De-alungul anilor, am observat că gradul de fariseism atât religios, politic cât şi în toate domeniile profesionale s-a dovedit a fi în creştere  în societate. Acest fenomen şi-a pus amprenta peste absolut toate domeniile vieţii sociale şi culturale. El a luat amploare în întreaga lume, dar în ţara noastră, cu precădere, după revoluţie, deoarece pe vremea vechiului regim se ştia că dacă mergi la biserică nu mai ai şanse să fii avansat. Dacă se întâmpla să fii totuşi avansat, atunci cu siguranţă era vorba despre un merit profesional care nu putea fi contestat uşor cu nicio minciună sau manevră politică. Şi asta pentru că unii au confundat schimbarea regimului politic şi libertatea conştiinţei cu libertinajul privind legile divine şi principiile unei societăţi umane.

Aşa, treptat şi pe nesimţite s-a instalat un proces de răsturnare a valorilor în societate, o mentalitate că a fi corect este un lucru perimat, depăşit într-o lume în care trebuie să te adaptezi, să te prefaci,  să mai minţi, să mai curveşti, dacă e nevoie, sau chiar să preacurveşti în cazul celor căsătoriţi. Preceptele Bibliei sunt bune, unii le ştiu foarte bine şi chiar le promovează, dar foarte puţin le şi respectă. „Teoria ca teoria, dar practica ne omoară”. Unii vor spune că de când e lumea acest fenomen a existat şi încă de acum două mii de ani. Da! Numai că acum e mai „specializat” şi ne afectează pe noi, pe fiecare în parte şi generaţiile care vin după noi. Deoarece oamenii nu sunt sinceri nici cu ei înşişi şi nici cu cei din jur. Armonia şi colaborarea dintre oameni au avut de suferit. Lipsa sincerităţii  şi a unui dialog adecvat a creat o devianţă în relaţiile sociale, un blocaj în evoluţia lor,  în interacţiunea autentică dintre persoane,  afectând climatul general al societăţii nesesar progresului social. Şi aici un rol extrem de important îl au liderii, (vorbesc la nivel modial) religioşi cât şi politici care nu îşi onorează marea răspundere şi vor fi aspru judecaţi şi pedepsiţi de Dumnezeu, deoarece nu instituie un cadru adecvat, bazat pe libertatea conştiinţei, a cunoaşterii şi purificării maselor prin credinţa în Creatorul lor, în Dumnezeul care a creat cerurile şi pământul al cărui nume este „YAHVE”, nu educă popoarele în spiritul dragostei interumane şi al respectului vieţii fiecărui om, ci în cel al ambiţiilor deşarte, motivându-se chiar religios.

Domnul Isus a fost un mare combatant al fariseismului şi al tuturor formelor  de manifestare a duplicităţii omeneşti. De aceea conducătorii religioşi contemporani Lui au căutat mereu să îl omoare. El a iubit dreptatea, a dispreţuit ruşinea de a fi corect într-o lume nedreaptă. A fost sfânt într-o lume coruptă de păcat.  A fost statornic în dragostea Sa până la sacrificiu. Slavă Lui! A făcut mereu voia lui Dumnezeu şi a instituit mereu dreptatea divină, respectând şi iubind poporul cu o dragoste de lider adevărat, a plâns de mila norodului şi a fost gata mereu să îl sprijine şi să îl ajute. A iubit şi iubeşte fiecare suflet indiferent de naţionalitate, rasă ori sex sau vârstă. El s-a jertfit pentru fiecare om de pe pământ, ca oricine, crezând în jertfa Lui să poată fi iertat şi numit copil de Dumnezeu.

Şi vreau să citiţi împreună cu mine, capitolul 23 din Evanghelia după Matei. Veţi vedea că Domnul Isus îi mustră cu asprime pe cărturari şi pe farisei şi foloseşte de şapte ori expresia: „Vai de voi, cărturari şi farisei, făţarnici!” Eu aş zice că pentru fiecare zi din săptămână, deci nu numai pentru ziua de dumincă sau de slujbă la biserică. Viaţa cu Dumnezeu este o viaţă de fiecare zi, compusă din cele mai mici lucruri până la cele mai mari şi nu înseamnă ritualuri de faţadă şi de ochii lumii. Da! Să fii smerit cu inima, să fii autentic şi adevărat în tot ceea ce faci, să trăieşti cu adevărat viaţa aşa cum o cere Dumnezeu de la noi. Să doreşti ca în tot ce faci să fie voia şi dreptatea Lui Dumnezeu. E greu? NU! Trebuie doar să conştientizezi că Dumnezeu este mai valoros decât orice lucru de aici de pe pământ. Că la orice lucru la care renunţi de dragul Lui şi al principiilor Lui înseamnă o treaptă spirituală mai sus, o viaţă adevărată din abundenţă. Omul nu poate fi fericit fără Dumnezeu. Aşa este el creat.

Potrivit Raportului scris de către Pilat împăratului Tiberius, imediat după răstignirea Domnului Isus, guvernatorul Pilat a cerut liderilor spirituali evrei din vremea aceea să vină la el la ospăţ pentru a pune în discuţie modul de prevenire a evenimentelor nedorite ce se petreceau şi mai cu seamă să găsească soluţii de a pune capăt deselor revolte ale populaţiei. Marii preoţi i-au răspuns că nu pot veni, deoarece nu le permite religia să intre în casa unui păgân. Ei au arătat un vădit dispreţ faţă de un conducător politic şi un prinţ roman.

