Nu demult, mi-a atras atenţia un reportaj despre o manifestaţie a femeilor din SUA privind dreptul lor de a umbla dezbrăcate pe stradă. Trebuie să recunosc că am fost intrigată şi m-a ajuns, aşa,  un sentiment de tristeţe. Şi asta pentru că mi-a fost milă. Mi-a fost milă de fiinţele umane care caută respect, milă de la nişte inşi care poate nu sunt în stare de aşa ceva şi nu îşi îndreaptă privirile spre Dumnezeu să capete de la El înţelepciune. Mai mult, ţinuta femeilor trebuie să fie adecvată, în orice vremuri trăim. Sunt împotriva discriminărilor sau a înjosirii femeii (care alături de bărbat este chipul lui Dumnezeu) şi a tuturor modalităţilor de hărţuire psihică, financiară, sexuală şi morală a ei.

Dumnezeu a creat în Eden un cuplu normal căruia i-a fost binecuvantată trăirea chiar şi cu viaţă intimă, respectiv sexualitate. Aşadar, nu e nimic anormal să vorbim şi despre acesta. Însă până la atitudini extremiste de a fi dezbrăcaţi pe stradă e o mare distanţă.  Să fie oare deznădejdea? Cred că da. Dreptate fără ajutor divin nu există pe pământ! Asta vreau să transmit tuturor! Despărţiţi de Dumnezeu vom ajunge mai rău decât  în junglă, dacă nu am şi ajuns deja aşa. Ruptura de providenţă generează trăirea în promiscuitate, în tensiune, fără dragoste, doar într-un război al eurilor, unde nu domneşte decât dorinţa de a stăpâni asupra semenilor, de a fi dumnezeu pentru altul şi acţiunile de tip mafiot şi  dictatorial. Adevărul e că nu Dumnezeu ne-a părăsit, ci oamenii L-au exclus pe El din vieţile lor.

Pentru cine a citit Biblia, vă amintiţi ce scria acolo despre faptul că Dumnezeu i-a îmbrăcat pe Adam şi pe nevasta lui cu haine de piele? (Genesa capitolul 3 cu versetul 21).  Aşadar, dacă în Eden, Dumnezeu a vrut ca cei doi sa fie îmbrăcaţi, de ce ne-am dezbrăca noi, acum, în secolul 21? E greu să ne sacrificăm animalul din noi, nu-i aşa? Să ne îmbrăcăm în haina smereniei faţă de El. Să fim respectuoşi unii faţă de alţii fără să provocăm într-un mod ruşinos şi plin de vicleşug, rănind sufletele celor din jur. Văd zi de zi pe stradă, fete minore îmbrăcate provocator, în loc ca părinţii lor să le înveţe să fie decente, deoarece acest lucru poate avea repercursiuni grave asupra viitorului lor, influenţându-le destinul. Poate ar fi bine să stârnim curiozitatea prin felul nostru sensibil, gingaş, decent, prin amabilitatea şi pudoarea unor suflete incandeşcente, indiferent de vârstă. Chiar Biblia spune: „Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului, nu stârniţi, nu treziţi dragostea, până nu vine ea” (Cântarea Cântărilor capitolul 8 cu versetul 4). Toate la vremea şi la momentul lor, fără să forţăm lucrurile. Altminteri ele pot fi scăpate de sub control.

De ce atâta curiozitate, mai ales masculină, după intimităţile altei femei înafara căsătoriei? Sexualitate a fost transformată dintr-o nevoie legitimă, într-o pasiune diabolică pentru unii şi fac atâta rău societăţii prin asemenea trai desfrânat! Câtă influenţă, câte suflete nu atrag în capcană aceşti oameni, dacă se pot numi aşa.. Că nici animale superioare nu li se pot spune, deoarece multe animale au un comportament cât se poate de disciplinat şi se conduc după instinctul pe care l-a pus Dumnezeu în ele.

