Religie
Ortodox = † Zămislirea Sf. Prooroc Ioan Botezătorul; Cuv. Xantipa şi Polixenia (Post)
Romano-catolic = Sf. Pius din Pietrelcina, pr. R
Reformat (Calvin) = Etelka, Tekla
Greco-catolic = Zămislirea S Ioan Botezătorul. [S Padre Pio (+ 1968)].
Mozaic = 5. Tishri 5770
Musulman = al-‘arb`a’: 3. Shawwal 1430
Sărbători
Ziua Internațională a Curățeniei
Arabia Saudită: Ziua națională – aniversarea întemeierii regatului saudit (1934)
Evenimente
490 î.Hr.: Are loc bătălia de la Marathon
1386: Începe domnia lui Mircea cel Bătrân în Țara Românească (până la 31 ianuarie 1418); în timpul domniei sale se pun bazele principalelor instituții feudale ale statului.
1403: Mircea cel Bătrân reînnoiește alianța cu regele Poloniei Wladyslaw al II-lea Jagiello
1846: Descoperirea planetei Neptun de astronomul francez Urbain Jean Joseph Le Verrier și astronomul britanic John Couch Adams; descoperirea e confirmată de astronomul german Johann Gottfried Galle
1923: Reprezentanți ai poliției din 20 de țări s-au reunit la Viena pentru a lansa Organizația de Poliție Criminală Internațională – Interpol
1963: Arestarea lui Georges Paques, șef adjunct al serviciului de presă al NATO pentru spionaj în favoarea URSS
1973: Fostul președinte argentinian Juan Perón a revenit la putere
1980 – S-a declansat primul razboi din Golf între Irak și Iran, conflict care a durat pâna în anul 1988, timp în care au murit peste un milion de oameni; pagubele materiale au fost estimate la 400 de miliarde de dolari, iar problema prizonierilor de razboi nu este înca rezolvata. Cele doua state au reluat oficial relatiile diplomatice la 14.10.1990.
1991: Sovietul suprem al Armeniei a proclamat Republica Armenia stat independent
1998: Rezoluția 1199 a ONU cere Belgradului încetarea focului, retragerea forțelor sale și inițierea unui dialog politic cu albanezii din Kosovo și întoarcerea refugiaților
2002: Belgia: A intrat în vigoare legea care aproba euthanasia, Belgia fiind a doua țară din lume, după Olanda, care a legalizat euthanasia
2002: A luat naștere browser-ul web Mozilla Firefox: versiunea 0.1.
Nașteri
0480 î.Hr.: Euripide, dramaturg grec (d. 406 î.Hr.)
063 î.Hr.: Cezar August, împărat roman (d. 14)
1215: Kublai Khan al Imperiului Mongol (d. 1294)
1713: Regele Ferdinand al VI-lea al Spaniei (d. 1759)
1740: Împărăteasa Go-Sakuramachi a Japoniei (d. 1814)
1771: Împăratul Kōkaku al Japoniei (d. 1840)
1856: Karl Krumbacher, istoric și filolog german, membru de onoare din străinătate al Academiei Române (d. 1909)
1865: Suzanne Valadon, pictoriță franceză, prima femeie admisă în Société Nationale des Beaux-Arts și mama pictorului Maurice Utrillo (d. 1938)
1871: František Kupka, pictor, desenator și gravor ceh (d. 1958)
1884: Mihai Costăchescu, istoric și folclorist român, membru corespondent al Academiei Române (d. 1953)
1889: Walter Lippmann, jurnalist american (d. 1974)
1901: Jaroslav Seifert, poet și publicist ceh, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1984 (d. 1986)
1915: Clifford Shull, fizician american (d. 2001)
1916: Aldo Moro, om politic italian (d. 1978 – asasinat)
1926: John Coltrane, muzician american (d. 1967)
1930: Ray Charles, muzician american (d. 2004)
1941: Sofia Vicoveanca, interpretă româncă de muzică populară
1943: Julio Iglesias, cântăreț spaniol
1948: George Mihăiță, actor român de teatru și film
1949: Bruce Springsteen, cântăreț american
1950: Șerban Ionescu, actor român de teatru și film
Decese
1386: Dan I, domnul Țării Românești
1666: Francois Mansart, arhitect, considerat inventatorul mansardei (n. 1598)
1835: Vicenzo Bellini, compozitor (n. 3 noiembrie 1801)
1870: Prosper Mérimée, scriitor francez (n. 1803)
1882: Friedrich Wöhler, chimist german (n. 1800 Eschersheim; m. Göttingen), pionierul chimiei organice. În 1828 a realizat sinteza ureei din materiale anorganice. A descoperit cîteva elemente chimice.
