteală de conduita pe care o au în societate şi felul de administrare a banilor publici. Încetul cu încetul se desfăşurau jocurile politice de interese de partid care să acapareze toată puterea pentru a controla întrutotul puterea statului, până poporului nu-i mai rămânea decât rolul de spectator care îşi plătea „biletul” cu viaţa lor de familie ori personală, neavând unde să se plângă şi ce să facă în asemenea haos regizat. Şi vedeţi cum au lipsit cu desăvârşire reprezentanţii valoroşi ai societăţii civile care să poată dialoga cu reprezentanţii partidelor politice şi să le impună voinţa poporului! Aşadar, o parte din mass media timorată şi intimidată care nu mai putea asigura dialogul dintre intituţiile statului şi mase şi pe de altă parte lipsa de respect a celor care după ce au ajuns la conducere au uitat pe cine reprezintă, dând dovadă de un total dispreţ faţă de aceşti oameni mulţi care aşteaptă să fie informaţi şi conduşi adecvat spre împlinirea dezideratului de bază ce includea după revoluţie pacea şi prosperitatea ţării întregi şi nu numai a unui grup sau partid din ea.

Înainte de campania electorală, societatea civilă prin reprezentanţii ei, trebuia să ceară partidelor îndeplinirea unor condiţii privind candidaţii şi să le impună de la început respectarea valorilor umane ale poporului şi ale principiilor  interumane precum şi a voinţei poporului. Ambii candidaţi au ajuns acolo prin votul cetăţenilor. Jignirile dintre ei nu-şi au locul. Orice atac la persoană poate fi tradus ca fiind atac la democraţie şi la dorinţele poporului.  Ce ar fi dacă aceste două mari alianţe ar juca cinstit şi ar lăsa poporul să-şi dea votul? Şi apoi şi-ar da mână de dragul României? Ce ar fi oare? Nu ar fi frumos şi elegant pentru noi care trăim în mileniul trei să dăm dovadă de înţelepciune? Ce să mai facă poporul? A plătit cu sânge pentru a avea o ţară unită şi liberă. Dar acum suntem mai robiţi de meschinării, de poziţii sociale, de ambiţii, parvenire decât să facem ţara să prospere. Şi nici măcar nu avem timp să fim serioşi şi statorinici în opţiunile noastre. Avem nevoie ca toţi politicienii să se autoanalizeze! Să vorbească public în mod serios, fără zâmbete forţate sau cinice, fără viclenie, fără ascunzişuri! Nu mai avem nevoie ca informatizarea populaţiei să fie programe de divertisment şi distracţie ori de panicare! Avem nevoie ca ţinuta şi conduita celor care se ocupă cu problemele importante ale ţării să fie adecvată, plină de respect faţă de oameni, serioasă şi sinceră. Şi asta pentru a se putea asigura reprezentativitatea şi protecţia ţării noastre prin oameni integri şi demni de încredere şi respect care pot fi exemplu în societatea noastră.

Vorbeam de societatea civilă. Ea trebuie să se unească şi să impună conduita politicienilor. Fără scandal, fără informaţii care sunt menite să distragă oamenilor atenţia şi a manipula masele. Putere? Vreau toţi toată puterea? Ştiţi unde se găseşte toată puterea? „Toată puterea Mi-a fost dată în ceruri şi pe pământ!” spune Domnul Isus Hristos, Mântuitorul lumii. Tronul este ocupat. Nouă nu ne rămâne de făcut decât să fim ascultători şi împlinitori ai Cuvântului Sfânt, indiferent de partida religioasă sau politică la care am aderat. Avem acelaşi Dumnezeu şi Mântuitor! Nu se cade să ne atacăm nici sub această formulă. Să căutăm aspectele care ne unesc nu cele care ne divid pentru ca alţii să poată profita de nevegherea noastră. Avem dreptul la conştiinţă, deci fiecare unde îl găseşte pe Dumnezeu şi se întoarce la El poate alege să îl slujească în orice biserică doreşte. Doar Judecătorul Suprem, Isus Hristos va face dreptate şi va răsplăti fiecăruia după faptele sale savârşite în viaţă.

E timpul să ne trezim? DA! Să ne unim ca societate civilă şi chiar şi politicienii să fie mai abili! Aparţin poporului, din voinţa lui au ajuns pe aceste poziţii, deci să-şi  respecte ţara şi poporul din care fac parte. În ceea ce priveşte jurnaliştii trebuie lăsaţi în pace să lucreze şi să activeze precum statutul lor o cere: doar în slujba poporului şi pentru apărarea democtaţiei şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti.

Marina Glodici, Cluj Napoca, 10 noiembrie 2014