Bayern Munchen a câştigat sâmbătă seara pentru a cincea oară titlul de campioană a Europei, în prima finală disputată în premieră între două echipe germane. Primele 10 minute ambele echipe s-au studiat reciproc, după care a urmat o perioadă în care portarul bavaerilor şi al naţionalei, Manuel Neuer a făcut minuni şi a împiedicat adversarul să conducă cu 3-0 pe tabela de marcaj. În ultimul sfert de oră a fost rândul celuilalt portar să se opună la două goluri gata făcute. Concluzia primei reprize: portarii cei mai buni oameni de pe teren.

În partea a doua, Bayern deţine iniţiativa, deschide scorul şi deşi este egalată repede, controlează autoritar jocul, având mai multe oportunităţi de a marca, dar Weidenfeller scoate tot. Amândoi antrenorii se „pregătesc” şi de prelungiri, niciunul nu schimbă nimic. Insistenţa celor de la Bayern se materializează cu golul victoriei înscris în minutul 89. Bayern câştigă meritat, dar victoria poate fi pusă totuşi sub semnul întrebării.

Casetă tehnică
Stadion Wembley: 86.298 spectatori
Arbitru: Nicola Rizzoli (Italia)
Liniori: Renato Faverani şi Andrea Stefani (Italia)
Rezervă: Damir Skomina (Slovenia)
Adiţionali: Gianluca Rocchi şi Paolo Tagliavento (Italia)

Borussia Dortmund: Weidenfeller – Piszczek, Subotic, Hummels, Schmelzer – Bender (Şahin ’90+1), Gündogan – Blaszczykowski (Schieber ’90+1), Reus, Grosskreutz – Lewandowski. Antrenor: Jürgen Klopp

Bayern Munchen: Neuer – Lahm, Boateng, Dante, Alaba – Javi Martinez, Schweinsteiger – Robben, Müller, Ribéry (Luiz Gustavo ’90+1) – Mandzukic (Gomez ’90+4). Antrenor: Jupp Heynckes

Marcatori: 0-1 (min.60 – Mandzukic); 1-1 (min.68 – Gundogan, pen.); 1-2 (min.89 – Robben).

Cartonase galbene: Grosskreutz ’73 – Dante ’29, Robery ’73

Două reprize total diferite
Vă prezentăm câteva dintre statisticile meciului, dar defalcate pe reprize. Se poate observa o răsturnare de situaţie destul de rar întâlnită atunci când se înfruntă adversari de acelaşi calibru.

Total şuturi
R.1: Borussia – 7; Bayern – 5; R. 2: Borussia – 5, Bayern – 9.
Şuturi pe spaţiul porţii
R.1: Borussia – 5; Bayern – 3; R. 2: Borussia – 3, Bayern – 6

Mingi salvate
R.1: Borussia – 3; Bayern – 6; R. 2: Borussia – 4, Bayern – 1
Cornere
R.1: Borussia – 5; Bayern – 3; R. 2: Borussia – 1, Bayern – 5

Rezultat viciat de arbitru

Pe ce s-a văzut şi după cum s-a jucat în repriza a doua, nimeni nu poate spune că Bayern nu a meritat victoria. Bavarezii au controlat jocul în partea a doua, chiar categoric după ce Borussia a egalat. Faptul că golul victoriei a venit în minutul 89, reprezintă chiar o surpriză, el „plutind în aer” încă din minutul 70. Şi totuşi se impune o întrebare: ar mai fi avut Bayern excelenta evoluţie din repriza a doua, dacă italianul Nicola Rizzoli ar fi arbitrat corect şi conform regulamentului?. Ce acuzaţii i se aduc:

– în minutul 26, Ribery l-a lovit cu cotul în plină figură pe Lewandowsky; conform regulamentului, pentru o astfel de infracţiune se dă direct cartonaş roşu; Rizzoli nu a dat nici măcar „galben”.
– în minutul 34, Reus a fost tras clar de mână în careu şi a fost împiedicat să lovească puternic mingea cu capul; faza reclama penalty pentru Borussia.
– în minutul 68, faultul în careu al lui Dante, un picior în coşul pieptului lui Reus trebuia sancţionat conform regulamentului cu un cartonaş roşu; cu foarte multă indulgenţă, se putea acorda cartonaş galben, dar în cazul lui Dante ar fi fost al doilea, deci tot la „roşu” se ajungea. Rizzoli nu l-a sancţionat pe Dante, comiţând a treia mare greşeală în defavoarea Borussiei.

Fără Ribery – al doilea motor al echipei şi în 10 oameni – nu se ştie dacă Bayern mai avea o a doua repriză de excepţie. Sigur, faza de la golul victoriei, unde francezul a dat un assis cu călcîiul, nu ar gi existat; Nu se ştie dacă ar mai fi existat şi faza primului gol, unde Ribery a avut partea lui de contribuţie; Fără Ribery şi Dante, concret în 9 oameni, este greu de crezut că Bayern ar mai fi trecut de centrul terenului în ultimele 20 de minute;
Nu am luat în calcul şi penalty-ul neacordat în prima repriză, pentru că nu putem fi siguri că ar fi fost transformat în gol. (Faptul că în minutul 75, Rizzoli a judecat în compensaţie şi nu a acordat 11 metri şi „roşu” lui Hummels, nu mai contează. Lăsată de arbitru cu efectivul complet, pentru Bayern nu a mai existat vreo problemă că Hummels a rămas în teren. Nu ştim însă şi dacă această fază care a dus la infracţiunea fundaşului Borussiai ar mai fi existat, dacă Bayern juca în 8 jucători de câmp).

