Interviu cu Dr. ing. Dumitru – Dorin Prunariu, primul și singurul cosmonaut român

Lideri ai cluburilor Rotary dintr-o parte semnificativă a lumii s-au întâlnit la Ierusalim, capitala Israelului, în perioada 24 – 28 noiembrie 2013. Comitetul de organizare al Institutului Rotary dinIsraela asigurat un loc excelent și un program atractiv care a captat interesul participanților.

http://www.youtube.com/watch?v=UVJpgfDalwg

La acestă întâlnire au participat, desigur, și cateva zeci de rotarieni din România, printre care primul și singurul cosmonaut român, Dr. ing. Dumitru – Dorin Prunariu, căruia i-am solicitat un interviu, pe care îl redau în continuare:

Lucreția Berzintu:  Domnule Prunariu, vă rog să ne spuneți, mai întâi, care sunt impresiile despre Israel?

Dumitru – Dorin Prunariu: Trebuie să remarc faptul că sunt pentru prima dată înIsrael. Am venit cu un bagaj întreg de curiozități, știam multe lucruri citite, multe lucruri de la colegii care au venit în excursii organizate, și am dorit cu orice preț să văd cu ochii mei, să cunosc personal oameni de aici și să simt efectiv viața din Tel Aviv, din Ierusalim. Trebuie să spun de la bun început că am întâlnit oameni de excepție, oameni cu un deosebit devotament, oameni extrem de săritori, oameni cu o dragoste față de România și de români. Unii vorbesc românește, unii se trag din români sau din evrei originari din România și au rămas în permanență în familiile lor cu un sentiment deosebit față de țara de origine a părinților, bunicilor lor.

Tel Aviv-ul este un oraș modern, un oraș interesant, un oraș cu autostrăzi pe care se circulă extrem de rapid și ușor, este părerea mea, vis-a-vis de alte multe orașe din Europa, prin comparație. Este un oraș pe care am avut ocazia, în jumătate de zi, să-l vizitez rapid cu un microbuz care ne-a dus în principalele puncte turistice.

Apoi am fost și am vizitat Haifa, alt tip de oraș, altă istorie; de asemenea foarte interesant și cu foarte multe lucruri de povestit celor de acasă. Principala activitate, reuniunea multor cluburi Rotary din lume s-a desfășurat la Ierusalim.

– Din câte țări au venit participanții la evenimentul de la Ierusalim?

– Au fost participanți din 53 de țări, reprezentand multe cluburi Rotary reunite in districte din multe țări din Europa, S.U.A., Canada. Au avut dezbateri, prezentări, ne-am cunoscut… Mulți dintre noi ne-am văzut pentru prima dată. Am schimbat cărți de vizită și urmează să colaborăm pe multe probleme legate de activități promovate de cluburile noastre. Dupa cum se stie Rotary este o organizație internațională de servicii al cărui scop declarat este de a aduce împreună lideri din afaceri și profesionali, în scopul de a furniza servicii umanitare, încuraja standarde etice înalte în toate domeniile, și de a ajuta la promovarea bunăvoinței și păcii în lume.

– Cine a organizat întâlnirea?

– Întâlnirea a fost organizată de Institutul Rotary din Ierusalim – o instituție care a preluat organizarea acestei manifestări internaționale care se transmite din an în an în altă țară. Organizarea a fost deosebită, prezentările au fost de excepție, mulți participanți având poziții importante în țările lor sau reprezentând experiențe profesionale și de viață semnificative și inedite. S-au prezentat, ne-au împărtășit din experiența lor, concluzia finală fiind că întâlnirea a fost pe cât de utilă pe atât de de neuitat.

– Ce ați prezentat dumneavoastră în cadrul acestei manifestări?

– Eu am prezentat o lucrare despre domeniul meu de activitate, spațiul cosmic, o lucrare care a căutat să reliefeze o serie de aspecte viitoare ale zborurilor cosmice pilotate; ce se va întâmpla cu organizarea, cu pregătirea cosmonauților pentru zboruri spre Lună, Marte, spre asteroizi, ce se va întâmpla atunci când vom descoperi viață în afara planetei noastre. Undeva, în Univers, trebuie să mai existe viață și în altă parte decât pe Pământ; cum se va schimba sistemul nostru de valori, ce științe actuale și viitoare vor participa la rezolvarea problemelor care vor apărea atunci, ce domenii noi de activitate vor trebui implicate, ce va însemna colaborarea internațională și interacțiunea dintre culturi, naționalități, religii într-un zbor cosmic de foarte lungă durată, acolo unde oamenii se vor deplasa în module închise ca spațiu ani de zile în spațiul cosmic.

