Auzim frecvent, spunându-se ca o scuză la unele dezamăgiri, expresia: „Mulţi chemaţi, puţini aleşi”. Interesant că aceasta cuprinde două aspecte. Şi anume: chemare poate însemna invitaţie la ceva sau poate fi interpretat a avea vocaţie. „Aleşii” sunt cei care sunt deosebiţi în ceea ce fac, pot fi cei care onorează invitaţia, sunt dedicaţi iar alţii sunt cei predestinaţi pentru o anumită lucrare.
A.W.Tozer dă un exemplu în acest sens: El spune că a avea nevoie de medic este una, iar a fi chemat să fii medic, (predestinat, sau a avea vocaţie) este altceva.
Aşadar, toţi avem nevoie de Dumnezeu şi suntem invitaţi să beneficiem de harul Său. Nevoia nu este niciodată chemare, ea este doar ocazie. Potrivit lui Oswald Chambers, biserica este cea care poate transforma nevoia în chemare. Chemarea de a face o lucrare a Lui este o situaţie specială. Providenţa te trimite doar cu darurile pe care ţi le-a dat la naştere. Şcoala pământească, desigur, are o importanţă mare şi de aceea trebuie să fim silitori şi să ne educăm. Însă caracterul îl formează Dumnezeu în „şcoala Lui”. Ce reprezintă aceasta? Vorbim adesea despre „cei şapte ani de acasă”, dar noi avem un asemenea interval în faţa Lui Dumnezeu toată viaţa. Adică învăţăm şi ne corectăm mereu pentru a fi oameni adevăraţi şi „aleşi” în adevăratul sens al cuvântului. Întâi trebuie să te pocăieşti de toate faptele şi tentaţiile neadecvate, apoi crezi în jertfa Lui Isus Hristos, fiind absolvit de vină. Astfel primeşti o nouă identitate şi un nou fel de gândire şi trăire. Acesta este harul Lui Dumnezeu la care suntem toţi invitaţi pentru a ni se oferi viaţa veşnică. Şi fiecare avem daruri pentru a lucra pentru mântuirea oamenilor din jurul nostru care nu ştiu sau nu înţeleg că Domnul Isus Hristos este „Calea, Adevărul şi Viaţa”. Aceasta este chemarea pe care trebuie s-o onorăm dacă o auzim în adâncul sufletului nostru. Desigur prin talentele pe care ni le-a dat Dumnezeu fiecăruia.
Marele savant, sir Isaac Newton (1642-1727), un renumit om de ştiinţă cu contribuţii mari în fizică, matematică şi astronomie, a fost şi un creştin devotat. În culmea carierei sale el a studiat asiduu Biblia şi a spus unui coleg al său: „Nu vreau să-mi irosesc timpul fără folos, atunci când trebuie să mă ocup de lucrurile Împăratului ceresc”. Frumoasă mărturisire, dar şi provocare! Un exemplu de urmat! Cu toate acestea, el şi-a menţinut interesul faţă de ştiinţă. Iată, o chemare de a fi savant dar şi aceea de a fi un bun credincios, pe ambele, onorându-le deopotrivă. Cu siguranţă Dumnezeu l-a înzestrat pentru ambele lucruri, iar el a ales să îL onoreze prin recunoştinţă.
Domnul Isus, după ce i-a chemat pe ucenici, i-a educat şi echipat formând în ei caracterul Său binecuvântat. După învierrea Sa, i-a trimis în toată lumea pentru a propovădui Evanghelia salvării de sub puterea păcatului, respectiv moartea şi Invierea sa. Iată o nevoie, ocazie şi o invitatie pentru cei nemântuiţi şi o mare chemare pentru cei credincioşi. Niciunul dintre noi nu s-a născut din întâmplare pe acest pământ. Cu siguranţă fiecare avem o chemare personală şi înzestrări după harul nemăsurat al Lui Dumnezeu. Să nu ezităm, să nu fim nepăsători cu o mântuire aşa de mare. Ce ne împiedică? Oamenii şi lucrurile deşarte? Dar Domnul Isus are toată puterea în cer şi pe pământ! Trebuie să facem ucenici din toţi oamenii… dar dreptul de alegere îl are fiecare… Dumnezeu cheamă pe toţi, trimite pe cei aleşi şi dedicaţi şi respectă aşadar, voinţa oamenilor… El şi-a dat Fiul la moarte din dragoste pentru noi şi doreşte să-L primim şi să-L urmăm din dragoste… Putem oare acest lucru? Dragi cititori, auziţi cumva invitaţia? Dar chemarea? Dacă da, atunci veţi fi oameni „aleşi”care veţi da gust vieţii, ca „sarea pământului şi lumina lumii”. „Virtuţile spirituale sunt adânci şi tăcute. Precum marea, forţa gravitaţiei, sau strălucirea soarelui, ele funcţionează fără zgomot, dar slujirile lor pline de har sunt simţite pe întregul pământ” (A.W.Tozer).
Marina GLODICI