De ce a câştigat Bayern

– Valoarea net superioară a lotului bavarezilor (Bayern a avut o bancă de rezerve cu Mario Gomez – al treilea golgheter, cu 11 goluri, toate în 2013, internaţional „la zi” cu 58 de selecţii şi 25 de goluri înscrise, van Buyten – 70 de selecţii în naţionala Belgiei, Claudio Pizarro – 68 de selecţii în naţionala Peru, Xherdan Shaqiri – 28 de selecţii în naţionala Elveţiei, Anatoliy Tymoshchuk – căpitanul Ucrainei, 127 selecţii, Luiz Gustavo – 3 selecţii Brazilia), le-a permis acestora să controleze autoritar ultimele 30 de minute ale finalei, adică exact perioada în care au şi punctat.

– Mutarea de mare maestru a lui Jupp Heynckes, din repriza a doua, când l-a trimis pe Robben în banda stângă; olandezul l-a „dublat” pe Ribery, creînd o presiune uriaşă pe această parte a terenului; în acelaşi timp, Heynckes l-a ţinut pe Alaba – cel care făcea de obicei „tandem” cu Ribery pe banda stângă – numai în apărare, pentru a nu lăsa spaţii de mişcare pentru Błaszczykowski, cel mai periculos adversar în prima repriză. De fapt această mişcare de geniu a antrenorului a fost decisivă în obţinerea victoriei.

– Contrar aşteptărilor, Heynckes a hotărât că nu Lewandowski (golgheterul campionatului Germaniei, cel mai periculos om al Borussiei) trebuie anihilat de un „jandarm” permanent, ci İlkay Gündoğan, „distribuitorul” de mingi pentru polonez şi pentru Reus. Prin această mişcare au fost scoşi din joc practic doi adversari: Lewandowski şi Gündoğan.

De ce nu a câştigat Borussia
– S-a resimţit din plin absenţa lui Gotze, care nu a putut fi suplinită de Großkreutz.
– Lewandowski nu a fost deloc Lewandowski. Dovada cea mai elocventă, Klopp nu l-a lăsat să bată penalty-ul, deşi el este executantul numărul unu la Borussia. Błaszczykowski foarte bun în primele 45 de minute, s-a „stins” în partea a doua, iar Piszczek, aflat sub presiunea lui Ribery şi Robben nu şi-a mai permis să urce în atac şi să centreze periculos în faţa porţii adverse.
– Jurgen Klopp nu a contraacarat mutarea lui Heynckes (trecerea lui Robben pe banda stângă). Tot Klopp ar fi trebuit, cel târziu după ce Borussia a egalat să-l introducă pe Felipe Santana pe postul lui Hummels şi să-l urce pe acesta închizător. S-ar fi întărit astfel apărarea pe zona centrală, unde Subotic şi Hummels au dus tot greul meciului şi au cedat pe final.. Cu trei apărători centrali, golul doi ar fi fost cu siguranţă evitat. Mai mult, Santana i-ar mai fi degrevat pe unul dintre cei doi să meargă în careul advers la cornere sau lovituri libere, brazilianul fiind şi el un specialist al jocului cu capul la fazele fixe.

Panoul de Onoare al Campioanelor Europei
Real Madrid – 9 cupe
AC Milan – 7 cupe
FC Liverpool, Bayern Munchen – 5 cupe
Ajax Amsterdam, FC Barcelona – 4 cupe
Internazionale Milano, Manchester United – 3 cupe
Benfica Lisabona, Juventus Torino, Nottingham Forest, FC Porto – 2 cupe
Aston Villa, Borussia Dortmund, Celtic Glasgow, Chelsea Londra, Crvena Zvezda Beograd, Feyenoord Roterdam, Hamburger SV, Olympique Marseille, PSV Eindhoven, Steaua Bucuresti – 1 cupă.

10 ţări au dat campioanele Europei

Spania: 13 cupe câştigate; alte 9 finale jucate
Italia: 12 cupe; 14 finale
Anglia: 12 cupe; 7 finale
Germania: 7 cupe; 9 finale
Olanda: 6 cupe; 2 finale
Portugalia: 4 cupe; 5 finale
Franţa: 1 cupă; 5 finale
Romania: 1 cupă; 1 finală
Scoţia: 1 cupă; 1 finală
Yugoslavia: 1 cupă; 1 finală

Jupp Heynckes în „careul de aşi”
Prin rezultatul obţinut pe Wembley, Jupp Heynckes devine al patrulea antrenor care câştigă Liga Campionilor (Cupa Campionilor Europeni) cu două echipe diferite. Germanul a mai câştigat trofeul în ediţia 1997-1998 cu Real Madrid. De menţionat că după obţinerea trofeului european suprem, Heynckes a fost demis de la Real pentru că nu a câştigat şi titlul în Spania. Ironia sorţii, şi după ce a obţinut acest al doilea trofeu, el părăseşte campioana Europei, pentru că în urmă cu patru luni conducerea lui Bayern a decis să nu-i prelungească contractul scandent şi să-l aducă pe „Pep” Guardiola. Spre deosebire de finalul „epocii Real”, Heynckes a câştigat acum şi de o manieră categorică titlul de campioană a Germaniei, iar săptămâna viitoare poate câştiga şi Cupa Germaniei.

Prin aducerea la Bayern a lui Guardiola, în august, când se joacă SuperCupa Europei, se reia „meciul” Mourinho – Guardiola, primul semnând cu Chelsea, echipa care a câştigat Europa League săptămâna trecută.

Ceilalţi trei antrenori care au acâştigat principalul trofeu european cu două echipe diferite sunt:
– Ernst Happel: Feyenoord – 1969-1970; Hamburger SV – 1982-1983
– Ottmar Hitzfeld: Borussia Dortmund – 1996-1997; Bayern – 2000-2001
– Jose Mourinho: FC Porto – 2003-2004; Inter Milani – 2009-2010

.