Religie
Ortodox = † Sf. M. Mc., întocmai cu apostolii, Tecla; Cuv. Coprie
Romano-catolic = Sf. Gerard, ep. m.
Reformat (Calvin) = Gellért (Gilbert)
Greco-catolic = S Tecla, m (+ sec I).
Mozaic = 6. Tishri 5770
Musulman = al-khamis: 4. Shawwal 1430
Sărbători
Ziua națională –  Guinea-Bissau

Evenimente
0622: Profetul Muhammad încheie pelerinajul de la Mecca la Medina.
1180: Moare Manuel I Comnenul, ultimul împărat al dinastiei Comnenilor. Imperiul bizantin cade în declin.
1829: Rusia și Imperiul Otoman au semnat Tratatul de Pace de la Adrianopol.
1970: A fost adus pe Pământ, pentru prima oară, sol lunar de către capsula de întoarcere a stației automate „Luna-16” aparținând URSS.
1991 – “A patra mineriada”. Minerii de la Vulcan, aflati în greva, nemultumiti de întârzierea raspunsului Guvernului la revendicarile lor, pornesc spre Bucuresti. În drum, se opresc la Craiova si devasteaza gara.
1996 – Sectorul Agricol Ilfov, al saptelea sector al Capitalei, alcatuit din 38 de comune si orasul Buftea, a fost transformat în judet.
1998: O echipă internațională de chirurgi din Lyon a reușit primul transplant mondial de mână.

Nașteri
1515: Vitellius, împărat roman (d. 69)
1501: Girolamo Cardano, medic, matematician și cercetător italian (d. 1576)
1583: Albrecht Wenzel von Wallenstein, duce de Feldherr german (d. 1634)
1705: Leopold Joseph Graf Daun, conte austriac (d. 1766)
1725: Arthur Guinness, fondatorul fabricii de bere irlandeze Guinness (d. 1803)
1785: Christian Flechtenmacher, jurist român (d. 1843)
1895: André Frédéric Cournand, medic francez – american, laureat al premiului Nobel (d. 1988)
1896: F. Scott Fitzgerald, scriitor american, unul dintre reprezentantii de marca ai asa numitei “generatii pierdute” (“Marele Gatsby”, “Blândetea noptii”) (m.21.12.1940).
1911: Constantin Ustinovici Cernenko, politician rus (d. 1985)
1916: Aurel Giroveanu, compozitor român
1934: Manfred Wörner, om politic german, fost secretar general al NATO (1988-1994) (d. 1994)
1941: Linda McCartney, cântăreață americană și soția lui Paul McCartney (d. 1998)
1941: Lucia Hossu-Longin, jurnalistă româncă
1951: Pedro Almodóvar, regizor spaniol de film
1980: John Arne Riise, jucător norvegian de fotbal

Decese
0366: Liberius, papă
0768: Pippin cel Scurt regele francilor și tatăl lui Carol cel Mare (n. 714)
1435: Isabeau de Bavaria, soția regelui Carol al VI-lea al Franței (n. c. 1370)
1541: Philipp Theophrast Bombast von Hohenheim, cunoscut ca Paracelsus, alchimist, medic si filosof elveţian, una dintre cele mai pitoresti figuri ale Renasterii, precursor al iatrochimiei prin folosirea, în tratamentul bolilor, a unor medicamente realizate prin sinteza chimica (n. 10.11.1493).
1572: Túpac Amaru I., ultimul conducător a Imperiului Inca
1834: Pedro I, împărat al Braziliei, rege al Portugaliei (n. 1798)
1904: Niels Ryberg Finsen, medic danez, laureat al Premiului Nobel (n. 1860)
1941: Aristide Maillol, pictor și sculptor român (n. 8 decembrie 1861)
1945: Hans Geiger, fizician german (n. 1882)
1950: Prințesa Victoria de Hesse, nepoata reginei Victoria (n. 1863)
1994: Grigore Popa, poet, eseist și filosof român (n. 31 iulie 1910)
1998: Irina Eliade, traducătoare și prozatoare româncă (n. 1920)
2003: Lyle Bettger, actorul american (n. 1915)
2003: Rosalie Allen, cântăreață americană (n. 1924)
2004: Françoise Sagan, scriitoare franceză (n. 1935)
2005: Tommy Bond, actor american (n. 1926)

Personalitatea zilei – F. Scott Fitzgerald
Francis Scott Key Fitzgerald (24 septembrie 1896 – 21 decembrie 1940) a fost un scriitor american. Este considerat a fi unul din cei mai mari scriitori ai secolului douăzeci. Fitzgerald a făcut parte din așa-zisa „generație pierdută” a americanilor născuți în anii 1890 și maturizați în perioada Primului război mondial. El a scris patru romane, a lăsat al cincilea neterminat și a scris numeroase nuvele.

Francis Scott Fitzgerald a fost văzut de contemporanii săi ca un ins cu daruri excepţionale, atras irepresibil către o viaţă autodestructivă. Şi biografia şi opera lui au intrat în legendă încă din timpul vieţii. S-a născut la 24 septembrie 1896 în St-Paul (Minnesota), într-o familie de origine irlandeză din partea mamei, Mary, născută McQuilan şi cu ascendenţe nobili-a-re dinspre tată, Edward Fitzgerald, venit din Maryland.

