Operele de artă au trezit mereu atenţia hoţilor, acestea fiind adesea mai uşor de furat decât banii sau bijuteriile. Iar piaţa neagră a operelor de artă este oricând gata să absoarbă în neantul unor spaţii private opere cunoscute pretutindeni, pentru unii bogătaşi fiind un semn al puterii să aibă acasă ceea ce, până la ei, au avut doar muzeele mari. Nici icoanele şi alte obiecte de cult nu au scăpat acestui fenomen al furturilor, dimensiunea artistică şi istorică a acestor obiecte fiind de notorietate.
Celebra serie de patru picturi Scream – (Ţipătul), pictate de expresionistul Edvard Munch, între anii 1893 și 1910, a fost nu o dată ţinta hoţilor de artă. Ultimul eveniment în care a fost implicată una dintre variantele Madonna a avut loc la Muzeul Munch din Oslo, la data de 22 august 2004. Doi ani au durat căutările tabloului, iar la recuperarea acestuia s-au constatat daune rezultate în urma unei incendieri, din fericire reparabile.
Profitând de distracţiile braziliene din zilele carnavalului din februarie 2006, patru persoane înarmate au intrat în Muzeul Chacara do Céu din Rio de Janiero, furând opere semnate de maeştri precum Picasso, Dali, Monet şi Matisse. Tabloul Grădina Luxemburg de Matisse se numără printre aceste opere furate şi încă negăsite.
În 1991, la Muzeul Van Gogh, doi hoţi au produs un furt care a fost considerat cel mai important din Olanda, de după cel de-al Doilea Război Mondial, fugind cu 20 de picturi. Chiar dacă amploarea furtului e de nivel înalt, timpul scurs până la recuperarea operelor este un adevărat record: după numai 35 de minute hoţii au abandonat tablourile, care au fost găsite de autorităţi, fără a fi deteriorate. La acelaşi muzeu a mai avut loc un furt, de această dată fără recuperarea operelor. În anul 2002, doi hoţi au fost prinşi după ce au furat lucrările Congregation Leaving the Reformed Church in Nuenen şi View of the Sea at Scheveningen, dar lucrările nu au mai fost găsite, pentru orice informaţie care ar duce la descoperirea lor fiind pus un premiu de 100.000 de dolari. Acest furt se află pe lista întocmită de FBI cu numele Top Ten Art Crimes, valoarea însumată a celor două lucrări dispărute fiind de 30 milioane de dolari.
Multe sunt operele care au intrat, de-a lungul vremii, în atenţia hoţilor, aşa că nu avea cum să scape cea mai cunoscută pictură a umanităţii – Gioconda, cu surâsul ei cunoscut de-a lungul şi de-a latul pământului. Opera lui Leonardo da Vinci, Gioconda sau Mona Lisa, a trecut prin diferite peripeţii, pe măsura notorietăţii sale: Leonardo se ataşase într-atât de lucrare, încât purta cu el tabloul peste tot unde mergea, regele Francisc I a fost primul cumpărător, achiziţionând opera direct de la Leonardo şi expunând-o la Versailles. După Revoluţia Franceză a ajuns la Muzeul Luvru, Napoleon Bonaparte a luat-o şi a pus-o în dormitorul său.
Mult mai târziu, după alte peripeţii, au fost suspectaţi de furtul Giocondei poetul Guillaume Apollinaire şi chiar Pablo Picasso, însă autorul furtului petrecut pe 22 august 1911 s-a dovedit a fi un angajat al muzeului, Vincenzo Perugia, care a ascuns zâmbetul Mona Lisei sub haină şi a ieşit nestingherit din clădire. În prezent, lucrarea este protejată de un geam securizat, pentru prevenirea furturilor şi vandalismelor, fiind una dintre principalele atracţii ale Muzeului Luvru din Paris. (Dan Cârlea)
