Despre Ionela Nedelea nu ai cum să scrii altfel decât la superlativ. Este actriţa care crede în ceea ce face și în credinţa ei dovedește că nimic nu este imposibil. A jucat pe zeci de scene și a pus bazele unui teatru independent care se bucură de un real succes.
„Când te duci la teatru, trebuie să fie ca atunci când te duci la Biserică. Trebuie să ai spiritul deschis”. Frumos citat, dar se aplică?
Cine merge la teatru? Din ce fel de oameni este format publicul de teatru? Din oameni spirituali, oameni sensibili și oameni care doresc să fie sensibilizaţi/amuzaţi/distraţi de cel de pe scenă. Asta am văzut eu în cei 15 ani de când fac meseria asta. Asta este publicul de teatru. Publicul de teatru dorește să fie impresionat, dorește să fie îmbrăţișat și iubit de spectacolul pe care îl urmărește. Asta se întâmplă la teatru de cele mai multe ori. Atunci când îţi tratezi publicul ca pe o iubită și el te tratează la fel. Mai sunt însă manageri care subestimează publicul, oferindu-le ceva ușor digerabil, lucru care enervează și alungă din sala publicul de teatru, acel public care vine săptămânal, sau lunar să se relaxeze în sală, acel public care are și o cultură în domeniu, publicul care citește și care dorește să îi se citească. Mai este și publicul care vine ocazional sau pentru că a auzit că e o comedie și vrea să radă, însă chiar și acel public poate fi convertit dacă acea comedie este una de calitate.

Mai merg românii la teatru?
Da. Mulţi. Din ce în ce mai mulţi români merg la teatru. În București sălile sunt pline la fiecare reprezentaţie, la unele teatre trebuie să îţi cumperi un bilet cu o luna sau două înainte. Chiar și în provincie merge lumea la teatru pentru că au nevoie de asta. Teatrul este forma cea mai relaxantă de a petrece o seară cu prietenii sau familia. Baia Mare are mult public de teatru și el trebuie cucerit cu producţii cât mai interesante și pe nivelul lor intelectual. Oamenii reacţionează la lucrurile cu care empatizează. Eu am descoperit un public minunat și sensibil la Baia Mare. Am reprezentaţii care se joacă cu sala vândută cu două zile înainte de spectacol. Dacă le place, vin.

Cum este omul Ionela Nedelea când iese de pe scenă?
Un om cât se poate de normal. Mă grăbesc să ajung acasă la familie. Când sunt plecat îmi e un dor de ai mei, mai ales de fiul meu care are un an și opt luni și care are mare nevoie de mine. Îmi împart timpul în așa fel încât să fiu cât mai mult cu el. Pentru el am venit aici. Baia Mare este un oraș în care să-ţi crești copiii. Îmi place mult aici. Mi-am făcut prieteni mulţi. Oamenii sunt calzi, plăcuţi și inteligenţi. Avem o gaș­că de prieteni cu care ne distrăm, familiști, cu copii…

Dar ACTRIŢA?
Actriţa se simte foarte bine. Acum, în calitate de manager, puţin mai stresată decât atunci când eram doar actriţă, însă am o satisfacţie foarte mare făcând ce îmi place și cum îmi place și cu cine îmi place. E un lucru minunat să ai scena ta, unde poţi arată publicului valorile în care tu crezi, artistice și morale, îţi expui ideile, ajuţi alţi colegi să se exprime liber și să aibă un loc care să fie cald, primitor și creator. Asta am creat la ArtScape, o familie. Îmi respect colegii și colaboratorii, le ascult părerile, îi tratez că pe partenerii mei și împreună reușim să facem lucrurile să funcţioneze. Și lucrurile merg din ce în ce mai bine, mai ales acum când domnul primar Cătălin Cherecheș ne-a întins o mână de ajutor, oferindu-ne atât un spaţiu în care să ne desfășurăm activitatea mai bine, cât și sfaturi de organizare. Vom colabora cu primăria pentru programul Baia Mare Capitală Culturală Europeană 2021 și mă bucur că putem și noi contribui puţin la această reușită. Când am venit în Baia Mare și am început proiectul ArtScape nu știam despre demersul 2021 al domnului primar Cătălin Cherecheș și m-am bucurat mult să văd că gândim la fel. Baia Mare are nevoie să se dezvolte cultural, publicul tânjește după asta și merită asta. Cultura te purifică.