Edward şi Mary Fitzgerald alcătuiau un cuplu întrucâtva dizarmonic. El era distins, cu maniere aristocratice, dar lipsit total de simţ practic; ea, de origine burgheză, era mai puţin sofisticată, dar bogată. Scott Fitzgerald îi va evoca mai târziu, în 1933, într-o scrisoare: “Sunt pe jumătate irlandez nu tocmai civilizat şi jumătate american de viţă veche, cu toate obişnuitele pretenţii ancestrale pe care le presupune.

Partea irlandeză necioplită a familiei avea avere şi privea de sus către cei din Maryland, înzestraţi realmente cu acele calităţi, cu acel simţ al datoriei, al pudorii care, din lipsa altor termeni, se cuvine a fi numite bune maniere”. Şi mai târziu, într-unul din momen-tele sale de depresie, Scott va scrie din nou: “Cum să nu-mi pierd minţile? Tatăl meu era slab de spirit, iar mama o bolnavă de nervi, devenită pe jumătate nebună din cauza angoaselor sale bolnăvicioase.”

Familia Fitzgerald s-ar fi putut scufunda în sărăcie în 1909, când Edward este concediat, la 55 de ani, de patronii firmei Procter&Gamble, pentru care lucra ca reprezentant comercial. Dar soţia lui moşteneşte o avere şi familia continuă să ducă o viaţă confortabilă. Ca atare, Francis Scott Fitzgerald este împins către studii universitare – premise ale unei cariere prospere. Dar studiile academice la Universitatea Princeton îl interesează mult mai puţin decât scrisul – pentru care dovedise talent încă din timpul şcolii secundare – sau sportul (baschet, fotbal american) – pentru care, dimpotrivă, nu era dotat defel.

Aventura universitară se termină după patru ani, în 1917, când Scott Fitzgerald este eliminat în anul al treilea, pentru lipsă de asiduitate, dar cu un brevet de sublocotenent. Se angajează în armată, dar răz-boiul se termină şi nu are ocazia să se facă remarcat ca ofiţer.
Viaţa aceasta de tatonări multiple, prin ca-re tânărul Fitzgerald încerca să devină celebru şi la fel de bogat ca prietenii şi camarazii săi de studii, ia o nouă turnură în 1918, la un bal dat de Country Club în localitatea Montgomery, Alabama, unde o întâlneşte pe Zelda Sayre. Fiică a unui judecător de la Curtea Supremă din Alabama, Zelda Sayre, 18 ani, este o tânără excentrică şi între ea şi Scott se naşte o pasiune care va dura toată viaţa.

În 1920, Scott Fitzgerald publică primul său roman, Dincoace de Paradis, cu caracter, în parte, autobiografic, în care tribulaţiile personajului principal, Amory Blaine, student la Princeton, prilejuiesc o evocare a atmosferei studenţeşti din primele decenii ale secolului trecut, precum şi a ambianţei artistice, dominate de fervoarea jazz-ului. Romanul se bucură de succes, iar Scott Fitzgerald devine extrem de cunoscut. Se căsătoreşte cu Zelda în acelaşi an şi, în 1921, pleacă la Paris, cu sentimentul că va începe o viaţă nouă. Aici intră în contact cu scriitorii aşa-numiţi ai ”generaţiei pierdute” (Ernest Hemingway, Ezra Pound, T. S. Eliot, Sherwood Anderson, John Dos Passos, John Steinbeck ş.a.).
În 1925, F. Scott Fitzgerald va publica romanul Marele Gatsby, în care povestea de dragoste dintre Jay Gatsby şi Daisy este o imagine idealizată a relaţiei sale cu Zelda. Romanul apare într-o perioadă când celebritatea literară a scriitorului este concurată tot mai puternic de ”vizibilitatea” vieţii sale de cuplu. Scott şi Zelda se ceartă, se bat, se iubesc, duc o viaţă dezordonată şi costisitoare. F. Scott Fitzgerald scrie nuvele convenţionale contra unor onorarii substanţiale, dar alcoolismul, crizele nervoase, capriciile amândurora le ruinează bunăstarea. În 1930, Zelda este internată într-o clinică elveţiană cu un diagnostic de schi-zofrenie. După câteva săptămâni, este externată şi cuplul se în-toarce în Statele Unite. Scott începe acum să lu-cre-ze ca scenarist la Hollywood.

Faima sa de scriitor este în declin, iar viaţa cu Zelda redevine la fel de boemă ca înainte. Foarte repede, Zelda ajunge clienta permanentă a clinicilor de psihiatrie, în timp ce el cunoaşte o perioadă de relativ echilibru într-o nouă legătură amoroasă, cu ziarista Sheilah Graham. Dar era ultimul episod dinaintea căderii cortinei. Recade în dependenţa alcoolică şi, în 1940, moare de un atac de cord. Zelda are şi ea un destin tragic: piere în 1948, într-un incendiu declanşat în spitalul unde era internată. În urma lor, romanul Marele Gatsby va beneficia, începând din anii ‘50, de gloria şi de succesul comercial la care amândoi au visat de-a lungul întregii lor vieţi zbuciumate.

Opera:

• 1920: Dincoace de Paradis („This Side of Paradise”)
• 1922: Povestiri din epoca jazzului („Tales of the Jazz Age”)
• 1922: Cei frumoși și blestemați („The Beautiful and Damned”)
• 1925: Marele Gatsby („The Great Gatsby”), capodopera sa
• 1934: Dulce e noaptea („Tender Is the Night”)
• 1941: Ultimul magnat („The Last Tycoon”). (paginiromanesti.ca)

Rubrică realizată de Grigore Ciascai