De o asemănare izbitoare cu renumitul actor Johnny Depp tânărul Pavel Ulici face furori pe scena românească.

Personajul principal din pelicula ”Minte-mă frumos în Centrul Vechi” este absolvent al Liceului de Arte din Baia Mare, iar pasiunea pentru actorie și-a descoperită târziu. Pentru că niciodată nu este târziu pentru a face ceea ce își dorești, Pavel a reușit să își dezvolte frumos cariera de actor. Recent întors în Baia Mare, odată cu lansarea filmului a cărui poveste a trăit-o intens alături de colegii din peliculă, Pavel s-a declarat încântat de cum s-a dezvoltat orașul său natal. Jovial și tot timpul pus pe șotii, tânărul băimărean a retrăit chiar și momentele adolescenței sale, acele momente în care își acorda chitara în Sala de spectacole a Liceului de Arte.

La fel de jovial și cu un simț al umorului exploatat la maxim, Pavel a acceptat să ne povestească despre viața sa de dincolo de scenă. Cu bune și rele, cu peripeții și amintiri plăcute, Pavel își iubește meseria de actor. Iar când vine vorba de viitor nu ține cont de cât mai multe distribuții sau cât mai multe realizări impresionante. Își dorește doar să fie un om mai bun, „restul fiind cancan”, după cum chiar el a afirmat.

Cum a fost Pavel Ulici ca și licean și cât de mult a reprezentat în formarea ta faptul că ești absolvent al Liceului de Arte din Baia Mare?
Când mă gândesc acum la perioada liceului îmi dau seama că eram mult mai liber. Fără prea multe griji, fără întrebări existenţiale, pur și simplu mă bucuram de viaţă. Pe parcursul celor 10 ani de după terminarea liceului am acumulat multă experienţă de viaţă, dar odată cu asta am început să simt și grija adolescentului care devine om mare. Mă rog, etape ale vieţii.

Povestea mea cu Liceul de Arte e destul de lungă și ar fi nevoie de câteva pagini pentru a o relata, așa că am să mă rezum doar la câteva lucruri. E un mediu excelent pentru dezvoltarea multilaterală a oricărui adolescent. În cadrul liceului am avut prima experienţă cu scenă, publicul și fluxul de energie care se întâmplă între mine că interpret și public, nu știam eu atunci să îmi explic acest sentiment, dar era plăcut. Tot în liceu m-am împrietenit cu Ovidiu Baciu și am format o trupă cu care mai cântam pe ici-colo.

De unde pasiunea pentru actorie și cum a fost primul contact cu scena?
Pasiunea pentru actorie a venit târziu și treptat. Eu când eram mic voiam să mă fac șofer pe tir și să călătoresc în toată lumea. E drept că făceam împreună cu fratele și sora mea tot felul de scenete comice când plecau părinţii de acasă. La care invitam toţi copiii de pe scara blocului. Și totul se făcea ca la carte. Mergeam din ușă în ușă și anunţam spectacolul, iar cei care se arătau interesaţi primeau un bilet confecţionat de noi în schimbul a 50 de bani (cât o gumă Turbo).

Imediat după terminarea liceului m-am mutat la București unde mă aștepta fratele meu Corneliu care plecase deja de câţiva ani. Ajuns aici, fratele mai mare s-a ocupat de mine și m-a trimis la toate agenţiile de casting de la vremea aceea. Am început să fac reclame ca să mă pot susţine financiar. Începuse să îmi placă să mă joc în faţa camerei, atmosfera de la filmare etc. În plus petreceam mult timp cu colegii fratelui meu de la facultatea de teatru și îmi plăcea foarte mult compania lor, mi se părea că sunt speciali prin felul lor de a fi. Într-o seară unul dintre colegii fratelui meu m-a întrebat de ce nu dau la actorie și mi-a spus așa: „Punem pariu că dacă te pregătești puţin cu mine intri printre primii 10?”. Și eu am zis da. Așa a început.

