De când e lumea, au existat şi există probleme interumane privind bogăţia, sărăcia şi banii. Şi asta din cauza lipsei de valori autentice în societate şi a unei priorităţi onorabile şi adecvate ale oamenilor. Şi în vremurile bunicilor noştri au fost multe nevoi, însă ei au ştiut să iubească lucrurile veşnice care leagă sufletele şi le ţine într-o armonie şi relaţie onorabilă, corectă şi durabilă.

Am mai scris câte ceva despre natura umană care prin ea însăşi nu poate avea o stare înaltă spirituală fără legătura continuă cu divinitatea.

Sunt oameni care după ce le-a mers mai bine şi au început să prospere finaciar, au început să fie mai reci, distanţi şi încetul cu încetul au devenit independenţi faţă de Dumnezeu, iar prieteniile personale au luat locul unei comuniuni sfinte dintre oameni. Bineînţeles ca aceste prietenii aveau la bază doar lucruri care se pot perima în timp. De aceea Dumnezeu spune unei biserici: ” Îngerului bisericii din Laodicea scrie-i: „Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios şi adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu: ‘Ştiu faptele tale că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot, dar fiindcă eşti căldicel, nici rece nici în clocot, am să te vărs din gura Mea; pentru că zici, sunt bogat, m-am îmbogăţit şi nu duc lipsă de nimic şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol. Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţit prin foc ca să te îmbogăţeşti, haine albe ca să te îmbraci cu ele şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale şi doftorie pentru ochi ca să-ţi ungi ochii şi să vezi. Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc. Fii plin de rîvnă dar şi pocăieşte-te. Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el şi el cu Mine. Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie. Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul”.(Apocalipsa capitolul 3 versetele 14-22).  Aşadar, ne putem înşela amarnic, atunci când nu ţinem cont de realitatea spirituală în care trăim şi ne îndepărtăm tot mai mult de Dumnezeu, asumâdu-ne meritele pentru succesele noastre în loc să fim recuoscători şi mulţumitori pentru toate binecuvântările pe care le-am primit asupra vieţilor noastre din partea Lui.

Desigur că nimănui nu-i place, nici măcar ideea de a fi sărac. Banii sunt până la urmă necesari pentru schimbul în societate, dar iubirea de bani, meschinăria este ceea ce aduce mari prejudicii în viaţa celor care o practică şi a celor din jurul lor. „Banii sunt periculoşi chiar şi simpla lor pomenire dăunează. Atât a-i avea cât şi nu ai avea, aduce necazuri. Rezolvarea problemei constă în a trăi ca şi cum ei n-ar exista, nelăsându-i să-ţi influenţeze deciziile. Nu căuta slujba care ţi-ar aduce mai mulţi bani, ci pe cea care te-ar face cel mai de folos societăţii. Nu te căsătorii cu fata sau cu băiatul care are cei mai mulţi bani, ci cu partenerul pe care l-ai face cel mai fericit. Nu-ţi cumpăra cele mai scumpe lucruri, ca să nu te poţi lăuda, dar nici cele mai ieftine, fapt ce ar dovedi nepăsare faţă de lume. Cumpără ceea ce este necesar” (Richard Wurmbrand). Se spune că într-o anumită problemă de stat, miniştii reginei Victoria încercau să o îndemne să considere înţeleaptă o anumită soluţie, la care ea le răspunse categoric: „Nu-mi spuneţi ce este potrivit, ci spuneţi-mi ce este drept”. Da. Bogăţia! Aduce ea cu adevărat fericirea şi mai ales când e clădită pe nedreptăţi? Nicidecum! E oare drept să apreciem valoarea oamenilor după câţi bani au? Nicidecum! Şi asta fiindcă Dumnezeu are un sistem de valori exact şi drept la care ar trebui să aderăm şi noi şi să îl practicăm. El le ştie pe toate… Spune: ” Ştiu faptele tale… Ştiu necazul tău şi sărăcia ta (dar eşti bogat)… Nu te teme de ce ai să suferi”..(Apocalipsa capitolul 2 cu versetele 9 şi 10). Iată cum stau lucrurile cu bogăţia şi sărăcia. Cine ne face bogaţi cu adevărat? El care deţine tot pământul pentru că l-a creat. Ne pasă atât de mult de ce spun şi fac oamenii? De cine trebuie să ascultăm? Ce importanţă are cum suntem catalogaţi sau ce atitudine mai mult sau mai puţin adecvată au oamenii faţă de noi?! Se spune că după ce Napoleon Bonaparte s-a autoproclamat împărat şi guvernul englez ignorând evenimentul, continua să i se adreseze simplu ca unui general, el i-a spus unui prieten: „Mă pot numi cum vor, dar nu mă pot împiedica să fiu ceea ce sunt”. Da. Oamenii pot spune ce vreau ei, Dumnezeu este important ce spune despre noi.

Aşadar, dragii mei cititori ce vă face bogaţi sau săraci? Depinde de sistemul de valori pe care îl practicaţi. Comorile sunt acelea pe care le poartă fiecare cu el. Să ne ajute Dumnezeu să vedem şi să auzim ce ne vorbeşte Duhul Sfânt în fiecare zi. Fie că sunteţi bogaţi sau nu  din punct de vedere material, lăsaţi în sufletul vostru să intre Domnul Isus Hristos cu pacea şi liniştea Lui. Cinaţi cu El din hrana spirituală şi veţi avea adevărata împlinire pentru întreaga veşnicie. Fiţi bogaţi în dragoste, bunătate şi credincioşie! Aici e secretul păcii şi al bunăstării, dar mai ales al fericirii mult căutate în bogăţie şi în alte lucruri trecătoare.

Marina Glodici, Cluj Napoca,  23 iulie, 2013