Mulţi bărbaţi şi femei, din păcate, sunt sub puterea instinctelor primare şi acţionează ca atare. Transformarea din oameni carnali în duhovniceşti nu o poate face numai Creatorul şi numai după ce oamenii Îl caută, îşi recunosc limitele şi capătă un alt mod de a gândi şi se predă cu totul în mâna Lui. Cu eforturi doar proprii e foarte greu să renunţi la o viaţă boemă şi să vii la Domnul Isus care îţi poate da viaţa adevărată. Fericirea şi armonia  mult căutate în lume se află tocmai într-o minte şi viaţă disciplinată, cumpătată în care fiecare îşi cunoaşte locul şi rolul pe care îl are pe pământ, atât ca bărbat cât şi ca femeie, viaţă în care dictează Duhul şi nu instinctul animalic.

Bărbaţii ar trebui să trateze femeile din societate întocmai cum ar dori să fie respectate mamele, surorile şi fiicele lor.  „Ce ţie nu îţi place altuia nu face”, spune o vorbă de duh românească. Dumnezeu a dat o mare responsabilitate bărbatului încă din Grădina Edenului. Bărbatul va fi tras la răspundere de către Dumnezeu de felul cum s-a comportat ca lider în raport cu logodnica şi soţia, mama, sora, ori colega pe care i le-a dat la un moment dat în viaţă. Totul se va plăti. Şi binele şi răul făcut aici pe pământ!  Idei perimate? Nicidecum! Societatea umană a degenerat, aşadar, trebuie schimbată mentalitatea membrilor ei care au întors spatele Creatorului. Domnul Isus Hristos este un exemplu în ceea ce priveşte comportamentul ca bărbat şi ca Lider în raport cu cei din jur.El a iubit sufletele bărbaţilor şi femeilor deopotrivă, fiind manierat şi cu totul plin de respect, atenţie, dragoste şi credincioşie până la capăt, dâdu-şi viaţa pentru toţi.

Pe de altă parte, este vorba şi aici despre lupta între bine şi rău. Şi răul se foloseşte şi de sexualitate pentru a doborâ fiinţa umană de la demnitatea cu care a fost investit la creaţie. Hărţuirile din societate apar în urma nerealizărilor familiale care au la baza lor interesele materiale sau seducţia şi atunci în lipsa dragostei, căsătoria „devine preacurvie cu acte în regulă”.  Însă, viaţa intimă în familie, este un dar de la Dumnezeu şi nu ceva murdar şi ruşinos. Sexualiatea  poate fi ceva josnic în cazul adulterului.

„Femeile sunt tratate într-un mod nefiresc atunci când sunt întrebuinţate ca simple obiecte pentru satisfacerera plăcerilor, sau ca simple păpuşi, sau ca manechie îmbrăcate şi împodobite drept reclamă pentru poziţia ta socială înaltă, sau când devin idolul pentru care renunţi la obligaţiile tale morale sau când sunt transformate în roabe.

Nu poţi impune femeii de azi, care poate fi doctor, inginer, ofiţer, reguli vechi de 2000 de ani, cum ar fi supunerea oarbă faţă de bărbat. Nu dorinţa lui Hristos, ci situaţia înapoiată a femeii din vremea aceea a dus la instituirea unor asemenea legi. Femeia cultă de azi rebuie să fie egală cu soţul ei, tratată cu respect şi dragoste, aşa cum Hristos Şi-a iubit Biserica”, a fost de părere Richard Wurmbrand.

Sunt atâtea lucruri frumoase de făcut, dacă am şti colabora împreună! Dacă am exclude prejudecăţile şi ne-am uita unii la alţii cu puritate şi respect şi de ce nu, cu dragoste, am concluziona că indiferent de sex, religie sau alte aspecte,  femeile şi bărbaţii pot face echipe excelente în toate domeniile, respectându-şi vieţile personale şi neamenstecâdu-le cu cele profesionale.

„Femeia frumoasă place ochiului, femeia blândă place inimii. Prima este o adevărată bijuterie, dar a doua este o comoară”, spunea Napoleon Bonaparte. O doamnă spunea că  bărbatul ideal este cel care este credincios şi atât de „înalt, încât atunci când stă pe genuchi (în rugăciune) poate atinge cerul”. Doamne, ajută-ne să fim toţi mereu cu o rugăciune în suflet! Abia atunci vom şti să fim oameni adevăraţi, să avem o ţinută decentă şi plăcută şi ne vom putea raporta în aşa fel, încât să trăim într-o armonie plăcută Celui ce ne-a creat.

Marina Glodici, Cluj Napoca, 17 august, 2013