Cine, oare, pe lumea asta, nu îşi doreşte să i se facă dreptate în toate domeniile vieţii sale? Adică, să i se respecte drepturile şi libertăţile şi să se bucure de recunoaştere şi apreciere, acestea fiind chiar nevoi legitime ale fiecărui individ. Dar ne punem întrebarea vreodată cât de corect ne raportăn unii faţă de alţii şi cât de obiectiv ne analizăm pe noi înşine?
În materialele anterioare am vorbit despre interferenţe spirituale şi despre cum să alegem să trăim cu Dumnezeu. Acum aş vrea să vedem noţiunea de dreptate a lui Dumnezeu şi a noastră şi dacă acestea două coincid, în toate aspectele vieţii noastre atât sociale cât şi personale, respectiv, intime.
Şi aş aminti mai întâi, „Cele zece Porunci” scrise de Dumnezeu poporului şi comunicate prin Moise pe Muntele Sinai, ca o constituţie şi legile exprese pe care le enumără în mod detaliat cu privire la toate aspectele legate de existenţa şi de comportamentul uman aici pe pământ (Exodul începând cu capitolul douăzeci până la sfârşitul cărţii, continuând cu Levitic.) E foarte interesant deoarece Dumnezeu însuşi scrie legile pe tablele de piatră şi se arată poporului, coborând cu toată slava Lui pe munte. În capitolul douăzeci şi trei din Exodul sunt scrise anumite legi privitoare la dreptate şi începe cu impunerea de a nu răspândi zvonuri în societate şi să nu mărturiseşti strâmb, cuprinzând şi legea privind corupţia. Sunt atât de explicite încât oricine poate să înţeleagă ce înseamnă conduita socială cerută de Creator.
În Levitic, capitolul optsprezece veţi putea, dragii mei cititori, să vă informaţi, dacă nu aţi făcut-o deja, ce anume e natural şi drept în viaţa intimă şi ceea ce nu e. Şi mai ales ceea ce e scârbos în faţa lui Dumnezeu. Ce anume Dumnezeu pedepseşte cu moartea în vechime şi în vremurile moderne spune că unele practici pornesc de la o minte blestemată care refuză ascultarea şi supunerea faţă de Creatorul nostru. Şi vă rog să citiţi şi trimiterile de la sfârşitul versetelor către alte părţi ale Bibliei şi în Noul Testament, legând şi actualizând oarecum aceste scrieri. Nu doresc să dezvolt subiectele controversate de altfel, binecunoscute şi mult dezbătute în contemporaneitate. Deoarece doar cine caută adevărul îl poate afla. El stă scris în cartea de bază a omenirii, în Biblie, unde sunt enumerate cel mai clar care ar fi drepturile şi libertăţile omului şi ce anume nu înseamnă acest lucru. Bine ar fi ca legile statelor să fie în acord cu legile divine pentru ca binecuvântarea să fie revărsată peste popoare. Altminteri, blestemul şi conflictualiatea se va dezvolta în tot mai mare măsură în lume. Pacea şi buna învoire nu poate fi decât între oamenii plăcuţi lui Dumnezeu care caută să respecte întrutotul perceptele biblice şi principiile unei societăţi umane. Aşadar, conducătorii şi oamenii înţelepţi ar trebuie să educe generaţiile tinere în spiritul biblic şi creştinesc pentru ca ei să poată înţelege bine care este voia lui Dumnezeu cu privire la omenire şi ce anume caracterizează o societate umană evoluată intelectual, dar şi spiritual.
Cu ani în urmă, discutam cu un sociolog despre unele fenomene care contravin moralităţii şi l-am întrebat ce părere are vis a vis de atâtea anomalii în comportamentele oamenilor şi de ce unii îşi schimbă orientarea sexuală, de ce unii aleg să se refugieze în băutură şi droguri. Mi-a răspuns că această decădere s-a făcut treptat, fără să îşi dea seama. Unii din pricina dezamăgirilor, dar în marea măsură aceste fenomene le găsim la cei cu situaţie financiară bună. Şi specialiştii spun că „omul, de prea mult bine, turbă”. Aşadar, acestea sunt refugiile oamenilor care nu îl caută pe Dumnezeu care nu sunt „flămânzi după dreptate”.
Cei care îl urmăm deja pe Domnul Isus ar trebui să ne cercetăm dacă nu cumva ne-am răcit privind dragostea de oameni. Dacă nu cumva eludăm legile lui Dumnezeu, căutând să plăcem mai mult oamenilor din jur şi nu Lui Dumnezeu. În cazul acesta nu suntem mai buni decât ateii. În Apocalipsa, capitolul al doilea, Domnul Isus recomandă Bisericii din Efes să îşi aducă aminte de unde „a căzut” şi să se pocăiască. De ce? Îşi pierduse entuaziasmul dragostei de oameni. E greu să fim drepţi? Nu! Trebuie doar să vrem din tot sufletul să promovăm dreptatea. Nu trebuie să avem o credinţă mecanică ci una intenţioală, o încredere totală că Dumnezeu poate să facă „mai mult decât cerem sau gândim noi”. Doamne, ajută-ne!
Am observat că în limbajul modern cuvântul „neprihănit” s-a înlocuit cu „drept”. „Neprihănit” înseamnă nevinovat, curat. Cum am putea fi oare socotiţi nevinovaţi, când suntem atât de îndărătnici uneori, plini de sine şi cu cea mai grosolană rebeliune dorim să fim independeţi de Dumnezeul din care ne tragem obârşia, de la care am primit viaţa de pe pământ?! Putem! Prin pocăinţă şi credinţa în jertfa Domnului nostru Isus Hristos, Fiul Lui Dumnezeu care s-a arătat omenirii acum două mii de ani şi care ne-a lăsat ca moştenire viaţa veşnică tuturor celor care acceptăm şi ne dedicăm Lui pentru totdeauna.
Dumnezeu se va arăta din nou, dar nu va mai aduce cu El legile şi nu va mai veni să ne civilizeze, ci să ne ceară socoteală de dreptatea pe care am făcut-o noi, ascultând sau nu de Cuvântul Său. Domnul Isus va reveni ca Judecător Drept al fiecăruia dintre noi. El va „răsplăti fiecăruia după faptele sale pe care le-a făcut pe când trăia în trup”.
Cât de drepţi suntem în viaţa socială şi cea intimă? Domnul cunoaşte totul! Trebuie doar ca noi să recunoaştem că suntem falimentari fără viaţa divină pe care o pune în noi Dumnezeu. Doar naşterea din nou prin Duhul Său cel Sfânt constituie singura modalitate de regenerare a rasei umane. Şi asta a fost valabil atât în antichitate cât şi în vremurile noastre moderne. Dumnezeu spune că cine caută găseşte, cui bate i se va deschide. Haideţi, să căutăm şi să găsim Adevărul! Doar El ne va face slobozi cu adevărat! Şi va lucra în noi dreptatea Lui pentru totdeauna şi vom lupta mereu contra răului care doreşte să ne înfrângă şi să ne ducă în confuzie. Ce onoare să lucrăm alături de Dumnezeu: jurnalişti, jurişti, oameni de afaceri, politicieni şi simpli cetăţeni, urmărind pacea şi binele general! Aşa să ne ajute Dumnezeu!
Marina Glodici, Cluj Napoca, 17 ianuarie 2014
