Dacă medităm puţin asupra existenţei noastre şi  ne situăm în spaţiu şi timp, fiecare zi este o ocazie şi o bună oportunitate de a jubila viaţa în misterul ei înnoitor învăluit în lumina bunătăţii divine fără margini şi eternă. Fiecare clipă constituie un moment favorabil dacă ştim să ne bucurăm de circumstanţele bune pe care le avem şi să le ignorăm pe cele rele pentru a putea fi liniştiţi în profunzimea minţii şi inimii.

Dar, oare, suntem noi oamenii ocaziilor şi ale oportunităţilor în ansamblul lor? E viaţa un joc de scenă, o sumă de întâmplări la care noi ne raportăm ca la o necunoscută, fiind neputincioşi în faţa lor? Nu! Ocaziile ivite pot fi încercări ale efemerului, ale caracterului nostru prin care ni se testează statornicia sau vulnerabilitatea, ori chiar sistemul de valori. Şi asta depinde de ce anume căutăm în viaţă. Auzeam de la unii la alţii despre cutare că a profitat de ocazie şi a făcut un lucru mai puţin bun, alţii că au considerat oportun un lucru sau altul. Dar, oare, ce înseamnă să ai ocazii în viaţă? Mai întâi cred că nimic nu e întâmplător pe lumea asta şi în vieţile noastre. Ne sunt date anumite lucruri pentru a alege fiecare să facă bine sau rău. Şi pe urmă dăm vina pe toată lumea, numai la noi nu ne gândim că am fi putut greşi. Facem greşeli pentru că aşa e firea noastră pământească. Dacă nu are un volant, e complet egoistă şi materialistă. Dacă are Duhul Sfânt ca volant, “ea va sta în banca ei”, sinele va tăcea în faţa unei decizii importante şi “vor vorbi” doar dragostea, bunătatea, credincioşia, sinceritatea, dreptatea, cinstea, onoarea.

Biblia vorbeste despre acele fapte bune pe care Dumnezeu le-a pregătit să umblăm în ele. Deci dacă ai ocazia de a face un bine şi nu îl faci, săvârşeşti un păcat. Iată care sunt ocaziile din viaţă pe care nu trebuie să le pierdem niciodată! Pentru că, uneori, chiar dacă ai vrea să repari ceva, nu se mai poate. Din păcate, oamenii moderni nu pierd oportunitatea de a face rău, de a te denigra, de a face gâlceavă, de a se autoaprecia şi supraestima pe sine şi a arunca cu noroi pe celălalt pentru a se remarca neapărat. Şi pe urmă, după trecerea timpului, uită, se consideră buni şi  chiar dacă există un gram de conştiinţă, îşi dă seama că nu mai poate repara răul făcut. Din fericire, mai sunt cazuri în care răul generat, poate neintenţionat,  se poate repara şi totul se sfârşeşte cu bine.  Doamne, ajută- ne să ne facem unii altora bine şi nu rău. Un proverb românesc spune: “Dacă bine faci, bine aştepţi”. Că uneori faci bine şi ţi se răsplăteşte rău, asta e o altă problemă. Dar răsplata noastră pentru că facem un bine celor din jur nu vine de la oameni, ci de la Dumnezeu care ştie totul, vede totul şi răsplăteşte fiecăruia după faptele sale. Iată, ce important e să profităm de fiecare clipă pentru a face bine! Secunda nu se mai întoarce din drumul ei, aşa cum nici noi nu mai avem ocazia, uneori, să ne revanşăm, să mângâiem sau să acoperim răul făcut. Numai Dumnezeu poate să intervină şi să dea putere celui lovit şi batjocorit să scape victorios din situaţia în care l-a pus semenul lui din aroganţă, dispreţ sau invidie. Mare lucru să ai conştiinţa curată! Da! E important! Atunci eşti îndrăzneţ, “ca un leu tânăr”.

