Nutriționistul Cristian Mărgărit desfiintează miturile despre șorici. Uite ce precizări face pe blogul său:

Mit: Șoriciul are multă grăsime

Realitate: grăsimea este sub stratul de piele care constituie soriciul, deci soriciul este aproape proteină pură (în substanță uscată), cu foarte puțină grăsime (15%). Slănina are grăsime, jumările pot avea grăsime, carnea poate avea grăsime dar soriciul în sine este pielea jupuită de pe porc, are foarte puțină grăsime, este țesut conjunctiv, mai ales dacă este și fiert/pârlit/curățat.

Mit: Șoriciul se digeră greu

Realitatea: pentru a digera acest țesut conjunctiv este, într-adevăr, nevoie de un aparat digestiv puternic. Asta înseamnă dinți puternici, aciditate mare în stomac și apoi enzime proteolitice produse de pancreas. Deci la o persoană care mestecă bine, mănâncă soriciul pe burtă goală și are un pancreas normal, digestia șoriciului va fi bună. Pentru ceilalți există enzimele digestive.

Mit: Șoriciul are proteină de proastă calitate

Realitatea: Colagenul constituie jumătate din țesuturile corpului nostru, în șorici el fiind 28% din totalul de 58% proteine. Faptul că nu are același profil de aminoacizi cu proteina musculară (sau alte proteine “complete”) nu înseamnă că este o proteină de slabă calitate, așa cum a fost catalogat în mod greșit până acum. Din contră, dintr-un animal este probabil singurul țesut care merită mâncat, pe lângă anumite organe grase (creier, măduvă, ficat).

Mit: Șoriciul are toxine

Realitatea: Spre deosebire de proteinele musculare (carne), soriciul este mult mai curat, nu conține atât de multe enzime, hormoni, contaminanți, peptide bioactive, factori de creștere sau inflamatori etc. Realitatea este și că dacă mănânci multă carne în această perioadă (în special tocată) ți-ar folosi un produs pentru detoxifiere.

Sursa: stiripesurse.ro

ActualMM