– Ce se va întâmpla când vom descoperi viață extraterestră și când vom intra în contact cu ea?

Există o mare probabilitate ca sistemul nostru de valori să fie alterat, să se modifice credința noastră – atât cea religioasă cât și cea seculară. Acestea ar putea să aibă nevoie de noi conotații, noi interpretări… Iar toate aceste lucruri vor trebui gândite de pe acum, vor trebui puse în niște cadre, pe care, atunci când va veni momentul să știm cum să le abordăm, cum să le dezvoltăm, astfel încât să rămânem cu o serie întreagă de valori pe care le-am recunoscut și le recunoaștem ca valoroase și să nu ne pierdem identitatea de pământeni; și aici va fi o mare problemă.

– Despre cosmonautul israelian, care n-a ajuns în viață pe Pământ, Ilan Ramon, ce ne puteți spune?

– Asociația Exploratorilor Spațiului Cosmic (ASE) al cărei președinte sunt, deja, de doi ani și voi mai funcționa încă pentru un an (am fost ales pentru o perioadă de trei ani), este Asociația neguvernamentală profesională a aproape tuturor astronauților și cosmonauților din lume. Din 540 de oameni care au zburat în spațiul cosmic, începând cu Yuri Gagarin dintre care, în jur de 80 au dispărut din diverse cauze, 395 sunt membri ai Asociației noastre, membri din 36 de state. În aceste condiții, noi ne desfășurăm o serie de activități internaționale, de promovare a științelor spațiale a educației în domeniul cosmosului. Multe din scopurile activității noastre coincid cu scopurile activității Fundației ”Ilan Ramon” care a fost înființată de soția astronautului israelian, Rona Ramon. Am intrat în contact cu ea și am ajuns la concluzia că o colaborare între Fundația ”Ilan Ramon” și Asociația Exploratorilor Spațiului Cosmic este posibilă și binevenită.

Apreciind în mod deosebit sacrificiul lui Ilan Ramon pentru explorarea spațiului cosmic în scopuri pașnice, am luat în considerare scrisoarea soției lui care își exprima regretul că Ilan Ramon nu a mai apucat să își depună cererea de membru în asociația noastră și am convenit în cadrul celui de-al 26-lea Congres al ASE, desfășurat în iulie, în Germania, ca Ilan Ramon să fie primul membru post-mortem, acceptat de Asociația noastră. Iar soția lui, Rona Ramon, să fie invitată de onoare la unul din congresele noastre viitoare.

Desigur, am prezentat și acest lucru în cadrul intervenției mele de la reuniunea Rotary din Ierusalim, în primul rând pentru că ne aflăm pe teritoriul Israelului dar și pentru că acest demers a fost realizat împreună cu o serie de prieteni locali care au favorizat contactele, au favorizat schimbul de informații și scrisori între Fundația ”Ilan Ramon” și mine, în calitate de președinte al Asociației Exploratorilor Spațiului Cosmic.

Ilan Ramon este, deci, membru post-mortem al ASE, iar Israelul este al 36-lea stat care are un reprezentant în cadrul acestei Asociații mondiale a profesioniștilor care au efectuat cel puțin o orbită completă în spațiul cosmic la bordul unei nave cosmice.

– În afara acestei întâlniri, ”Rotary International”, ce ați vizitat, concret, în orașele prin care ați trecut?

– Am vizitat multe locuri înIsrael, am vizitat Ierusalimul, am vizitat locurile atât de importante pentru creștini, Locurile Sfinte, dar am vizitat, de asemenea, și  am ținut cu orice preț să vizitez, Muzeul Holocaustului. Este un muzeu cu o semnificație deosebită pentru oricine de pe acest glob, indiferent că este creștin, musulman, mozaic sau de orice altă religie. Este un muzeu care arată o tragedie a unei populații întregi a Europei, și nu numai a Europei, populația evreiască, o populație care a avut de suferit enorm datorită unei teorii și politici total aberante, lansată în cel de-al Treilea Reich, sub conducerea lui Hitler.