Care este cheia succesului în actorie și ce calităţi trebuie să deţină un actor pentru a reuși în carieră?
Nu am cheia succesului, dacă aș avea-o aș fi milionar. Glumesc. Nu cred că există o anume reţeta. Îmi aduc aminte cum zicea nea Hora (Horaţiu Mălăele) într-un interviu: ”Să știi să taci și să-ţi faci treaba”. Ca să reușești în orice (pe căi legale) trebuie să muncești, să fii consecvent și iar să muncești. Simplu, nu?

Ești personajul principal din filmul românesc ”Minte-mă frumos în Centrul Vechi”. Ce a însemnat această distribuţie pentru tine și cum au decurs filmările pentru acest proiect care a devenit un real succes la puţină vreme de la lansarea lui?
Pe lângă multe altele înseamnă vizibilitate. Adică un număr mai mare de oameni pot să vadă rodul muncii mele cum ar zice ’ăi bătrâni. Proiectul s-a filmat într-o perioadă relativ scurtă, nici nu am apucat să îmi dau seama când a început și când s-a terminat. Ţin minte că în prima zi de filmare venisem direct de pe platourile unui alt film nedormit. A fost o experienţă interesantă. 24 de ore de filmare încontinuu.

Ce înseamnă să fii un actor adevărat și care este diferenţa între viaţa de zi cu zi și cea trăită pe scenă?
Prima dată când am citit întrebarea mi s-a părut puţin comică, dar am stat puţin și m-am gândit, după care mi-am dat seama că e o întrebare foarte bună. Să fii actor adevărat înseamnă să îţi îndeplinești menirea de actor. Așa cum zicea „nenea” Shakespeare, să pui o oglindă în faţa societăţii și să i te faci folositor nu să te blazezi și să putrezești într-un colţ de teatru cu spectacole fără suflet de la care ieși așa cum ai intrat (e valabil și la film).
În momentul în care studiez un personaj involuntar „îl port cu mine ” mai mult sau mai puţin și în viaţa de zi cu zi, în sensul în care încerc să îmi dau seama cum ar reacţiona personajul meu în diferite situaţii obișnuite. De exemplu, cum mănâncă, cum se spală pe dinţi, cum cere pâine de la vânzătoarea de la magazin etc. Ceea ce vreau să spun e că nu am un program de 8 ore pe zi după care vin acasă și fac total altceva. Nu, e o muncă de cercetare și documentare continuă.

Recent, odată cu lansarea filmului ”Minte-mă frumos în Centrul Vechi”, te-ai întors acasă, în Baia Mare. Cum ţi s-a părut orașul faţă de cea ce ai lăsat în urmă cu câţiva ani?
De fiecare dată când ajung în Baia Mare realizez că s-a mai construit câte ceva. Orașul se dezvoltă și se transformă vizibil în ultimii ani. Iar faptul că este în cursa pentru Capitală Culturală Europeană mi se pare că e cireașa de pe tort. Dacă Baia Mare reușește să ajungă Capitală Europeană va avea enorm de câștigat și nu doar pe plan cultural, ci și economic, social etc.

În ce alte proiecte ai mai fost implicat și cât de importante au fost acestea pentru tine?
Am fost implicat în multe proiecte în decursul anilor. Am să amintesc doar unul, care e spectacolul meu de suflet, se numește Jocuri în curtea din spate, și am colindat cu el toată România și multe alte ţări.

Care este modelul pe care îl urmezi? Și de ce?
Nu am un model, nu am idoli, dar există oameni care m-au influenţat. Am perioade când urmăresc anumiţi actori sau anumite personalităţi. De ce? Din varii motive. Mă atrage stilul de joc ( la actori/actriţe), mă fascinează povestea vieţii lor și mesajul pe care l-au transmis lumii.

Lumea poate observa asemănarea fizică dintre tine și Johnny Depp. Te-a ajutat acest lucru în lansarea ta în actorie?
Nu. Avem multe lucruri în comun printre care și ziua de naștere, dar nu m-a ajutat cu nimic până acum, să vedem acum, pe 6 iunie, când o să vină în România poate se gândește să predea ștafeta că e bătrân de-acum.

Planuri de viitor…
Să fiu un om mai bun, restul e cancan.

Sfaturi pentru tinerii care doresc să urmeze o carieră în actorie.
Vorba francezului: Courage…

Simona Vasiac