Tot în aceeaşi perioadă, guvernatorul l-a invitat şi pe Domnul Isus la biroul său deoarece îl simpatiza mult şi îi aprecia foarte mult predicile. Mântuitorul, senin şi calm, cu o privire inteligentă, demnă de un  voievod, intră pe uşa biroului acelui nobil roman, fără nicio prejudecată, deschis şi plin de respect, jovial şi binevoitor. Pilat i-a explicat că L-a chemat  pentru a-L ruga să nu mai vobească împotriva marilor preoţi deoarece îşi pune viaţa în pericol. Domnul Isus i-a spus următoarele: „Prinţ al pământului, cuvintele tale nu  ies din adevărata înţelepciune. Spune furtunii:  stai în mijlocul muntelui, căci altfel vei  dezrădăcina copacii din vale. Furtuna îţi va  răspunde: numai Dumnezeu cunoaşte încotro merge  furtuna. Adevăr zic ţie, înainte de a înflori  rozele Saronului, sângele celui drept va fi  vărsat…”, continuă el cu  emoţie.

Pilat  i-a  zis: „Tu eşti mai preţios mie pentru  înţelepciunea ta, decât toţi tulburătorii  aceştia şi îngâmfaţii de farisei, care abuzează  de libertatea dată lor de Roma, complotează  contra Cezarului şi ne ţin într-o frică  continuă, aceşti mizerabili neliniştiţi. Ei  cunosc că lupul din pădure se-mbracă uneori în  lână şi piei de oaie. Eu te  voi apăra faţă de ei. Palatul meu de justiţie  este deschis ţie pentru  scăpare…”.

Cu  nepăsare, şi clătinându-şi capul, cu un har şi  un zâmbet dumnezeiesc Domnul Isus ripostă: “Când  ziua aceea va fi sosit, nu va fi scăpare pentru  Fiul Omului, nici sub pământ. Sălaşul celui  drept este acolo, zise el arătând spre cer: ceea  ce este scris in cărţile profeţilor, trebuie să  se împlinească”!  Ce mare Domn! Ce Bun, ce generos!  Slavă Lui că a învins moartea pentru totdeauna şi a murit, dar a înviat a treia zi. Şi acum domneşte în cer alături de Tatăl nostru şi nu mai este mult şi va reveni pe pământ pentru a judeca lumea.

Cineva îi spunea unei cunoştinţe ale mele, cu ceva timp în urmă,  că  oamenii moderni trebuie să fie mai libertini, că putem să ne permitem orice, mai ales dacă suntem intelectuali. Să fie oare aşa? Nicidecum! Şi ştiţi de ce? Dumnezeu nu s-a schimbat în principiile şi valorile Sale, iar Legile lui sfinte sunt eterne. El a hotarât acest cadru legal pentru omenirea care a creat-o şi poruncile Lui nu sunt negociabile.

Din păcate, unii au renunţat la principiile ce stau la baza unei societăţi umane şi s-au dedat la practici confuze şi injuste. Nu mă refer  numai la desfrânarea sexuală, ci şi la invidie, minciună, desconsideraţie, dispreţ faţă de semeni, dorinţă de parvenire, satisfacţa sinelui potrivit devizei: „scopul scuză mijloacele”. Şi asta în ciuda faptului că au fost educaţi să fie cinstiţi şi buni, şi au renunţat pentru un „blid de linte”, pentru un post mai bine plătit, pentru poziţie socială ori  pentru plăcerile de o clipă ale păcatului.  Şi totuşi ei promovează cu încăpăţânare principiile biblice pentru a-şi păstra imaginea de oameni cu caracter, vrând să impresioneze pe cei din jur. Îi vezi pe la biserici, stau bătoşi şi plini de sine, crezând că Cel ce a făcut cerurile şi pământul poate fi minţit. Cu siguranţă că în faţa Lui totul este gol şi descoperit. Şi adevărul va ieşi întotdeauna la iveală.  Cunosc oameni care se cred foarte morali, însă viclenia îi copleşeşte când e vorba despre interesele proprii.  Poartă ranchiună, vin cu un limbaj „dulce” de nu îţi vine să crezi cât de bine se pot preface, râvnesc la avutul altora, hărţuiesc pe orfani şi pe văduve. De ce? Pentru că ignoră ochii Lui Dumnezeu care văd totul şi pretutindeni. O viaţă dublă este un chin, o povară, e un flagel care poate fi distrugător atât pentru insul în cauză cât şi pentru cei din jur. Şi mare va fi pedepsa din partea Lui Dumnezeu!

În vremurile noastre am observat că există o criză de autenticitate! Oamenii ocolesc autoanalizarea şi întoarcerea spre sine pentru a se autocritica potrivit cu legea lui Dumnezeu. Şi este singurul mijloc de schimbare atât al insului cât şi al întregii societăţi omeneşti. Ar fi primul pas spre regenerarea rasei umane.

Biblia spune că judecata va începe de la Casa lui Dumnezeu. Deci, fariseismul va fi aspru pedepsit de Dumnezeu. Doresc din toată inima să ne autoanalizăm şi să întoarcem la Creatorul nostru cu inimi smerite şi sincere. La Mântuitorul nostru, Domnul Isus Hristos care ne poate da prin credinţa în jertfa Sa de pe Calvar, iertarea păcatelor o nouă identitate spirituală şi o viaţă autentică, plină de Viaţă, lumină şi adevăr.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!.

Marina Glodici, Cluj Napoca, 06 august 2014