1896: Gilbert Duprez, tenor și compozitor (n. 1806)
1939: Sigmund Freud, psihiatru austriac, întemeietorul psihanalizei (n. 1856)
1963: Jules Cazaban, actor (n. 1903)
1967: Ștefan Nădășan, inginer român, membru al Academiei Române (n. 1901)
1970: André Bourvil, actor, unul dintre cei mai îndragiți interpreți ai ecranului francez („Mizerabilii”, „Cei trei mușchetari”) (n. 1917)
1973: Pablo Neruda, poet chilian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe 1971 („Spania în inimă”, „Ode elementare”) (n. 1904)
2001: Isaac Stern, considerat unul dintre cei mai importanți violoniști ai secolului XX (n. 1920)
2005: Ada Zevin, artistă plastică basarabeană (n. 1918)
Personalitatea zilei – Sigmund Freud
Sigmund Freud (n. 6 mai 1856, Freiberg, astăzi Příbor/Republica Cehă – d. 23 septembrie 1939, Londra) a fost un medic neuropsihiatru evreu austriac, fondator al școlii psihologice de psihanaliză. Principalele teorii ale acestei scoli sunt fondate pe urmatoarele ipoteze:
*Dezvoltarea umană este înțeleasă prin schimbarea zonei corporale de gratificare a impulsului sexual.
*Aparatul psihic refulează dorințe, în special cele cu conținut sexual și agresiv, acestea fiind conservate în sisteme de idei inconștiente.
*Conflictele inconștiente legate de dorințele refulate au tendința de a se manifesta în vise, acte ratate și simptome.
*Conflictele inconștiente si sexualitatea reprimata sunt sursa nevrozelor.
*Nevrozele pot fi tratate, cu ajutorul metodei psihanalitice, prin aducerea în conștient a dorințelor inconștiente și refulate.
Freud este considerat a fi părintele psihanalizei iar lucrările sale introduc noțiuni precum inconștient, mecanisme de apărare, acte ratate și simbolistica viselor.
Sigmund Freud s-a născut într-o familie de evrei așkenazi din Freiberg, Morvia. Și-a luat numele de „Sigmund” abia la vârsta de 21 de ani. Sigmund a fost primul născut din cei nouă copii ai familiei, dar mai avea și alți frați (vitregi) din căsătoriile precedente ale tatălui său. Cu toate că familia sa nu era o familie înstărită și trăiau într-un apartament mic și aglomerat, părinții săi au făcut totul pentru ca Sigmund să aibă parte de cele mai bune condiții, uneori și cu prețul defavorizării celorlalți copii ai familiei.
Freud a fost un copil precoce din punct de vedere intelectual și deosebit de silitor. Șase ani la rând a fost primul din clasă, iar la terminarea școlii avea nu numai cunoștințe temeinice de greacă, latină, germană și ebraică, ci învățase și franceza și engleza. Viața de familie se organiza în funcție de programul său de studiu. El își lua masa de seară separat de restul familiei, iar pianul surorii sale Anna a fost mutat din apartament pentru a nu-l deranja.
Freud a studiat medicina la Universitatea din Viena. În cursul celui de al treilea an de studii a început să lucreze în laboratorul de fiziologie, sub conducerea lui Ernst Wilhelm von Brücke, fiind în special preocupat de funcțiunea Sistemului Nervos Central. El s-a lăsat atât de mult absorbit de această activitate, încât a neglijat celelalte discipline, terminând facultatea abia în 1881, cu o întârziere de trei ani. Dorind să câștige experiență practică, după doi ani începe să lucreze ca medic în spital, în secțiile de psihiatrie și dermatologie. În 1885 obține un post de docent în neuropatologie la Universitatea din Viena și – având o bursă din partea statului austriac – petrece 19 săptămâni la Paris, în clinica de maladii ale sistemului nervos de la spitalul Salpêtrière, condusă de Jean Martin Charcot. Charcot trata anumite tulburări nervoase prin hipnoză. Sub conducerea lui, Freud începe să studieze isteria, fapt care i-a trezit interesul pentru psihopatologie.
În 1886 Freud deschide la Viena un cabinet privat de psihiatrie, specializat pe tulburări cerebrale și nervoase. Din cauza faptului că aplica metodele și concepțiile lui Charcot, socotite neortodoxe de către corpul medical vienez, Freud s-a lovit de dificultăți din partea colegilor. Aceasta explică și faptul că, mai târziu, teoriile lui asupra nevrozelor au fost acceptate cu multă reticență.
