Pictorul Adrian Ghenie, reprezentant al noului val al artei vizuale româneşti, se află pe primul loc într-un top al celor mai tranzacţionaţi şi apreciaţi artişti din lume în 2014. Adrian Ghenie are un talent nebun. El este de câţiva ani prezent pe marile simeze ale lumii, de la Palazzo Grassi şi La Dogana din Veneţia, la Fundaţia Louis Vuitton din Paris, la Berlin, New York, Londra, Anvers, Malaga…

El lucrează mult cu subiecte politice, atacând abuzurile puterii, opresiunea şi dictatura. Face parte din acea generaţie ”tele”, hrănită cu imagini forte. Măiestria sa este cea care îl face să abordeze subiecte abstracte şi figurative. Pictura sa este păstoasă, uluitoare, înspăimântătoare.

Cercetător asiduu al istoriei secolului XX, Adrian Ghenie recuperează istorii uitate, evenimente marginale şi detalii aparent nesemnificative în vederea construirii unui vocabular vizual intens şi tulburător. Subiectele abordate nu reflectă un singur set de preocupări, însă diversitatea tematică se conjugă într-o viziune coerentă. Prezenţele spectrale ale lui Hitler sau Lenin, corpurile colective ale unor oameni lipsiţi de identitate subliniază ideea că procesul rememorării stă sub semnul inconsistenţei şi al inadecvării. Eşecul modernităţii reprezentat de catastrofele celui de-al Doilea Război Mondial este pus în legătură cu reflecţia asupra mediilor moderne de divertisment, precum cinema-ul – o altă temă majoră pentru Adrian Ghenie.

Criticul de artă Stefano Castelli analizează în Arte pictura artistului Adrian Ghenie (fragmente)

”Pictura este un mijloc de a explora spaţiul între memoria oficială şi cea subiectivă. Este ca şi când a-i atinge pielea unei epoci sub forma picturii”. Sunt două declaraţii aparţinând pictorului Adrian Ghenie, născut la Baia Mare în 1977, care dau o idee precisă a artei sale. Subiectele tratate de el sunt drame şi abuzuri ale puterii care au marcat istoria secolului XX: Nazismul şi Holocaustul, regimul sovietic, excesele comunismului… Le reprezintă cu un stil inovator.

”Nu aş putea să realizez picturile mele cu pensula întrucât stilul meu însoţeşte cauzalitatea şi este fructul unei rulete ruseşti”. Spectatorul este atras într-o capcană. Artistul repetă adesea că obiectivul său este acela de a pătrunde în texturile istoriei, de a atinge protagoniştii revitalizând prin pictură fotografiile epocii şi răceala arhivelor oficiale.

Un traiect gestual temperat, opriri asupra unor culori surprinzătoare şi o mare capacitate compoziţională, astfel ar putea fi caracterizată opera sa.

La fel ca şi Victor Man şi Ciprian Mureşan, Ghenie provine din şcoala de la Cluj. ”Universitatea de Artă din Cluj era singurul loc în care puteai să găseşti nenumărate volume de artă. Exista o librărie-anticariat, dar textele se opreau la Picasso. Am ştiut de existenţa lui Bacon, astăzi unul din pictorii de referinţă ai picturii mele, abia în 1998”.

Opera sa prezentă în elegantul spaţiu de la Louis Vuitton se intitulează Portretul Doctorului Josef. Artistul îl reprezintă pe doctorul vânător de oameni în lagărul de la Auschwitz, supranumit şi Îngerul morţii, şi declarat criminal de război în 1944. În această operă, Adrian Ghenie îl figurează pe doctor cu o pălărie de vânătoare pe cap şi cu faţa mâzgălită de culori. Vânătorul devine el însuşi o probă a istoriei. Artistul se pune în locul subiectelor şi operelor sale, chiar în locul picturii înseşi.

Adrian Ghenie a trăit în România în timpul dictaturii comuniste, cu frica ce domnea atunci. Şi în acest context el a încercat să prezinte tablourile sale într-o oglindă a memoriei colective asfixiate de anii propagandei. Expoziţia sugerează momente integrate în timp ca o a patra dimensiune. Fiecare pânză reprezintă o metamorfoză: oamenii şi situaţiile, obiectele evoluează de la o fază la alta nu întotdeauna într-o ordine logică.

În 2006, Spaţiul Cultural Louis Vuitton s-a hotărât să exploreze scena artistică a unei ţări mai puţin cunoscute, precum România. Artistul Adrian Ghenie şi-a afirmat rapid identitatea, proiectat pe scena internaţională.

”Pictorii de ieri, simbolizând rezistenţa în faţa opresiunii dictaturii, au fost aduşi cu imagini reinventate într-o mondializare exacerbată de o mare forţă. La Bucureşti, artiştii au privit anii sumbri cu o veritabilă vivacitate creatoare pe care au reuşit să o transmită succesorilor lor”, mărturisea celebrul mecena François Pinault într-un interviu.

O sală întreagă i-a fost dedicată în întregime.