Deciziile în viaţă sunt tot legate de oportunităţi ori ocazii. Se spune că un tânăr plăcea două domnişoare în acelaşi timp şi nu se putea hotărâ pe care s-o aleagă şi să o ceară de soţie. Una era frumoasă şi bună, dar era săracă, iar a două nu era foarte frumoasă, dar era bogată. Într-o dimineaţa a luat caleaşca şi a pornit să facă cererea de căsătorie uneia dintre cele două fete.  Pe când se apropia de intersecţia drumurilor care ducea spre casele vizate, şi-a propus să aleagă în funcţie de direcţia pe care o vor lua caii. Caleaşca a luat-o spre casa fetei cele mai sărace, dar atunci cu un deget la frâiele cailor, junele a redirecţionat caleaşca spre casa celei bogate. Iată, două ocazii, şi o decizie, puţin forţată, dar a celui care a ales destinul în căsătorie. Aşa se întâmplă uneori ca oamenii să se mintă pe ei înşişi, dând vina pe alţii. Oare, caii să fi fost de vină? NU! Doar trebuia să ţină frâiele de la început, nu? Întotdeauna ne alegem drumul care ni se pare mai uşor… Important e să ajungem la o destinaţie. Dar care e aceea?

Chiar şi atunci când trebuie să alegem o profesie, luăm decizia în funcţie de ocaziile şi oportunităţile oferite de sistemul de învăţământ existent. Îmi amintesc că în regimul comunist, neoprotestanţii nu aveau permisia de a studia la unele facultăţi, după cum ştiu din propria mea experienţă. Acum există o gamă largă de şcoli unde tinerii pot adera şi studia după aspiraţiile personale ale fiecăruia. Dar există o altă problemă, cea legată de locurile de muncă. Degeaba ai chemare, ai vrea să lucrezi, se cere pretutindeni să ai experienţă, iar pe cei cu experienţă îi resping din cauza vârstei. Ocazii, oportunităţi, decizii şi viaţa trece, sperând la mai bine.  Va fi bine cu siguranţă, deoarece întotdeauna se găsesc soluţii, trebuie doar oameni potriviţi la locuri potrivite.

Aş vrea să mă refer la o altă categorie, la aşa numiţii oportunişti politici. Care se lasă duşi de val şi îi găseşti acolo unde li se dă mai multă atenţie, unde primesc funcţii, alături de cei de la putere şi îşi schimbă culoarea politică asemeni camelionilor. E corect acest lucru? Nu! Avem nevoie de oameni integri, serioşi care cred în valorile umane şi le apără, iubesc poporul şi doresc prosperitatea tuturor. E ceva utopic? NU! Au demonstrat generaţii de-arândul că poporul nostru a ştiut să se unească şi a fost binecuvântat de Dumnezeu cu puterea de a face un stat suveran şi democratic în care fiecare să poată trăi cu bucurie şi să fie respectat. Se cuvine să fim urmaşi destoinici ai celor care ne-au fost un exemplu de patriotism şi onestitate.

Ne găsim la cumpăna dintre clipe, ore, zile sau ani,  viitorul apare la orizontul existenţei noastre şi avem ocazii atât în prezent cât şi în viitor să facem binele, să aegem să fim buni şi generoşi cu cei din jur, indifferent de sentimentele lor faţă de noi. Viaţa trece ca un val peste noi cu timpul ei pământesc şi ne trezim câteodată nostalgici şi frustaţi de graba cu care trece clipita. Însă, dacă îl recunoaştem pe Dumnezeu ca administratorul vieţii, atunci ne dăm seama că secunda trece la fel de liniştită după cum o percepem prin prisma păcii şi a liniştii sufleteşti. E timpul să luăm decizia de a fi de partea Binelui, de partea lui Dumnezeu care nu oboseşte niciodată iertând şi făcând binele, reparând mereu greşelile noastre sau ale altora în folosul nostru. Dacă l-ai găsit pe Dumnezeu şi îl ai pe Domnul Isus ca Păstorul Tău Cel Bun al vieţii şi al timpului atunci sigur vei lua decizii bune şi în viitor. Dar dacă încă nu l-ai găsit, atunci caută-L din toată inima!CândIlvei găsi, inima ta se va bucura în veşnicia dragostei Lui! El este Calea, Adevărul şi Viaţa! El este Părintele veşniciilor! Aşadar, timpul nu va fi niciodată un impediment de a putea avea ocazii bune şi vei lua deciziile potrivite cu voia SA.

Marina Glodici, Baia Mare, 28 decembrie 2014