Timp de 8 ani, tot felul de idioţi au afirmat că „am vândut” petrolul românesc, scrie Adrian Năstase pe blogul său. Mai nou, şi gazele româneşti. S-au creat şi tot felul de legende. Pe una dintre ele, am auzit-o zilele trecute la televizor, la emisiunea simpaticului Florian Bichir. Se făcea că Michael Guest venise la guvern să aducă un investitor pentru Petrom. Speriat, tot guvernul s-a ascuns prin birouri, iar eu, de teamă, aş fi plecat la Râmnicu Vâlcea. În timpul ăsta, Guest – în calitatea pe care i-o arată şi numele – se plimba pe culoare (aşa era, pe atunci, transparenţa – ambasadorii se plimbau pe unde vroiau în clădirea guvernului) şi s-a întâlnit cu un consilier, ascuns, dar care nu mai rezistase – ieşise să facă pipi.
În realitate, prin contractul de privatizare, s-a concesionat exploatarea unor perimetre, nu s-a „vândut” petrolul. Concesionarea a fost acordată pentru o perioadă de 10 ani (FMI ceruse, iniţial, ca durata să fie de 30 de ani dar noi nu am fost de acord). Această perioadă se încheie la sfârşitul anului 2013. Asta înseamnă că putem să „ne luăm înapoi” petrolul şi gazele şi, poate, să reînfintăm o companie naţională – care ar putea să fie eventual condusă de Ilie Şerbănescu – cel care comentează frecvent aceste aspecte, având şi experienţa de fost ministru al Reformei într-un guvern al CDR.
Sper că Traian Băsescu va susţine acest proiect şi sper că, poate, l-a discutat zilele trecute, cu ocazia primirii la Cotroceni, cu directorul general executiv al OMV, Gerhard Roiss. Cu atât mai mult cu cât, pe baza procesului intentat la Haga, la iniţiativa mea, pentru delimitarea faţă de Ucraina a zonelor maritime din Marea Neagră, avem posibilitatea să investim sume importante pentru a exploata zăcămintele de petrol şi gaze de acolo.
Tot Traian Băsescu, la aceeaşi întâlnire, se felicita că „România nu a vândut, anul trecut, 10% din Petrom” fără să explice de ce, în mandatele sale, România nu mai are 49% acţiuni la Petrom ci doar 18%.
Concluzie:
Ca să fie clar, concesionarea (nu vânzarea) de petrol şi gaze către OMV s-a făcut pe o perioadă de 10 ani. Această perioadă se încheie la sfârşitul anului 2013.
Există două variante de soluţie:
a) fie, pur şi simplu, statul român nu mai concesionează petrolul şi gazele către OMV;
b) fie redevenţa, pe care ar putea să o stabilească Ilie Şerbănescu, ar fi fixată la un nivel foarte înalt, astfel încât să descurajeze orice companie eventual interesată.
A venit, deci, timpul să luăm în propriile mâini soarta petrolului românesc! Anul 2013 va fi, sub acest aspect, un test pentru Traian Băsescu. Să nu facem de două ori aceeaşi greşeală! Să dovedim că ceea ce spunem la televizor, putem să punem în practică.