Personajul preferat?
Toate personajele care au venit în viaţa mea îmbogăţindu-mi experienţă de viaţă sunt foarte importante pentru mine. Am învăţat să-mi iubesc personajele și să nu le diferenţiez. Fiecare rol e important, fiecare proiect e important, fiecare coleg e important. Am ajuns să văd lucrurile mult mai profund de când sunt actor independent. Apreciez fiecare ocazie de a fi pe scenă, fiecare reprezentaţie, pentru că ele reprezintă pasiunea mea pentru ceea ce fac, ceea ce sunt, pentru colegii mei, pentru TEATRU.
În timp am ajuns la o relaxare care îmi permite să mă bucur de existenţa mea artistică și să nu fiu încrâncenată pe un rol. Abia acum mă simt cu adevărat creatoare. Este loc pentru toată lumea pe scenă, pentru fiecare rol și fiecare rol e cel mai important la momentul lui.

Ai jucat pe marile scene din ţară. Unde ţi-ai dori să joci și nu ai ajuns încă?
Așa este. Am avut norocul de a juca pe multe scene importante din ţară, dar și din străinătate, însă am rămas cu dorinţa secretă de a juca pe scena London Theatre. Am fost acum câţiva ani acolo și mi-a plăcut mult ce am văzut și simţit acolo. Proiecte interesante, actori fabuloși care te provoacă la randament maxim și un public care devorează teatrul. În seara de revelion, la ora 10.00, sala era plină. 1.500 de locuri. O acustică perfectă. Wow!
Asta îmi doresc și îmi doresc să ajung cu ArtScape acolo. De fapt îmi doresc ca acest copil, ArtScape, care are acum are 8 luni, să crească mare, să înveţe multe limbi străine, să mă bucure și să ne bucure, să călătorească cât mai mult în lume, să aibă mulţi prieteni și musafiri din toată lumea și să ne bucurăm cu toţii de el.
Îmi doresc să aduc traineri din Europa cu care să facem cursuri cât mai interesante pentru cei mari și cei mici… Oh! Îmi doresc multe și abia aștept că ele să devină realitate.

Carpe Diem sau Tomorrow is another Day?
Carpe Diem clar pentru că Tomorrow este rezultatul unui cât mai bun și cinstit și inspirat Carpe Diem! Nu am de ce să trăiesc în trecut, chiar dacă a fost un succes. Tot ce contează este Astăzi. Ce pot să fac acum și cum pot să fructific locul unde mă aflu acum.

De ce actorie și nu altceva și dacă n-ar fi fost actoria ce-ar fi fost?
A fost o chemare din copilărie. Întotdeauna mi-am ascultat chemarea interioară. Dacă nu aș fi făcut asta aș fi făcut cu succes orice altceva care m-ar fi pasionat, pentru că asta contează pentru mine, pasiunea. Orice faci cu pasiune este o reușită pentru tine, pentru că investești toată fiinţa ta.
În adolescenţă pictam frumos, eram atrasă de muzică, de psihologie, de filosofie. Am dat admitere și am intrat la UBB, la filosofie, dar am ales actoria.

