Deontologilor şi manipulatorilor oranj, numărând de pe catargul epavei politice numite Băsescu ghilimelele lui Ponta, le-aş fi recomandat să asiste la congresul PES de la Bruxelles la intervenţiile punctuale ale premierului român la dezbaterile cu liderii socialişti de partide sau guverne europene.

Este pentru prima dată, în perindările sale timide pe la Bruxelles, când Ponta îşi dă cu adevărat doctoratul în politică europeană. A vorbit bine despre relaţia noastră cu instituţiile europene, de reprezentarea românească la nivel european, de fondurile europene, de rolul pe care îl va avea România în viitoarele decizii, fie că e vorba de Uniunea Bancară, fie că e vorba de Pactul Fiscal.

La Bruxelles, Ponta a reuşit să convingă şi să câştige sprijin. Tonul s-a schimbat. Preşedintele ales al Partidului Socialiştilor Europeni, Serghei Stanişev, a promis că se va implica personal pentru susţinerea lui Victor Ponta şi a partidului său în campania pentru alegerile din decembrie din România. Hannes Swoboda, altădată mai reţinut, acum a fost de-a dreptul tranşant. „A venit vremea ca vocea României să fie auzită în Uniunea Europeană”, a spus el. Swoboda a atacat-o frontal în discursul său şi pe madam Reding. A acuzat-o deschis pe vicepreşedinta Comisiei Europene că a dat dovadă de partizanat politic în cazul României şi că s-a folosit de un aşa-zis „caz românesc” pentru a-şi face imagine. „Nu este posibil să afirmi că în România a fost o lovitură de stat parlamentară, când în Letonia preşedintele a fost înlăturat doar de o decizie a parlamentului fără niciun fel de vot. Ponta a fost prea timid în a spune la Bruxelles despre cum domnul Băsescu a schimbat caracterul ţării.” Este pentru prima oară când un înalt oficial european face aluzie şi la implicarea de partea lui Băsescu a unor servicii secrete. Aspectele tenebroase ale minciunii băsesciene încep, încet-încet, să apară la suprafaţă şi la Bruxelles.

Cedările enervante ale premierului din ultima vreme, cele care îi descumpănesc încă pe românii dornici de execuţia politică sumară a lui Băsescu, par să dea roade, cel puţin în inima administrativă a Europei, exact pe terenul favorit al marinarului, de acolo de unde acesta şi-a lansat ofensiva împotriva referendumului. Acum se explică multe din tactica expectativei folosită de şeful executivului de la Bucureşti. Ponta la conferinţa de presă de la Bruxelles: „Decizia mea foarte clară de a fi receptiv la criticile europene, de a demonstra respectarea deciziilor Curţii Constituţionale a contribuit foarte mult. Au fost şi foarte multe dezinformări evidente şi vă dau exemple foarte clare: realmente, aici au fost informaţi de către colegii de la PDL că o să schimbăm judecătorii Curţii Constituţionale. Acum s-a dovedit că nu i-am schimbat. Au fost acuzaţii directe că o să schimbăm procurorul general şi procurorul şef al DNA. Acum s-a dovedit că a fost o minciună, deşi dl Antonescu a fost preşedinte, eu am fost ministru al Justiţiei, nu ne împiedica nimic să facem lucrul acesta. S-a vorbit foarte mult aici, la Bruxelles şi au fost informaţi de către colegii de la PDL despre faptul că nu vom respecta deciziile Curţii Constituţionale. Le-am respectat, deşi, sigur, nu am fost foarte fericiţi să facem lucrul acesta”.

Dezinvoltura cu care Ponta a atacat în limba engleză teme complexe de legislaţie sau economie în UE, felul în care a discutat despre provocările pe care le va avea de înfruntat social-democraţia occidentală în privinţa salvării Europei din criză mă fac să cred că stânga în România are, cu Ponta în frunte, şansa să sune altfel, să însemne şi altceva decât corupţia din vremea lui Năstase şi nostagiile retro-staliniste ale lui Iliescu. Sper ca, între influenţa unui socru cu viziuni cazone (Ilie Sârbu), cea a unui mentor în ştiinţe juridice, transformat de regimul Băsescu în deţinut politic de drept comun (Adrian Năsatse), sau fanteziile gorbacioviste insuflate cândva de „bunicuţa” PSD, Victor Ponta să aleagă o altă cale: „A treia Cale” a lui Anthony Giddens şi ca model politic, aşa cum declara altădată, pe premierul laburist Tony Blair. Din politica internă românească, lui Ponta îi recomand o altă sursă de inspiraţie: Călin Popescu-Tăriceanu. Ca şi Tăriceanu altădată, în lupta cu Băsescu, acum Ponta încasează. Ar face bine să înveţe însă de la fostul premier liberal nu doar lecţia încasării, ci şi cea a ripostei. Să nu uite să mai dea şi restul. Este mai sănătoasă moral decât lecţia blatului politic predată la şcoala profesională a PSD de veteranul Hrebenciuc.
George Bogdan