Detalii cutremurătoare despre cei doi bebeluși morți în ultimele zile în Baia Mare, dar și despre situația în care locuiesc alți 130 de copii din zonele defavorizare. Claudia Costea, unul dintre puținii oameni care se dedică trup și suflet acestor oameni pune degetul pe rană și solicită sprijin.
Vă redăm mai jos, integral, postarea:
„Azi dimineață, a mai murit un băiețel pe Pirita. Avea 3 luni și jumătate, părinți minori.
Mama fara acte, tatăl nerecunoscut. Totuși a fost lăsat din spital acasă, deși bunica maternă (singura care putea legal sa-si asume responsabilitatea) e închisă. Din toate motivele de mai sus, copilul va avea mai întâi un certificat de deces, iar apoi unul de naștere.
Înmormântarea lui Adonis, celălalt bebeluș decedat ( 7 luni) a fost parte dintr-un coșmar, ca și probabil viața lui.
Mama, care săvârșește o pedeapsa pentru furt, a fost condusă la cimitir de trei echipaje de poliție. Avea cătușe și nu a avut voie sa se apropie de ceilalți doi copii (8 și 9 ani). Asta, in timp ce protecția copilului sau asistenta sociala, au lipsit. Tatăl a avut nevoie de ajutor cu tot ce a însemnat înmormântarea copilului lui, pentru că retardul social în care trăiește, este o condamnare la neputință.
Anul trecut, tot în ianuarie, au mai murit doi copii sub un an. Și dacă ar fi sa fac o listă, din ce povestesc oamenii, din fiecare familie a murit, de-a lungul timpului, cate un copil – in unele chiar doi. Toți, in primii ani de viață.
Tot ce s-a întâmplat în zilele care au trecut, e un iad. Unul dintre copii a zis azi că „poate o sa ne duca diavolul pe toți”.
S-ar putea.
In numele Asociației Pirita Children, voi scrie toată povestea sub forma unui studiu de caz și voi sesiza mai multe instituții, care au responsabilitatea de a proteja copiii vulnerabili.
Daca vreți să vă alăturați acestui demers, am nevoie de multa susținere.
As vrea să obțin, in final, implicarea instituțiilor de la nivel local și național, într-un program concret, zilnic și direct in comunitate, pentru mamele care au copiii 0-3 ani și un alt program concret, zilnic și direct in comunitate pentru prevenirea sarcinilor la adolescente.
Trăim într-o țară europeană care nu e in război. Și totuși, la marginea orașului, trăiesc 130 de copii, in colibe improvizate, fara curent, fara apa, a căror părinți muncesc pe rampă de gunoi a orașului, cu calul și căruță, fix că în evul mediu.”
