Comisia de Învăţământ din Senatul României trebuie să adopte, de urgenţă, Legea Educaţiei Naţionale în aşa fel încât să se pună capăt aberaţiilor create de actuala Lege, plecând de la absurdităţi legate de înscrierea copiilor la grădiniţă şi continuând cu finalizarea învăţământului superior.
În ceea ce priveşte subiectul „clasa pregătitoare”, lucrurile sunt extrem de simple din punctul meu de vedere: ministrul Educaţiei Naţionale poate să emită un ordin prin care asociaţiile de părinţi, împreună cu educatorii, cu învăţătorii şi cu reprezentanţii administraţiei locale, în funcţie de spaţiile de care dispun unităţile şcolare, să organizeze clase exclusiv în urma acestor consultări. Pentru a asigura o stabilitate a corpului profesoral, este foarte simplă arondarea grădiniţelor la uităţile şcolare, fără a se perturba actul managerial. Conducerea unităţilor de învăţământ poate fi împărţită, în sensul în care directorul de grădiniţă să devină director adjunct la noua structură juridică. Astfel, corpul profesoral al unităţilor şcolare ar fi mult mai util şi mult mai stabil.
Referitor la investiţiile în sistemul de învăţământ, cred că la nivelul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice există o situaţie clară a copiilor năcuţi în ultimii trei ani de zile, în aşa fel încât investiţiile care se vor face în următorii trei ani să fie relaţionate cu numărul de elevi ce aparţin de fiecare comunitate în parte. Acelaşi lucru se poate face foarte simplu şi în felul următor: avem alocaţiile ce se acordă, în momentul de faţă, elevilor, ceea ce face mult mai uşoară identificarea numărului de copii din fiecare unitate administrativă teritorială.
Toate acestea sunt chestiuni de etapă, care sunt convins că se vor face în cel mai scurt timp. Cu toate acestea, fondul problemei rămâne, în continuare, acelaşi: Legea educaţiei naţionale trebuie adoptată urgent, pentru a nu mai fi martorii declaraţiilor aberante ale fostului ministru al Educaţiei, care, spre ghinionul românilor, nu ştie ce Lege şi-a angajat prin răspundere.
PDL dezinformează în stilu-i caracteristic
Comunicatorii PDL în domeniul educaţiei se pare că au nevoie de noi, de USL, pentru a le clarifica ce înseamnă Legea Educaţiei Naţionale angajată de Guvernul democrat liberal.
Le explic pe această cale, celor aflați în conducerea PDL, faptul că prin Legea Educaţiei Naţionale nu mai există funcţia de educatori şi învăţători. Ordinul de ministru care face acea echivalare ridicată în slăvi de doamna Raluca Turcan duce la apariţia, în sistem, a persoanelor care nu îndeplinesc condiţia de profesor de învăţământ primar şi preşcolar. Asta ar însemna ca, în momentul aplicării ordinului, să fie dați afară din învățământ educatori, învățători care, chiar dacă au absolvit liceu pedagogic, nu au vechime în domeniu. Acesta este fondul problemei.
În ceea ce priveşte fondul de salarii necesar, deja luat în calcul de către Guvernul USL, pentru plata salariilor celor 22 de mii de cadre didactice în urma echivalării, acesta se ridică undeva la 56 de milioane de lei pe an, nu la 4,4 milioane cum, în stil caracteristic pedelist, se face dezinformarea opiniei publice.
Liviu Marian POP, Președintele Comisiei de Muncă din Senatul României