Este impresionant ”Muzeul Holocaustului” din Ierusalim! Dovezile care se găsesc acolo, faptele prezentate, istoria personală a o serie întreagă de oameni, fie că au fost personaje importante, oameni deosebiți, oameni de o vastă cultură la nivelul planetei noastre dar și a unor familii obișnuite de oameni care aveau dreptul să trăiască pe această planetă ca orice altă familie de orice altă naționalitate. Toate sunt prezentate în acest Muzeu al Holocaustului însoțite de contextul istoric, ideologic, administrativ, logistic al perioadei în care s-au petrecut, și însoțite de incontestabile dovezi.

– Să ne întoarcem la Cosmos. Puteți să ne spuneți la ce nivel de dezvoltare a ajuns tehnologia spațială privind apărarea Planetei noastre în fața eventualelor corpuri cerești periculoase care se îndreaptă spre Pământ?

– Desigur, ați aflat că, prin natura preocupărilor mele, sunt și membru în Comitetul de lucru al Asociației Exploratorilor Spațiului Cosmic privind obiectele naturale care se apropie periculos de Terra, în engleză le spunem ”Near Earth Objects” sau pe scurt NEO, termen acceptat deja în mai multe limbi. De asemenea, fac parte din grupul de lucru privind NEO al Subcomitetului Științific și Tehnic al Comitetului ONU pentru Explorarea Pașnică a Spațiului Extraatmosferic, care se ocupă de aceeași problematică.

Un studiu complex în acest domeniu, elaborat științific de un grup de experți internaționali, cu aportul, fondurile și sub coordonarea Asociației Exploratorilor Spațiului Cosmic, a devenit ulterior document de lucru al comitetului de specialitate al Organizației Națiunilor Unite.

S-au propus înființarea unor entități internaționale, sub coordonarea ONU, care să poată să analizeze și furnizeze informații oportune, să ia decizii și să acționeze împotriva asteroizilor cu potențial de impact cu planeta noastră, impact care ar putea, în anumite conditii, sa aibă consecințe dezastruoase globale.                                                                                                       Deciziile care vor fi luate acolo trebuie să aibă o largă accepțiune internațională și să nu fie părtinitoare. Raportul Comitetului ONU pentru Explorarea Pașnică a Spațiului Extraatmosferic, care include propuneri concrete de organizare la scară globală a activităților de informare si prevenire a impactului asteroizilor periculoși cu Terra, a fost endorsat de structurile din subordinea Adunării Generale a ONU, urmând ca în prima jumătate a lui decembrie să fie incluse și aprobate în cadrul Rezoluției de anul acesta a Adunării Generale a ONU, prevederile devenind ulterior obligatorii, practic pentru toate statele lumii.

– Cum se va acționa atunci când un oarecare asteroid periculors pentru Pământ este descoperit târziu așa încât nu ar fi timpul necesar de a se acționa pentru deviere?

– În momentul în care descoperim prea târziu un astfel de asteroid, singurele măsuri pe care le mai putem lua, este să eliberăm locul, să mutăm populații, să închidem funcționarea unor infrastructuri importante, să așteptăm impactul. Dar, și după aceea, numeroase alte măsuri trebuiesc luate pentru a elimina urmările dezastrului produs, pentru a ușura viața populației, iar toate acestea urmează să fie dezvoltate și discutate în cadrul unor următoare sesiuni ale comitetului de specialitate cosmic al Organizației Națiunilor Unite.

– În privința educării tineretului în a fi pregătit să înlocuiască generația de astăzi și care să știe să acționeze pentru apărarea planetei Pământ, vis-a-vis de obiectele periculoase, care este rolul dumneavoastră în acest sens?

– În primul rând, orice astronaut, atât individual cât și prin intermediul Asociației Exploratorilor Spațiului Cosmic sau al instituțiilor oficiale pe care le reprezintă – participă la procesul de educare al tinerei generații, aduce în fața tinerilor curioși informații asupra unor realități legate de planeta noastră, care se văd mult mai bine din spațiul cosmic. După ce zbori în spațiul cosmic realizezi mult mai bine ce înseamnă unicitatea planetei noastre. Educația este un element de bază în dezvoltarea oricărei societăți. Tânăra generație reprezintă oamenii care vor acționa mâine, care vor lua decizii mâine și poimâne, cei care, la rândul lor, vor trebui să educe pe cei care vin în urma lor, iar educarea acestor generații care vin trebuie făcută și de noi, cei care am perceput direct, am simțit, într-un fel pe pielea noastră ce înseamnă spațiul cosmic și ce înseamnă Pământul, văzut din spațiul cosmic, cu toate bunele și relele lui. Pământul este casa noastră, a tuturor. Nu avem altă casă!