Cum se împacă viaţa de familie cu cea artistică?
Foarte bine pentru mine. Am făcut în așa fel încât să fie foarte bine. Depinde ce îţi dorești în viaţă. Eu mi-am dorit să fac această profesie, dar și să am o familie frumoasă. Petru mine familia este cea mai importantă și am tendinţa de a crea un mediu familial și unde lucrez. Asta dă armonie lucrurilor.
Am avut de ales, bineînţeles. Dacă vrei mai mult riști să nu mai ai timp și pentru familie.
Am ales familia. Am o familie minunată, un soţ care mă iubește, mă susţine în tot ceea ce fac și mă echilibrează, și un băieţel care mă iubește și mă face să râd zilnic și să retrăiesc copilăria prin el. Îi iubesc enorm și abia aștept să mai facem un copil. Viaţă alături de copii are o savoare aparte, unică.

Se poate trăi din actorie?
Da și nu. Depinde de foarte multe lucruri și circumstanţe. Un actor în România poate trăi din actorie, dar doar dacă are mai multe proiecte nu doar angajamentul unui teatru. Salariile sunt mici, însă un actor poate face multe lucruri creative din care poate câștiga un venit decent. Cunosc actori care au venituri de peste 1000 euro, dar și actori care abia își plătesc facturile. La fel este în orice domeniu, depinde de cât de mult muncești, te implici, te lupţi. Mai este un factor important, șansa. Trebuie să ai șansa de a te afirma.
Acum, odată cu apariţia teatrelor independente, mai mulţi actori au șansa de a se afirma, de a confirma și de a demonstra cât sunt de buni. Posturile scoase la concurs în teatrele de stat din țară sunt foarte puţine. Actori cu miile.

Actorii sunt priviţi într-un fel aparte. Te recunoaște lumea pe stradă?
Da, sunt priviţi ca niște creatori, ca niște formatori de opinie și e bine că sunt priviţi așa. Mulţi dintre ei chiar sunt niște mentori, așa cum a fost pentru mine profesoara mea Melania Ursu, care a decedat luna aceasta lăsând un gol în sufletul meu. Un gol umplut de toată creativitatea, talentul, generozitatea, dedicarea care le conţinea ea și pe care mi le-a inoculat. Mă cunoaște lumea care m-a văzut sau a lucrat cu mine și pentru mine e important asta, pentru noi toţi e important că suntem recunoscuţi dacă facem un lucru bun pentru cineva. Eu le mulţumesc tuturor celor care mă recunosc pentru că mi-au dat șansa de a ajunge în viaţa lor, de deschiderea lor, de interesul lor pentru ceea ce fac eu și mai ales pentru dragostea lor pentru artă și frumos, pentru faptul că sunt ei și aduc cu ei atâtea povești, povești de spus pe scenă.

Ai pus bazele mai multor proiecte private de teatru. Poţi să-mi spui mai mult?
Am început să fac teatru independent când eram angajată la Teatrul Naţional Târgu Mureș. Acolo am prins aripi și încredere în mine. Am văzut că pot mai mult și am încercat să îmi ocup timpul liber cu mai mult teatru. Apoi am plecat peste tot în ţară cu proiectele mele. Am jucat la Cluj, la București, la Giurgiu, la Ruse (Bulgaria) și în alte orașe și orașele. Am văzut că teatrul independent are mai multă mobilitate și deschidere. Am cunoscut oameni la fel de pasionaţi și muncitori că și mine și am conceput proiecte frumoase împreună în teatru și film. Cred în generaţia mea! Cred că teatrul independent poate schimba lumea. Cred că antreprenoriatul poate schimba lumea. Responsabilizează și motivează mai mult decât dependenţa de sistem.

Unde te vezi peste 5 sau 10 ani?
Mă văd în Baia Mare, în ArtScape, înconjurată de mulţi oameni creatori și plini de pasiune pentru teatru, film, artă. Mă văd stând la masă alături de soţul și copii mei, râzând și fericită că am făcut această alegere, de a veni în Baia Mare. Mă văd savurând viaţa cu aceeași pasiune cu care o fac și acum.
Vă doresc același lucru și vouă!

Ana Pop