Romanii au o zicala nationala a resemnarii, care suna in felul urmator: „Romania este o tara frumoasa, pacat ca este locuita!”. Permiteti-ne sa nu fim de acord cu aceste vorbe. Da, Romania este o tara frumoasa. Problema e ca noi nu stim, de fapt, de ce este frumoasa?
La trei kilometri de Baia Sprie, judetul Maramures, ascunsa intre brazi si de o poteca anevoioasa, se gaseste una dintre minunile involuntare ale omului. Lacul Albastru. De ce involuntara, va intrebati? Ca sa intelegeti acest lucru, trebuie sa ne intoarcem in timp. La inceputurile secolului trecut.
Pe la 1900, Baia Sprie era un infloritor oras minier. Zacamintele de aur si de cupru din zona au atras multi investitori. La scurt timp, mica asezare miniera se dezvoltase. Odata cu ea, kilometri de tuneluri si de cotloane sapate adanc in munte in cautarea minereului de cupru si de aur. Aici, incepe si povestea Lacului Albastru. Era undeva pe la anul 1920 cand lacul s-a format prin prabusirea unui filon de mina.
In haul cascat in masivul muntos, ploile s-au strans. Ani la rand. Pana cand gaura s-a umplut. “Apele meteorice apoi acumulate, care au dizolvat din sulfurile, din mineralele, din zacamant, recte, minerale de cupru au dat culoarea verzui albastruie”, a explicat geologul Valcu.
E un joc al ielelor acvatice care iti fura privirile. Sclipirile cand albastre, cand verzui parca te hipnotizeaza. Te fac sa uiti de griji. Tot ce-ti doresti e sa privesti ore in sir apele de smarald si safir. “Se spune ca tot timpul se schimba culoarea apei. In functie de cum e si concentratia. Apoi, cum reflecta si lumina”, a mai specificat geologul.
Poate de aceea aceasta minune a omului si a naturii deopotriva s-a pastrat intacta. Sau poate sunt blestemele de aici. Ca orice loc de o frumusete uluitoare si la Lacul Albastru adevarurile stiintifice se impletesc cu miturile din batrani intr-o legenda fabuloasa.
Daca, intr-adevar, lacul comunica si cu alte galerii nu se stie. Cert e ca nu e singura legenda nascuta aici. Dupa cum spun batranii Lacul Albastru ar comunica chiar cu batranul Pont Euxin, prin intermediul unor tuneluri antice. De fapt, masuratorile recente au aratat ca lacul nu are o adancime mai mare de patru metri. Dar, cand reusesti sa urci pe poteca anevoioasa si ajungi in varf si imaginea care-ti aminteste de un vulcan batran, de mult stins, nici nu mai conteaza.
Acum, o mana de oameni indragostiti de lac vor sa-l aduca acolo unde ii este locul. In constiinta tuturor romanilor si nu numai. “Peste 50, 60 de tineri, voluntari, au fost atrasi catre proiectul nostru. Reusim sa facem scari, sa amenajam mese si sa promovam foarte bine aceasta arie protejata”, a declarat Alin Barda, de la Clubul Civic Albastru.
Desi este unic in lume, lacul este putin cunoscut in special Romanilor. Poate si pentru ca pana acum sa ajungi la aceasta nestemata a Romaniei era foarte dificil. Dar cu putina vointa si asta se poate schimba.
Sursa: Observator Special – Antena 1