– Concret, cum realizați această educare a tinerei generații? Le țineți cursuri?

– În cadrul congreselor Asociației Exploratorilor Spațiului Cosmic, dar și ca invitat particular – de multe ori în România și nu numai, fac prezentări pentru tineri, pentru elevi de liceu, pentru studenți privind diferite aspecte ale explorării spațiului cosmic și privind diferite probleme globale care sunt rezolvate prin intermediul cercetărilor spațiale ale studiilor efectuate din spațiul cosmic.                                                                                                 Trebuie să spun că prin unicitatea noastră, în calitate de cosmonauți, astronauți, atragem foarte mult atenția publicului, atenția tinerilor și efectul mesajului transmis de către noi este mult mai rapid implementat de către ei decât ascultat la radio, la o emisiune de televiziune sau chiar într-o discuție privată cu altcineva. Este o misiune importantă pe care mi-am asumat-o și suntem conștienți de importanța ei și de rezultatele ulterioare. Deja, am întâlnit mulți ingineri de aviație, mulți cercetători din domeniul cercetărilor cosmice, în România, care mi-au spus, ”știți, când eram elev, ne-ați vorbit despre spațiul cosmic și de atunci m-am hotărât să îmbrățișez acest domeniu de activitate.”  Vă dați seama că este o satisfacție deosebită, care acum, la peste 30 de ani de la zborul cosmic, 30 de ani în care am făcut numeroase prezentări în cadrul a sute de școli, instituții, universități, să am acest feedback și să văd că o parte din ceea ce am investit în întâlnirile mele cu tinerii s-a transformat în preocupări reale și în abordarea de către ei a unor profesiuni din domeniul aeronauticii, astronauticii, stiințelor legate de acestea, preluând astfel ștafeta.

– Am cunoștință de un asemenea caz, un inginer care a studiat la București și care, în prezent, lucrează la NASA. Mi-a transmis că l-ați inspirat privind alegerea profesiei sale…

– Da, mulți români au ajuns în poziții importante în diferite companii străine, inclusiv americane, fie în domeniul tehnologiei informației, fie în domeniul științelor spațiale, dar și în multe alte domenii de activitate. Sunt numeroși cei care mă cunosc, pe care i-am inspirat într-un fel, nici eu nu le știu numărul, sau pe unii n-am ajuns să-i cunosc personal niciodată. M-au ascultat într-o sală de curs sau la o prezentare și apoi s-a dovedit că ceea ce le-am transmis le-a fost benefic pentru profesiunea lor.

– În urma interviului pe care l-am realizat cu dumneavoastră în urma cu 4 ani, printre ecourile primite de la cititori a fost și acela de uimire, că la o vârstă atât de tânără ați reușit să zburați în cosmos…

– În primul rând aș remarca faptul că multe lucruri mari în viață pleacă dintr-o întâmplare. Pur și simplu, m-am aflat la momentul potrivit în locul potrivit pentru a putea participa la selecția pentru candidați cosmonauți. Am ridicat mâna, am spus ”vreau și eu”  și, în final, după încheierea procesului de selecție, o perioadă scurtă de pregătire în țară, apoi lungă de pregătire în ”Orășelul stelar” de lângă Moscova, am ajuns cosmonaut. Competiția în România a fost mare, participând în cadrul câtorva grupuri de selecționare cam 150 de candidați. În final am rămas șapte, apoi cinci, trei; din trei am fost aleși doi care să urmăm cursul complet de candidați cosmonauți iar în final, după rezultate, s-a tras linia și s-a ales, și am fost selectat eu pentru a reprezenta România în spațiul cosmic.

