Mulți oameni descoperă întâmplător, la un control de rutină sau la o ecografie cervicală, că au unul sau mai mulți noduli tiroidieni. De cele mai multe ori, aceștia nu provoacă simptome și nici nu indică o problemă gravă. Totuși, în anumite situații, nodulii pot fi semnul unei afecțiuni care necesită tratament sau chiar intervenție chirurgicală. De aceea, este important să știi când trebuie să te îngrijorezi și ce investigații te pot ajuta să înțelegi natura acestora.

Ce sunt nodulii tiroidieni și de ce apar

Tiroida este o glandă mică, în formă de fluture, situată în partea anterioară a gâtului. Ea produce hormoni esențiali pentru metabolism, temperatură corporală, ritm cardiac și starea generală de energie. Nodulii tiroidieni sunt formațiuni rotunde sau ovale care se dezvoltă în interiorul glandei. Pot fi solizi, chistici (umpluți cu lichid) sau mixti, iar dimensiunile lor variază de la câțiva milimetri până la câțiva centimetri.

Cauzele apariției nodulilor sunt multiple:

• Deficitul de iod – încă întâlnit în unele regiuni ale României, în special în zonele montane.
• Predispoziția genetică – persoanele care au rude cu afecțiuni tiroidiene au un risc mai mare.
• Dezechilibre hormonale – cum ar fi hipertiroidismul sau hipotiroidismul.
• Expunerea la radiații în copilărie sau adolescență.
• Inflamațiile cronice ale tiroidei (tiroidita Hashimoto).

Potrivit medicnews.ro, majoritatea nodulilor sunt benigni, dar un procent mic, aproximativ 5% pot fi maligni, adică pot semnala un cancer tiroidian. Tocmai de aceea, evaluarea corectă de la început este esențială.

Semne care pot indica un nodul tiroidian periculos

De obicei, nodulii mici nu provoacă simptome și sunt descoperiți întâmplător. Totuși, sunt câteva semne care ar trebui să te trimită cât mai curând la un consult endocrinologic:

• Creșterea rapidă a unui nodul sau apariția mai multor noduli într-un timp scurt.
• Senzație de presiune, dificultate la înghițire sau respirație.
• Schimbări în voce (răgușeală persistentă).
• Durere la nivelul gâtului sau iradiată spre ureche.
• Istoric familial de cancer tiroidian sau expunere anterioară la radiații.

Dacă observi oricare dintre aceste simptome, este foarte important să nu amâni consultul medical.

Investigațiile esențiale pentru diagnosticarea nodulilor tiroidieni

Evaluarea nodulilor tiroidieni se face etapizat, pentru a stabili cât mai exact natura acestora și eventualele riscuri. Iată principalele investigații recomandate:

1. Ecografia tiroidiană

Este prima și cea mai importantă etapă. Ecografia oferă informații despre dimensiunea, structura și forma nodulilor. Medicul endocrinolog analizează:

• dacă nodulul este solid, chistic sau mixt;
• prezența microcalcificărilor;
• vascularizația internă;
• conturul (neted sau neregulat).

Un nodul cu contur neregulat, microcalcificări și vascularizație intensă are un risc mai mare de malignitate. În aceste cazuri, medicul poate recomanda o investigație suplimentară.

2. Analizele de sânge

Acestea ajută la evaluarea funcției tiroidei și includ:

• TSH (hormonul de stimulare tiroidiană) – cel mai sensibil indicator al funcției tiroidiene.
• FT4 și FT3 – arată nivelul hormonilor tiroidieni activi.
• Anticorpii anti-TPO și anti-Tg – utili pentru depistarea tiroiditelor autoimune, cum ar fi Hashimoto.

Dacă valorile TSH sunt scăzute, se poate recomanda și o scintigrafie tiroidiană, pentru a vedea dacă nodulul este „cald” (activ, secretă hormoni) sau „rece” (inactiv). Nodulii „reci” sunt mai frecvent asociați cu riscul de cancer.

3. Puncția cu ac subțire (FNA – fine needle aspiration)

Este o investigație minim invazivă, prin care se extrage o cantitate mică de celule din nodul pentru analiză la microscop. Puncția se face sub ghidaj ecografic și nu necesită anestezie generală.

Rezultatul poate arăta dacă nodulul este benign, suspect sau malign. În funcție de rezultat, medicul decide dacă e nevoie doar de monitorizare sau de tratament chirurgical.

4. Scintigrafia tiroidiană

Aceasta se efectuează mai rar, în special atunci când există suspiciunea că nodulul este „autonom” și produce hormoni în exces. Se folosește o cantitate mică de iod radioactiv, care evidențiază funcționalitatea fiecărui segment al tiroidei.

5. Elastografia

O metodă modernă de evaluare ecografică ce măsoară duritatea țesutului. Nodulii maligni tind să fie mai „duri” decât cei benigni. Multe clinici private din România oferă această investigație în combinație cu ecografia clasică.

Când este necesară operația

Nu toți nodulii necesită intervenție chirurgicală. De regulă, operația este indicată în următoarele situații:

• Când puncția arată o suspiciune de malignitate;
• Când nodulul are dimensiuni mari și apasă pe trahee sau esofag;
• Când există mai mulți noduli care cresc progresiv;
• Când nodulul este „toxic” (produce prea mulți hormoni).

Intervențiile chirurgicale se fac frecvent în spitale de referință, dar și în clinici private cu secții de endocrinologie și chirurgie tiroidiană. După operație, mulți pacienți au nevoie de tratament substitutiv cu hormoni tiroidieni, monitorizat periodic.

Monitorizarea pe termen lung

Dacă nodulii sunt benigni, nu trebuie neapărat îndepărtați, însă este esențială o monitorizare regulată, de obicei la 6–12 luni. Aceasta presupune:

• Ecografie de control;
• Reevaluarea TSH și FT4;
• Repetarea puncției, dacă apar modificări de structură sau dimensiune.

În paralel, o alimentație echilibrată, bogată în iod natural (pește, ouă, lactate, sare iodată) și evitarea automedicației cu suplimente hormonale sunt factori importanți pentru menținerea sănătății tiroidei.

Menținerea unei relații constante cu medicul endocrinolog și efectuarea investigațiilor la timp pot preveni evoluția unor afecțiuni tiroidiene severe și îți pot oferi liniștea că îți cunoști cu adevărat starea de sănătate.

Acest material are un caracter informativ și nu înlocuiește sfatul unui specialist.