La fel, Marie-Ange Moulonguet, directoarea Spaţiului Cultural Louis Vuitton, declara că a ales România pentru expoziţia de la Centrul Louis Vuitton, cunoscând-o pe Rodica Seward, preşedinta casei de licitaţii Tajan, şi ea clujeancă.

Pentru a-şi satisface curiozitatea, în 2007 pleacă la Berlin, unde se şi stabileşte definitiv din 2013. A început prin a fonda Galeria Plan B, alături de Mihai Pop, pe care o lasă după un an dedicându-se picturii. La Cluj, într-un spaţiu industrial, a fost unul dintre fondatorii Centrului de Artă Contemporană Fabrica de Pensule, un loc de studiu şi de dezbateri, de intense activităţi culturale cu participare internaţională, care cuprinde şi o bibliotecă, astăzi deosebit de frecventată mai ales de tineri.

Procesul creativ al artistului s-a născut din întâlnirile cotidiene, adesea ştiri citite în ziare, sau din scene de film. Când ceva îi capta atenţia, încerca să-şi imagineze transpunerea picturală, prin căutarea imaginilor de pe Google.

”Plec de la imagini primare, explică el, clişee recognoscibile peste tot, şi apoi sap pentru a găsi ceva mai complex. Pentru a reprezenta de exemplu Nazismul şi Holocaustul, am pictat biroul lui Hitler, pentru a vorbi de dictatura sovietică din România am ales imagini ale lui Ceauşescu în timpul procesului, atunci când s-a arătat în sfârşit ca o fiinţă umană întrucât îi era frică de propria moarte iminentă. Pentru a vorbi despre eugenie, criminala tentativă, am vorbit despre simbolul lui Charles Darwin, părintele evoluţionismului. Darwin este protagonistul recentei mele expoziţii de la Pace Gallery din Londra, unde am propus o serie de tablouri ale omului de ştiinţă în diverse etape, cu figura alterată în mod tragic. În anumite cazuri, titlul precis aminteşte de autoportretele în pielea lui Darwin. Devine inevitabil astfel de a te gândi la Rembrandt, autorul extraordinarelor sale Autoportrete în diversele faze ale vieţii sale. Astfel, maestrul olandez e citat în instalaţiile propuse în această expoziţie: o cameră cu mobile din secolul al XIX-lea şi contemporane, inspirată de Filosoful în meditaţie, pictură conservată la Luvru”.

Referirile la istoria artei abundă în opera lui Ghenie. Un alt artist pe care îl frecventează şi îl pomeneşte adesea este Francis Bacon. Pentru expoziţia Lumea vă aparţine, pe care a avut-o în 2011 la Palazzo Grassi de la Veneţia, a realizat un ciclu inspirat din portretele pontificale. Deformaţiile baconiene ale figurilor şi corpurilor sunt folosite de Ghenie ca un simbol. Obsesia pentru corp poate să ducă spre lucruri noi, teribile moduri de a folosi progresele ştiinţei.

După trei personale din prima jumătate a anului 2014 (expoziţia londoneză de la Pace Gallery, cea de la Berlin la Galeria Judin şi cea de la Anvers la Galeria Tim Van Laere), la mijlocul lui decembrie a venit rândul unei expoziţii monografice muzeale la Centrul de Artă Contemporană din Malaga, care propune 30 de opere recente ale lui Ghenie. Expoziţia este deschisă până în 8 martie 2015. Printre acestea, un alt ciclu al Autoportretelor. De această dată, semănând cu Van Gogh. De la Turning Blue inspirat din statuia lui Lenin, cu tonuri sobre şi funerare, dar şi maiestuoasele opere din ciclul The Devil, bazate pe citatele biblice până la recenta pânză Burning Bush, artistul etalează o lucrare extrem de abstractă alternând obscurităţile şi explozia cromatică.

În 2015 va fi rândul altor două personale, la Muzeul de Artă Contemporană din Manchester şi la Galeria Nicodim din Los Angeles.

Operele lui Adrian Ghenie de la Pace Gallery, din Londra, de la New York, Beijing, de la Tim Van Laere, de la Plan B din Berlin, de la Cluj, de la Nolan Judin din Berlin şi de la Mihai Nicodim din Los Angeles au obţinut adevărate recorduri pe piaţa de artă. Pânza The Fake Rothko a ajuns, la Sotheby’s din Londra, să fie adjudecată pentru 1.800.000 de euro. În licitaţii, lucrările sale de mici dimensiuni se învârt în jurul sumei de 35 şi 75 de mii de euro, cele medii de la 100.000 la 300.000 de euro, iar operele mari depăşesc cu mult 600.000 de euro.

Este un artist cu o cotă deosebit de mare. În general, estimările pentru operele sale au fost de mult depăşite. Pie fight study, un ulei pe pânză, a ajuns la 170.000 de euro deşi fusese estimat la 100.000-150.000.  Duchamp’s funeral, estimată între 500.000 şi 750.000 de euro, a sedus un colecţionar milionar care a achiziţionat-o pentru 1.063.000 de euro.

Magdalena Popa Buluc