Cred că sunt în asentimentul celor mai mulţi dintre dumneavoastra dacă afirm că sărbătorile de iarnă aduc cu ele o bucurie mai intensă, o emoţie mai vie şi un elan  în ceea ce priveşte faptele de altruism. Poate că aţi sesizat că toate sărbătorile sunt deja preluate comercial şi sintetizate să fie în ton cu piaţa şi forfota acestei desertăciuni de a ne aproviziona,  parcă diminuează bucuria Naşterii Mântuitorului, respectiv coborârii Fiului Lui Dumnezeu pe acest pământ  şi în El întruparea Dragostei şi a Cuvîntului Etern al Dumnezeului Celui Viu care a făcut cerurile şi pământul.

Crăciunul a fost întotdeauna primit cu o bucurie imensă, chiar şi pe timpul regimului comunist. Îmi amintesc de nopţile în care colindam în grupuri mari, până dimineaţa, de la o casă la cealaltă, aducând vestea bucuriei şi antrenându-i şi pe alţii alături de noi să simtă cu adevărat acest fior al sărbătorii.

Domnul Isus s-a născut într-un context social şi istoric destul de dramatic pentru poporul evreu. Pe timpul acela oamenii nu îşi făceau cadouri. Era o perioadă în care relaţiile interumane erau încordate. Nu se putea vorbi despre dragoste pentru că ea nu exista, ceea ce reprezenta un intuneric dens în lume. Într-un mod metaforic se spune că „întunericul nu va domni veşnic”  deoarece se arată o „mare Lumină”.  Domnul Isus a venit aducând dragostea  pacea şi bunaînvoire între oameni. Luminând astfel pe cei care îl acceptă ca Mântuitor şi Domn. Mai mult, cei trei magi, (trei păgâni) i-au adus aur, smirnă şi tămâie, simboluri privind viţa regească a Copilului Sfânt, dar şi cele mai căutate produse de pe piaţa din Egipt, unde familia sfântă s-a refugiat pentru a se proteja de urgia şi ambiţia morbidă a lui Irod.

Desigur că, sunt unii care se pierd în controverse, privind data exactă calendaristică a naşterii Domnului Isus. Însă nici acest lucru nu e important.  Esenţial este să îl sărbătorim cu adevărat pe Cel care a venit în lume, ne-a mântuit şi acum e Viu în vecii vecilor şi domneşte sus în cer alături de Dumnezeu Tatăl. Să simţim bucuria dragostei Lui care trebuie să ne inunde inimile pe deplin, copleşindu-ne etern şi unindu-ne cu cerul şi unii cu alţii prin Duhul Său Cel Sfânt care este printre noi să ne mângâie în clipele grele din viaţă. Acestă bucurie a mântuirii trebuie să persiste şi să fie emanată prin dragostea plină de lumină şi puterea de regenerare, în mod continuu, zilnic şi să fie ca un nimb al faptelor noastre bune.

Revenind acum în contemporaneitate, cu toţii suntem încântaţi de frumoasele decoraţiuni puse de administraţii în localităţi şi de asemenea ne bucurăm acasă în jurul unui brad frumos ornat care ne aminteşte mereu de copilărie. Dar, dragii mei, acestea sunt doar nişte amăgiri dacă nu simţim sărbătoarea cu adevărat în fiinţele noastre. Crăciunul şi Anul Nou sunt ocazii foarte frumoase de socializare, de comunicare şi întâlnire dintre oamenii comunităţilor pentru crearea unui climat de cooperare şi cunoaştere reciprocă. Personal, apreciez progresul privind epoca acesta a calculatoarelor, dar tehnica electronică nu va putea niciodată să înlocuiască factorul uman. Inima omului este cea care trăieşte emoţia, se bucură şi simte alături de aproape. Întâlnirile adevărate dintre oameni, comunicările sunt cele care trebuie să primeze mesajelor de pe mobil sau net. Domnul Isus a venit, s-a întrupat a trăit plin de har şi de adevăr, dându-ne un exemplu de dragoste şi de sacrificiu de modestie şi de lepădare de sine. Numai aşa putem fi fericiţi. Să fim adevăraţi şi modeşti.

Doresc din tot sufletul ca bucuria dragostei să fie sărbătorită etern în vieţile noastre şi să avem mereu forţa Duhului Sfânt să ştim ce e Bine şi să ne lipim continuu de el pentru a fi nişte închinători autentici ai Lui Dumnezeu prin lepădarea de sine şi predarea totală Stăpânului şi Creatorului nostru. Fie să avem mereu forţa şi prospeţimea Duhului Sfânt pentru a ne ataşa pentru veşnicie de Dumnezeu. Doamne ajută!

Marina Glodici, Baia Mare, 25 decembrie 2013