Închisă pentru câteva fotografii pe Facebook! Era deja în regim de semilibertate şi, ca orice om, şi-a făcut un cont Facebook (sub alt nume) şi şi-a pus câteva fotografii.

A fost de ajuns ca mai multe ziare să dea această ştire, generatoare de comentarii furioase ale italienilor,pentru ca magistratul de supraveghere să-i revoce regimul şi să o trimită înapoi după gratii.

Este vorba de Doina Matei, cea care în 2007 a ucis-o, înfigându-i umbrela în ochi, pe Vanessa Russo, italiancă de 23 de ani, după o ceartă la metroul din Roma. Vârful umbrelei a intrat în ochiul tinerei, a ajuns la creier şi i-a tranşat o arteră. Vanessa Russo a murit după aproape o zi de comă.

Doina Matei, la acea vreme de 21 de ani, prostituată, cu un copil mic de crescut, a fost condamnată la 16 ani de închisoare. La 9 ani după omor a ajuns în semilibertate, lucra pe timpul zilei la o cooperativă, în timp ce seara se întorcea să doarmă la închisoarea din Venezia. Asta până când presa a desoperit că şi-a făcut un cont (fals) pe Facebook, pe care şi-a postat mai multe fotografii, zâmbitoare, în costum de baie la mare, sau în excursie la Venezia. Pe 6 ianuarie anul acesta şi-a deschis un profil cu un alt nume, scrie Il Messaggero, însă fotografiile şi contactele (dintre care iese în evidenţă preotul de la penitenciarul din Perugia unde Matei a aşteptat sentinţa Casaţiei) sunt fără echivoc.

Mulţi cititori ai cotidianului Messaggero s-au indignat văzând acele fotografii în care zâmbeşte postate ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, considerându-le o jignire pentru familia Vanessei Russo, căreia îi rămâne doar amintirea fiicei şi un loc de veci la Prima Porta. Declaraţiile părinţilor victimei sunt elocvente: «Când am văzut acele foto, când am văzut-o râzând în bikini la mare, sau cu degetul mare în sus în semn de victorie, de libertate, am simţit un cuţit în inimă. Fiia noastră în mormânt şi ea la mare».

Iată câteva comentarii de pe site-ul publicaţiei Il Messaggero:

Mauro: «Odată ispăşită pedeapsa aş expedia-o în România cu viteza luminii, însă în această ţară de nimic pedepsele sunt ridicole. Viaţa unei persoane valorează 10 ani de închisoare, dintre care o parte în semilibertate».

Zerda: «În ţara sa ar fi făcut închisoare pe viaţă însă aici la noi… Vanessa nu mai este. ce mai contează un italian în plus sau în minus… scârboşi».

Harriet: «Această româncă zâmbeşte ca şi cum nu ar fi făcut nimic. Eu aş face-o să zâmbească pe timpul întregii sale călătorii spre România. Ar trebui să existe o lege potrivit căreia dacă un străin ucide pe pământ italian să fie expediat de urgenţă în ţara sa nativă».

Pasquale: «Dar este posibil să nu mai scăpăm niciodată de aceşti subiecţi? Se poate să existe un italian care să-i dea de muncă sau o cameră în chirie?! Du-te în ţara ta, aici nu te vrem».

Arta: «Eu vreau să ştiu: dacă i-au dat 16 ani de puşcărie, de ce ”în câteva luni ar putea fi eliberată?”. A ucis-o pe Vanessa în 2007 şi acum suntem în 2016. Nu au trecut nici 9 ani şi asta poate fi liberă??? Dar ce naiba de justiţie e în Italia??? În această naţiune ruinată, se pot comite toate delictele inimaginabile, oricum puşcăria este opţională».

