După bucurie urmează întristare, după întristare bucurie. Bucuria și întristarea se învârtesc ca o roată. Sunt cuvinte ce alcatuiesc o cugetare indiană care mi-a venit în minte la finalul unuia dintre cele mai dramatice meciuri găzduite de polivalenta băimărenă în ultimele două decenii.
Nu cred că a fost vreun iubitor și cunoscător de handbal printre cei peste 2.500 de băimăreni, care să nu fi tremurat in prima repriză, pe care teama și îndoiala în legătură cu deznodământul final să nu fi pus stăpânire. Bunăoară, la finalul meciului, primarul Cătălin Cherecheș mărturisea că ”nici la numărarea voturilor la alegerile în care am fost implicat, n-am tremurat niciodată ca în această seară”.
Ne-am întristat cu toții atunci când, după un sfert de ceas, ne-am dat seama că atacul echipei noastre nu merge deloc, gafele comise în cele șapte minute de secetă totală fiind specifice unui joc din curtea unei școlii generale. Echipa lui Tadici, cu cei trei ”stâlpi de telegraf” (Pintea, Beșe și Szucs) în centrul defensivei, respingea atac după atac și lăsa impresia că nu se poate face nimic pentru ca mingea să poposească în poartă.
Pe centru era imposibil, prin preajma pivotului n-a ajuns nicio minge, iar extremele au dispărut din joc după o primă reușită a Jenicăi Rudics. Norocul noastru a stat o repriză întreagă în apărarea aproape perfectă, că altfel sălăjencele s-ar fi distanțat și nu cred că mai puteau fi ajunse. Nimănui nu cred că i-a venit să creadă că la pauză Zalăul conducea doar cu un singur gol diferență.
Cu teamă am așteptat repriza secundă, mai ales că adversarele aveau posesia mingii. Am scăpat fără gol și Timeea Tătar a punctat ca la carte. Nu, n-a fost o întâmplare, pivotul nostru macând trei goluri consecutive, unul mai spectaculos decât altul. Imaginați-vă că aproape nouă minute elevele lui Tadici n-au reușit să înscrie! Și, după ce au făcut-o, au luat din nou o pauză de cinci minute! În 18 minute mingea a intrat doar de trei ori în poarta băimărencelor, astfel ca s-a ajuns la 18-12 cu zece minute înainte de final, la 22-14 (min.57), tabela închizându-se la 24-17.
A fost de departe cea mai bună repriză făcută de HCM Baia Mare în ultimii ani, echipa selecționerului Gheorghe Tadici fiind pur și simplu călcată în picioare de fetele noastre. Am avut în teren o echipă matură, responsabilă și conștientă de importanța deosebită a acestui joc. Am avut pe bancă un antrenor care a știut să gestioneze perfect criza de inspiratie din prima repriză, astfel încât pierderile să fie minime.
Smedescu are un merit deosebit in stoparea posibilului dezastru, Cetățeanu a intrat în poartă și mingea n-a ajuns în plasă din trei aruncări de la șapte metri, Pârvuț și Maior au punctat când a trebuit, despre Tătar reamintim ca a fost surpriza deosebit de plăcută din repriza secundă, Diniș s-a bătut ca o leoaică cu ”tăietoarele de lemne” de sub Meseș, Laura Oltean începe să arate a jucătoare, Ghionea n-a prea fost în apele ei, iar Negria mediocră ca de obicei.
Surprinzător de slab a evoluat Melinda Geiger, criza de formă pe care o traversează fiind vizibilă și de pe lună. Paradoxal, a jucat sub așteptări dar a ajutat foarte mult echipa! Din motive care ne scapă, Tadici a ”ordonat” să fie luată ”om la om” pe faza de atac, astfel că o jucătoare a avut grijă să o păzească pe Melinda, care nu reprezenta niciun pericol pentru poarta adversă. Nu-i bai, vine o binemeritată vacanță cauzată de progamul echipei naționale, interval în care Melinda are timp să-și revină, astfel ca finalul de campionat să o prindă la nivelul real al posibilităților sale.
Am lăsat-o la urmă pe Eliza Buceschi, fără îndoială cea mai bună jucătoare din teren. A fost capul limpede, jucătoarea cu sânge rece, factorul de echilibru și de decizie în momentele dificile. Absolut încântătoare prestația ei și la conferinta de presă de după meci, gandirea matur exprimată în fraze fluente și pline de conținut, modul prudent în care echipa se pregătește să abordeze finalul de campionat (chiar dacă locul secund este aproape o certitudine), mulțumirile pe care le-a adresat publicului care le-a trezit și le-a condus spre victorie, au lăsat o excelentă impresie.
Suspendat de FRH, Tadici a stat în tribună lăsându-și consoarta pe bancă. E bine că a privit meciul de la înălțime, astfel că a putut să urmărească cu atenție evoluția fetelor noastre. Și chiar i-a plăcut ce a văzut din moment ce a convocat la lotul național, în premieră absolută, șase jucătoare de la HCM Baia Mare: Mihaela Smedescu, Eliza Buceschi, Melinda Geiger, Timeea Tătar, Aneta Pârvuț și Laura Oltean. A pierdut meciul, dar uite ce fete minunate a câștigat la lot!
M-am întins cu vorba și nu-mi rămâne decât să remarc prestația extraordinară a spectatorilor, modul în care aceștia au știut să încurajeze echipa și să se bucure de victoria finală. Aceleași cuvinte de apreciere pentru trupa lui Simi Marcovici, care s-a întrecut pe sine.
HCM Baia Mare – HC Zalău 24-17 (8-9)
Au arbitrat: Adrian Georgescu si Mihai Moldoveanu (Constanta);
Aruncari de la 7m: 2-6 (transformate 2-2, au ratat Iancu, Rob, Varga, Pop);
Minute de eliminare: 12-12;
HCM Baia Mare: Smedescu (13 interventii), Cetateanu (3) – Buceschi 7 (2 din aruncari de la 7m), Tatar 5, Pirvut 4, Maior Pasca 2, Oltean 2, Geiger 1, Rudics 1, Tomescu 1, Ghionea 1, Bondar, Puiu, Negria, Dinis-Virtic, Osan. Antrenori: Costica Buceschi – principal, Magda Kovacs – secund;
HC Zalau: Muresan-Cheta (13), Muresan (1), Roman – Szucs 5, Trif 4, Badita 2, Pintea 2, Czeczi 1, Varga 1 (1), Bese 1, Iancu 1 (1), Rob, Pop, Turcas, Tanasie. Antrenori: Gheorghe si Elena Tadici;
Programul etapei (duminica, 10 martie): SCM Craiova – Oltchim Rm. Valcea (27 martie), CSM Bucuresti – Universitatea Jolidon Cluj, HCM Roman – HC Dunarea Braila, HCM Baia Mare – HC Zalau 24-17, CSM Ploiesti – ASC Corona 2010 Brasov.
Grigore Ciascai
