Votul a fost nevrotic. În hăul comic ce desparte USL de PDL încap lucruri înfricoşătoare. Vedem acolo furia unui popor pus la dietă, icnetul unei ţări lovite în demnitate, ura faţă de poşetele Vuitton, gîfîitul profesorilor, geamătul bătrînilor, salutul de adio al medicilor, fîlfîitul caschetei de poliţist aruncate peste gard, ruşinea, sila, plictiseala, spaima, frustrarea şi strigătul unui trib de cetăţeni amatori, sătul de abuzuri şi topit în propria lîncezeală. Demonii maselor, hormonii nestăpîniţi ai mulţimii forfotesc îndărătul cifrelor. Ei se cer hrăniţi cu sînge, vanitate şi justiţie. Vor capete, sume, sentinţe, liste, bilanţuri şi fapte. Vor vinovaţii înşiraţi pe sfoară şi atîrnaţi de streaşina Parchetului General. Dacă mîna USL va tremura, animalul electoral e gata să muşte din nou.
Ce nu trebuie să uite USL? Întîi de toate că a ajuns aici fiindcă nişte oameni au ieşit în stradă. Puterea le-a fost pusă în braţe de tinerii care au luptat cu cea mai aprigă iarnă a secolului XXI, cu jandarmii şi cu prostia tuturor celorlalţi; de tinerii care au făcut Internetul să ardă şi, la căldura acestui foc proaspăt, au înmuiat apatia unei naţiuni. USL nu trebuie să uite că strigătul „Jos Băsescu!“ a ajuns să electrizeze abia după ce s-a auzit în Piaţa Universităţii. Oamenii din piaţă, aceşti inventatori ai posibilului, modeşti şi anonimi, au cerut acţiune, fermitate şi reparaţie, nu au cerut blaturi, uitare şi împăcări.
Apoi, USL nu trebuie să uite pe cine au adus alegerile la putere. Incompetenţii şi hoţii din PDL eliberează locul pentru incompetenţii şi hoţii din USL. Entuziasmul nu poate înlocui realitatea. Bunăvoinţa nici atît. Bandiţii consacraţi ai USL există la fel de sigur cum există Codul Penal. Peste faptele lor s-a aşternut prescrierea, peste banii lor furaţi s-a aşezat patina. Averile lor au ruginit pe la încheieturi, s-au învechit şi par acum respectabile, iar ei ne zîmbesc de pe baricadele revoluţiei din 10 iunie ca nişte aristocraţi veniţi să pună umărul. Pe mîinile acestor oameni încape România locală, abia ieşită din mîinile celorlalţi. Acestor foşti şi viitori satrapi le este pusă în sarcină, cu umor, eradicarea furtului la ţară şi dezgroparea de sub şpagă a urbanului mare şi mic.
În fine, şi tocmai de aceea, USL nu trebuie să uite, mai ales în ziua victoriei, că înfrîngerea pîndeşte după colţ şi că nevroza care i-a adus la putere îi poate duce, data viitoare, direct la arest.
Doru Bușcu