Fugind de persecuția nazistă din Viena în 1938, Freud s-a refugiat la Londra, unde a petrecut ultimul an al vieții sale. Casa situată la Maresfield Gardens nr. 20 în zona Hampstead din Londra, care a aparținut familiei până la moartea din 1982 a fiicei cele mai mici a lui Freud, Anna Freud, a fost ulterior transformată în muzeu. În muzeu se păstrează și mobila lui Freud, printre care se numără și celebra sa canapea, utilizată de el în timpul sesiunilor de psihoanaliză, este una din piesele expuse la Muzeul Freud din Londra.
Prima lucrare publicată de Freud, Zur Auffassung der Aphasien („Concepții asupra afaziei”) (1891), trata problema tulburărilor de vorbire apărute în urma unei leziuni organice a creierului. După o nouă lucrare în domeniul neurologiei, Die infantile Cerebrallähmung („Paralizia cerebrală infantilă”) (1897), Freud s-a dedicat cu exclusivitate cercetărilor privind explicarea tulburărilor psihice pe baze psihologice, ceea ce a dus la elaborarea conceptului de „psihanaliză” (1896).
Freud explică apariția manifestărilor nevrotice, în special ale isteriei, datorită refulării unor traume emoționale, ascunse în inconștient. Ca tratament recomandă transpunerea pacientului în stare de hipnoză, cu ajutorul căreia trăirile emoționale refulate sunt din nou aduse la suprafața conștiinței și în felul acesta, conflictele, prelucrate în mod conștient, nu mai provoacă tulburări psihice. Între 1895 și 1900 Freud a formulat cea mai mare parte a concepțiilor sale, care formează nucleul psihanalizei în teorie și practică. El renunță la metoda hipnozei, preferând expunerea spontană de către pacient a amintirilor sale, încă din perioada copilăriei, în timpul ședințelor de psihanaliză, sub forma așa zisei „asociații libere”. În felul acesta psihanalistul îl ajută să-și clarifice conștient experiențele conflictuale, care stau la baza tulburărilor nevrotice.
Cu ajutorul asociațiilor libere găsește calea de pătrundere către procesele petrecute în inconștient, ceea ce l-a condus și la explicarea semnificației viselor și a actelor ratate („lapsusuri”). Prin interpretarea viselor a ajuns la formularea conceptului de sexualitate infantilă și a „complexului Oedip”, care ar sta la baza legăturilor erotice inconștiente ale copilului cu părintele de sex opus. Aceste puncte de vedere din concepția freudiană au fost și rămân foarte controversate.
În 1902, Freud este numit profesor la Universitatea din Viena. În jurul său s-a format un cerc de discipoli, ca Alfred Adler, Eugen Bleuler, Carl Gustav Jung și Ernest Jones, care i-au preluat și i-au dezvoltat mai departe teoriile. În 1910 a fost creată Societatea Internațională de Psihanaliză, cu extindere în special în America. Pe baza reprezentărilor sale, Freud a încercat să explice și unele fenomene sociale și culturale, ca religia, mitologia, arta și literatura. După ocuparea Austriei de naziști Freud se refugiază cu întreaga familie la Londra, unde moare în urma unui cancer al maxilarului în 1939.
Contribuția esențială a lui Sigmund Freud constă în punerea în evidență a existenței și acțiunii inconștientului în viața psihică și în explicarea pe această bază a personalității umane. În plus, a dezvoltat o nouă teorie (teoria psihanalitică), precum și o metodologie terapeutică aferentă, care – în forma inițială sau modificată – urmărește ameliorarea funcționării psihice, uneori cu aplicații în patologiile mentale.
În ultimele decenii teoriile și lucrările lui Freud au fost analizate critic de numeroși cercetători și istorici ai științelor, care au relevat frecvente îndepărtări de la rigoarea și etica științifică. Unii autori nu au ezitat să-l acuze pe Freud de fraudă, demonstrând că acesta a alterat în mod repetat și sistematic datele clinice pentru a-și justifica teoriile, a prezentat tratamente eșuate drept reușite sau chiar că, în anumite articole, ar fi inventat cu totul cazuri și pacienți cu scopul de a-și promova metodele. Conform acestor critici, școala psihanalitică a avut mai curând caracteristicile unei mișcări politice sau religioase decât ale unui curent științific, Freud transformându-se în profetul său. Cele mai severe evaluări contemporane nu se feresc să califice freudismul drept pură ”șarlatanie”.
Astăzi, psihanaliza este o teorie și o metodă practicată și în combinație cu alte metode, cu eficacitate terapeutică recunoscută.
Rubrică realizată de Grigore Ciascai