Este adevărat, 28 de ani reprezintă o vârstă fragedă pentru a zbura în spațiul cosmic. La vremea respectivă am fost al 4-lea din lume, ca vîrstă,  care am zburat în cosmos. Dar, în același timp, acea vârstă îți oferă posibilitatea unor realizări deosebite; ești plin de energie, plin de resurse, parcă totul ți se deschide în față și învățând/ studiind foarte bine, trecând peste toate fazele de pregătire, inclusiv fizică, inclusiv pentru situații speciale, am simțit – efectiv, că pot realiza cu deosebit succes acest zbor în cosmos. Am fost convins de când am plecat în spațiul cosmic că nu mi se va întâmpla nimic. Parcă a fost o aură de energie în jurul meu care îmi spunea ”trebuie să fii sigur pe tine, totul va fi bine!”  Desigur, te gândești și la lucruri negre, indiscutabil!; 4,5 la sută, din cei care au zburat în spațiul cosmic, au dispărut în timpul misiunii, fie că a fost vorba de lansare sau aterizare, dar, cu toate acestea, te gândești că ”tu” trebuie să faci parte din cealaltă categorie, a celor care vor încheia cu succes acel zbor cosmic. Și, toată această determinare are importanța ei, inclusiv psihologică în realizarea cu succes a zborului cosmic.

–  La întâlnirea cu publicul ieșean, din 7 octombrie 1987, ne-ați povestit multe lucruri despre toată această ”aventură” cosmică, cu detalii, inclusiv despre mâncarea cosmică. Probabil că mai puțini știu, dintre cei tineri, despre aceste detalii…

– Sunt multe lucruri de spus, e vorba de mâncare, e vorba de condițiile de asigurarea vieții la bordul unei stații orbitale sau ale unei nave cosmice. Și mâncarea este pregătită special, desigur. Nu poți să mănânci mâncarea în forma pe care o mănânci pe Pământ. Trebuie să ții cont, că acolo sus te afli în imponderabilitate, trebuie să știi că acolo nu ai o sobă pe care să prepari mâncarea, dar, în același timp, simți nevoia să mănânci o mâncare proaspăt gătită, și există metode de a o găti jos, în a o transforma într-un produs care să fie transportabil în spațiul cosmic iar acolo, printr-un adaos de apă la o anumită temperatură, s-o transformi, din nou, într-o mâncare proaspăt gătită, cu aceleași arome, cu aceleași gusturi pe care le are atunci când o gătești acasă la tine. Există tehnologii… științele spațiale s-au dezvoltat foarte mult și în acest domeniu și lucrurile care păreau inițial nerezolvabile și-au găsit în final rezolvarea.

– Ce propuneri aveți pentru România, în domeniul spațiului cosmic? Vom mai avea vreun cosmonaut?

– Zborul uman în spațiul cosmic reprezintă doar o anumită categorie a activităților spațiale și nu știu dacă este cea mai importantă. În primul rând, pentru o țară ca România, participarea la programe spațiale internaționale, în principal europene, este esențială. România, de doi ani de zile, este membru plin al Agenției Spațiale Europene și avem posibilitatea să participăm atât la programele obligatorii pentru orice stat membru, cât și la programe opționale. În același timp, o serie întreagă de aplicații ale tehnologiilor spațiale sunt importante pentru noi, pentru buna funcționare a economiei în anumite sectoare: a transporturilor, a agriculturii, a mediului ș.a.m.d. Agenția Spațială Română coordonează la nivel național dezvoltarea și implementarea unor programe utile pentru aceste domenii ale economiei naționale, dar în același timp reprezintă România în orice instituție internațională de profil.

De asemenea, zona de cercetare științifică este importantă pentru că fără cercetare științifică nu poți avea rezultate care, ulterior, să fie aplicate practic. Iar românii își aduc o contribuție deosebită la zona de cercetare științifică, având specialiști buni, având institute care și-au promovat atât înainte de 1989, cât și după 1989, interesele științifice,  educarea unor specialiști tineri, implicarea lor în programe spațiale atât în Est cât și în Vest.

– Vă mulțumesc!

– Și eu vă mulțumesc!

Alte informatii:

1. Prezentarea de la Ierusalim:

https://2440rotary.shutterfly.com/zoneinstitute

2. Biografia cosmonautului Dumitru – Dorin Prunariu: http://en.wikipedia.org/wiki/Dumitru_Prunariu#External_links

Interviu realizat de Lucreția Berzintu,  Ierusalim, 28 noiembrie 2013