Vittoria: «Nu mai putem suporta aceşti români şi includ şi ţiganii… Sunt de acord întru totul cu ce au scris Mauro şi ceilalţi. Este posibil să nu existe niciun partid care să fie portavoce pentru un referendum pentru trimiterea acestor subiecţi la ei acasă şi acolo să-şi ispăşească pedepsele care le-au fost aplicate de aceşti procurori care nu înţeleg dacă dorm sau sunt surzi şi orbi. Cred că dacă s-ar face un referendum 50% dintre votanţi pentru ar fi minimul».

Înapoi în celulă

În 12 aprilie a apărut articolul. În 13 aprilie i s-a suspendat regimul de semilibertate acordat de numai nouă luni şi după ispăşirea a nouă ani din condamnarea de 16 ani. Decizia a fost luată de magistratul de supraveghere din Venezia. Motivul? L-a explicat chiar ministrul italian al justiţiei, Andrea Orlando, răspunzând interpelărilor din Cameră: din lecturarea ordonanţei de aplicare «reiese să acordarea beneficiului a fost condiţionată de respectarea unor prescrieri specifice. În particular, utilizarea limitată şi predeterminată a celularului», de utilizat «în mod exclusiv pentru a comunica cu instituţia de pedeapsă, angajatorul şi persoanele alese anterior – a precizat Andrea Orlando. În schimb, accesul la reţelele de socializare permite întreţinerea de relaţii cu un număr nedefinit de subiecţi diferiţi de cei aleşi anterior».

Fotografiile cu zâmbitoarea Doina, publicate sub un nume fals, au fost şterse. Potrivit avocatului său din procesul în apel, Nino Marazzita, citat de Il Tempo, a fost vorba de un «păcat de vanitate» care trebuie iertat: «Încă este din multe puncte de vedere o fetişcană, chiar dacă are 30 de ani, şi să nu uităm că vine dintr-un mediu teribil. S-a prostituat la 15 ani şi este deja mama a trei copii încă mici», explică, adăugând că «măsura este în mod cert o consecinţă a bombei mediatice legată de prezentarea fotografiilor».

Audierea în faţa judecătorului de supraveghere, oricum, este fixată pe 3 mai. Şi avocatul de drept penal care a apărat-o în prima instanţă este surprins: «Asistata mea a fost condamnată» la «o pedeapsă foarte mare. Era o persoană fără antecedente penale de puţin peste douăzeci de ani – subliniază Carlo Testa Piccolomini. Ea nu este liberă, după cum am citit, se bucură de un beneficiu care i-a fost acordat în urma unei monitorizări în închisoare».

Piccolomini a dezvăluit că «în scurt timp» ar urma să fie discutată «eliberarea condiţionată», «o măsură alternativă pentru ultimii puţini ani care rămân de ispăşit, care i-ar permite să stea şi noaptea în afara închisorii. Doina s-a schimbat foarte mult pe timpul acestor ultimi ani», a continuat avocatul, a existat «o maturizare importantă. Regretă, a spus mereu încă din primele momente, şi-a exprimat durerea pentru faptul foarte grav întâmplat unei tinere de vârstă cu ea».

Preşedintele asociaţiei Antigone, asociaţia care se ocupă de sistemul penal, se înfioară: «Am revenit la vânătoarea de vrăjitoare. Dar este interzis să zâmbeşti? Este o crimă să te fotografiezi? – se întreabă Patrizio Gonnella. O persoană care a comis o crimă are dreptul, după ce şi-a ispăşit pedeapsa, să aibă o viaţă la fel ca toate celelalte, fără ca stigmatul infracţiunii comise să o urmărească toată viaţa».

Luigi Manconi ironizează în mod caustic. Pentru Doina a fost «suspendat articolul 21 din regulamentul penitenciar care permite munca diurnă odată ispăşită jumătate de pedeapsă», doar pentru că zâmbea, spune. Atunci de ce, se întreabă în mod retoric senatorul PD, «să nu suspendăm articolul 27 al Constituţiei care prevede reeducarea condamnatului?».

Sursa: gazetaromaneasca.com